In tabara A.S.C.O.R. de la Valea Plopului... "Povestea lui Gheorghe Mot"

"Impreuna pentru copiii de la Valea Plopului" asa s-a numit tabara de munca si rugaciune intinsa pe o perioada de doua saptamani si ceva in dogoarea mijlocului de iulie - organizata de tinerii cu suflete mari de la mai multe filiale ale Asociatiei Studentilor Crestini Ortodocsi Romani (A.S.C.O.R.) din toata tara, si din cate am inteles eu au fost de la Timisoara, Brasov , Bucuresti, Ploiesti , Slatina, Bacau , Alba Iulia, Chisinau, Iasi - avand ca scop ajutorul benevol dat la ingrijirea si tot ce decurge de aici a copiilor de la Valea Plopului/Valea Screzii din judetul Prahova, aflati sub ocrotirea Parintelui Nicolae Tanase dimpreuna cu persoanele minunate din preajma dansului.
Habar n-aveam ca ei au mai facut asta si-n anii trecuti si totul cu discretie fara publicitati agresive care sunt atat de la moda in vremurile noastre post-moderne :)

Din povestirile lor am inteles ca incepeau si incheieau ziua foarte frumos cu rugaciunile de la Biserica , si intre timp trudeau cu adevarat si fara mofturi:) la lucrarile de constructii de case si nu numai, truda care parca nu se termina niciodata:)


Si nici nu trebuiesc prea multe detalii ca sa poti intelege ca acolo era si inca mai este de munca nu gluma:))

Si ca sa nu creda cineva ca acolo munca se facea fara organizare , ierarhizare si buna dispozitie:) ba dimpotriva chiar totul era foarte bine pus la punct datorita mijloacelor moderne de comunicare precum si a instrumentelor clasice si "reci":)) putem trage cu coada ochiului atat la o parte din ocupatiile lui Radu de la A.S.C.O.R. Timisoara cat si ale lui Andrei Mic de la filiala din Brasov:))
Cele doua filiale am inteles ca sunt si initiatoarele acestei lucrari minunate concretizate in organizarea taberei. Dumnezeu sa-i rasplateasca pe toti participantii!
Dar ca sa nu ma lungesc prea mult , asa dupa cum imi este obiceiul:)), vreau sa spun ca nu au uitat si de micile bucurii cultural artistice atat de necesare sufletelor frumoase. Asa ca pe langa jocurile de fiecare zi cu copiii si serile lor frumoase din jurul focului de tabara, cei de la filiala A.S.C.O.R. Ploiesti prin buna mea prietena Mihaela Pufulete, dar si Andrei, Cristi, Lorin si ceilalti la care s-au mai coalizat:) si "brasovenii", cu care eu deja aveam o experienta artistica frumoasa la ei acasa ca sa ma exprim asa:)), au luat marea hotararea:)) sa ma cheme in tabara lor pentru a trai cu totii "Povestea lui Gheorghe Mot" .
Eu mai aveam pregatit si "Calatoria de suflet" :) dar pentru ca "Povestea..." avea deja oarece referinte si recomandari:) am ramas la ea ceea ce sa demonstrat a fi o idee inspirata:)
Cand am coborat impreuna cu Neli ( Copilu' ) la Valea Screzii din microbuzul inghesuit si incins in drumul de tara plin de praf si pietre in plina caldura de amiaza a lunii iulie am simtit ca nu o sa pot sa merg nici pana la casele copiilor unde erau cazati si studentii dar sa mai sustin si recitalul de poezie:)... dar vederea primelor locasuri sfinte si de inchinare strajuind pajistile inverzite sau aflate la margine de padure parca m-au intarit si m-au si racorit putin:)

Pe drum am fost intampinati de Andrei de la Ploiesti:) care pe langa lucrul concret se mai ocupa, si mai direct si mai discret:), cu imortalizarea imaginilor el fiind cel de la care am facut si eu rost de aceste fotografii. Prima imagine in care apar sunt alaturi de Mihaