... Probabail ca aceasta era una din imaginile ce persistau in mintile multor romani care si-au simtit sufletul lacrimand la gandul ca poetul neamului nostru, Mihai Eminescu an de an, dar parca din ce in ce mai ascuns si mai stins, e sarbatorit pe 15 ianuarie ca zi de nastere, si pomenit la 15 iunie cand de fapt putem spune ca s-a nascut in Cer. Dumnezeu si anul acesta s-a milostivit de noi cei intristati de sentimentul instrainarii sufletesti in propria gradina mostenita de la strabuni si ne-a daruit prin stradania unor oameni cu suflete mari, un smerit eveniment cultural inchinat memoriei Eminului, asemeni poate si altor la fel de discrete manifestari... Si iata ca cine trecea pe 15 iunie prin fata Salii A.G.I.R. din Bucuresti putea citi invitatia adresata tuturor ...
... expusa la intrarea de pe Bulevardul Dacia, postata pe internet si afisata probabil in multe alte colturi ale capitalei acolo unde si numai daca a fost acceptata.
Urcand scarile cladirii din Piata Romana, cand se intra in sala amenajata special pentru aceasta intalnire cu memoria marelui roman, pe partile laterale se observa imediat o parte din cei care n-au putut trece peste ziua de 15 iunie cu constiinta amortita de iuresul si indiferenta postmoderna.
Vorbesc la persoana a treia dar, de fapt as putea povesti din propria experienta pentru ca si de data aceasta am fost solicitat de catre Asociatia Crestina "Sfantul Arhanghel Mihail" prin presedintele Domnul Mihai Spirache sa particip, acum nu singur ca in intalnirile anterioare ci impreuna cu Afro (Afrodita Androne) si Doamna Eliza Bercu, sa rostim cateva din scrierile dedicate marelui nostru poet sau semnate Mihai Eminescu.
Ca de fiecare data cand am participat la evenimentele organizate de aceste vetre de suflet ale poporului roman, strecurate discret prin vacarmul Bucurestiului, am salutat cu verticalitatea obligatorie a neamului romanesc ascunsa in cotloanele de taina ale sufletului nostru Imnul de Stat care ne striga, ne indeamna si ne porunceste repetitiv zguduind esentele viscerale ale omenescului din noi "Desteapta-te romane". ... doar prin prezenta fizica la aceste praznice culturale si tot cred ca l-am invatat:)... macar si jumatate:)- aici ma refer la jumatatea care luat de valurile vietii cumva o uitasem:)
Gazdele au deschis evenimentul cu scurte prezentari tinute de Domnul Stefan Dumitrescu,
Presedinte Asociatiei Nationale a Pensionarilor din Romania ,...... si de Domnul Mihai Spirache...
- Asociatia Crestina "Sfantul Arhanghel Mihail".
Invitati pe rand la prezidiu, prin amanuntite alocutiuni, cateva din personalitatile vietii culturale si stiintifice romanesti de pe ambele maluri ale Prutului,
ne-au destainuit cateva din tainele cunostintelor dumnealor referitoare la viata, opera, activitatea si nu in ultimul rand moartea poetului sufletului nostru Mihai Eminescu.
Cu scuzele de rigoare ca nu am retinut numele tuturor , ceea ce cred ca nu ar fi un lucru neobisnuit la mine:), amintesc pe:
- Domnul Conf. univ. dr. Ion Coja
care a avut ca tema "Sacrificarea lui Eminescu" - interesant punct de vedere.
- Domnul Gheorghe Iscru in calitatea dansului de Conf. univ. dr.
ne-a adus in fata tuturor pe "Eminescu si cea mai mare izbanda militara a Neamului romanesc:Rovine 1394"
Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com
- Asociatia Crestina "Sfantul Arhanghel Mihail".
Invitati pe rand la prezidiu, prin amanuntite alocutiuni, cateva din personalitatile vietii culturale si stiintifice romanesti de pe ambele maluri ale Prutului,
ne-au destainuit cateva din tainele cunostintelor dumnealor referitoare la viata, opera, activitatea si nu in ultimul rand moartea poetului sufletului nostru Mihai Eminescu.
Cu scuzele de rigoare ca nu am retinut numele tuturor , ceea ce cred ca nu ar fi un lucru neobisnuit la mine:), amintesc pe:
- Domnul Conf. univ. dr. Ion Coja
care a avut ca tema "Sacrificarea lui Eminescu" - interesant punct de vedere.
- Domnul Gheorghe Iscru in calitatea dansului de Conf. univ. dr.
ne-a adus in fata tuturor pe "Eminescu si cea mai mare izbanda militara a Neamului romanesc:Rovine 1394"
- pe Parintele pogorat printre noi ca de pe treptele templului carpatic
care ne-a electrizat pe toti prin discursul aprins cu nuante evident teologice, referitor la fiinta eminesciana ca simbol al reintregirii marii Dacii.
- si nu in ultimul rand pe Doamna Elis Rapeanu al carei talent oratoric, didactic dar si artistic pe mine unul m-a atins:),
si spun asta pentru ca atunci cand mi-a venit randul sa recit versurile Badiei Mihai, am constatat ca "Scrisoarea a III-a" am spus-o in duet cu doama Prof. univ. dr. care pe langa tema dansei "Eminescu si Biserica Ortodoxa stramoseasca" a participat si la dialogul dintre Mircea cel Batran si Baiazid cu tot ce implica un astfel de moment de la rostirea versurilor in paralel cu umilul actor:)) si pana la gesticulatia aferenta unui astfel de moment plin de tensiune artistica :))) Aplauzele le-am impartit pe din doua :)))
Si cum noi nu am fost chemati acolo doar ca sa ascultam si sa ne imbogatim bagajul de cunostinte, ci sa si prestam pe cat posibil artistic:)) din creatia eminesciana dar si a altor mari constiinte ale literaturii romane care au inchinat o parte din arderea lor interioara in candela de poezie a recunostintei poporului roman pentru un astfel de dar coborat prin Harul Lui Dumnezeu din constelatia geniilor pe cerul dragii Romanii, intre alocutiunile prezentate Afro a fost prima invitata dintre noi la microfon
sa rosteasca un "Imn Eminescului" scris atat de nepamantesc de vrednicul de pomenire I.P.S. Bartolomeu Anania. Ne-a ridicat apoi in alte dimensiuni cu "Rugaciunea uni dac" si prima poezie a lui Eminescu "Doina, Doinita".
Cand mi-a venit si mie randul:), in camasa ce intamplator se confunda cu fundalul de parca eram imbracat in lemn si dat cu lac:))...
... pe langa duetul mai sus amintit:)), momentul gloriei personale oricum injumatatita:) a fost intrerupt de unul dintre personalitatile mai sus prezentate care stand in sala, fiind probabil usor grabit:)), din si cauza unor probleme firesti de auz:), a intrebat pe o tonalitate ce putea concura lejercu instalatia de sunet a salii "Eu cand intru?":))) ... i s-a raspuns discret din spate "Putin mai tarziu":)), dar din aceleasi motive mai sus enumerate intrebarea s-a repetat parca si mai ferm "Eu cand intru?":)))... Cred ca e de prisos sa mai spun ca dupa ce "Scrisoarea a III-a" a fost expusa pe doua voci:), "Balada pentru Eminescu" de Radu Gyr si "Lui Eminescu" de Alexandru Vlahuta au avut acelasi efect alunecos pentru auzul asistentei:)))
Probabail ca asta am si meritat:) pentru ca insensibil cum sunt , cand toti ceilalti erau patrunsi de sentimentul adanc izvorat din sufletul marelui nostru poet, eu m-am lasat coplesit doar de caldura verii ce razbatea de afara prin ferestrele deschise odata cu zgomotul aglomerat al strazii:))...
Doamna Eliza, a carei fotografie din pacate nu apare inca, ne-a infiorat pe toti cu trairea celor rostite colorand frumos atmosfera cu accentul dansei dulce basarabean.
Iar ca o incununare a tot ceea ce auzisem si traisem pana atunci aproape de final au urcat pe scena doi minunati muzicieni , Domnul Vali Cucu la pian - cel impreuna cu care avusesem o experienta minunatat cu cateva saptamani in urma la un alt spectacol cand a avut marinimia sa creeze fondul sonor in timp ce eu spuneam cateva versuri inchinate istoriei glorioase dar si dramatice a poporului roman - si Domnul Vali Albesteanu la vioara
... care ne-au mangaiat sufletele celor ramasi
cu "Balada" lui Ciprian Porumbescu si "Rapsodia romana" de George Enescu.
Bine-nteles ca exista si imagini filmate din acea seara de 15 iunie dar probabil ca ele plutesc nestiut pe valurile spatiului virtual:) Poate vor aparea:)
Am plecat de acolo cu imaginea esentei acelei seri
... dar si aceea a ochilor inlacrimati ai unei tinere fete care atunci cand la final s-a auzit in boxe melodia "Eminescu" pe versuri de Grigore Vieru in interpretarea sotilor Doina si Ion Aldea Teodorovici, nu si-a mai putut controla plansul curat izbucnit din adancurile radacinilopr inaintasilor sai, si cu marturia Alexandrei Svet, o prietena de pe atat de controversatul spatiu de socializare al internetului:) care spunea ca la auzul versurilor eminesciene s-a surprins impreuna cu alti doi prieteni - si poate nu numai ei - cu lacrimile siroind pe obraz...
Acestea toate m-au facut sa cred ca poate inca nu e totul pierdut!
Va Multumesc!
Doamne ajuta!
care ne-a electrizat pe toti prin discursul aprins cu nuante evident teologice, referitor la fiinta eminesciana ca simbol al reintregirii marii Dacii.
- si nu in ultimul rand pe Doamna Elis Rapeanu al carei talent oratoric, didactic dar si artistic pe mine unul m-a atins:),
si spun asta pentru ca atunci cand mi-a venit randul sa recit versurile Badiei Mihai, am constatat ca "Scrisoarea a III-a" am spus-o in duet cu doama Prof. univ. dr. care pe langa tema dansei "Eminescu si Biserica Ortodoxa stramoseasca" a participat si la dialogul dintre Mircea cel Batran si Baiazid cu tot ce implica un astfel de moment de la rostirea versurilor in paralel cu umilul actor:)) si pana la gesticulatia aferenta unui astfel de moment plin de tensiune artistica :))) Aplauzele le-am impartit pe din doua :)))
Si cum noi nu am fost chemati acolo doar ca sa ascultam si sa ne imbogatim bagajul de cunostinte, ci sa si prestam pe cat posibil artistic:)) din creatia eminesciana dar si a altor mari constiinte ale literaturii romane care au inchinat o parte din arderea lor interioara in candela de poezie a recunostintei poporului roman pentru un astfel de dar coborat prin Harul Lui Dumnezeu din constelatia geniilor pe cerul dragii Romanii, intre alocutiunile prezentate Afro a fost prima invitata dintre noi la microfon
sa rosteasca un "Imn Eminescului" scris atat de nepamantesc de vrednicul de pomenire I.P.S. Bartolomeu Anania. Ne-a ridicat apoi in alte dimensiuni cu "Rugaciunea uni dac" si prima poezie a lui Eminescu "Doina, Doinita".
Cand mi-a venit si mie randul:), in camasa ce intamplator se confunda cu fundalul de parca eram imbracat in lemn si dat cu lac:))...
... pe langa duetul mai sus amintit:)), momentul gloriei personale oricum injumatatita:) a fost intrerupt de unul dintre personalitatile mai sus prezentate care stand in sala, fiind probabil usor grabit:)), din si cauza unor probleme firesti de auz:), a intrebat pe o tonalitate ce putea concura lejercu instalatia de sunet a salii "Eu cand intru?":))) ... i s-a raspuns discret din spate "Putin mai tarziu":)), dar din aceleasi motive mai sus enumerate intrebarea s-a repetat parca si mai ferm "Eu cand intru?":)))... Cred ca e de prisos sa mai spun ca dupa ce "Scrisoarea a III-a" a fost expusa pe doua voci:), "Balada pentru Eminescu" de Radu Gyr si "Lui Eminescu" de Alexandru Vlahuta au avut acelasi efect alunecos pentru auzul asistentei:)))
Probabail ca asta am si meritat:) pentru ca insensibil cum sunt , cand toti ceilalti erau patrunsi de sentimentul adanc izvorat din sufletul marelui nostru poet, eu m-am lasat coplesit doar de caldura verii ce razbatea de afara prin ferestrele deschise odata cu zgomotul aglomerat al strazii:))...
Doamna Eliza, a carei fotografie din pacate nu apare inca, ne-a infiorat pe toti cu trairea celor rostite colorand frumos atmosfera cu accentul dansei dulce basarabean.
Iar ca o incununare a tot ceea ce auzisem si traisem pana atunci aproape de final au urcat pe scena doi minunati muzicieni , Domnul Vali Cucu la pian - cel impreuna cu care avusesem o experienta minunatat cu cateva saptamani in urma la un alt spectacol cand a avut marinimia sa creeze fondul sonor in timp ce eu spuneam cateva versuri inchinate istoriei glorioase dar si dramatice a poporului roman - si Domnul Vali Albesteanu la vioara
... care ne-au mangaiat sufletele celor ramasi
cu "Balada" lui Ciprian Porumbescu si "Rapsodia romana" de George Enescu.
Bine-nteles ca exista si imagini filmate din acea seara de 15 iunie dar probabil ca ele plutesc nestiut pe valurile spatiului virtual:) Poate vor aparea:)
Am plecat de acolo cu imaginea esentei acelei seri
... dar si aceea a ochilor inlacrimati ai unei tinere fete care atunci cand la final s-a auzit in boxe melodia "Eminescu" pe versuri de Grigore Vieru in interpretarea sotilor Doina si Ion Aldea Teodorovici, nu si-a mai putut controla plansul curat izbucnit din adancurile radacinilopr inaintasilor sai, si cu marturia Alexandrei Svet, o prietena de pe atat de controversatul spatiu de socializare al internetului:) care spunea ca la auzul versurilor eminesciene s-a surprins impreuna cu alti doi prieteni - si poate nu numai ei - cu lacrimile siroind pe obraz...
Acestea toate m-au facut sa cred ca poate inca nu e totul pierdut!
Va Multumesc!
Doamne ajuta!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu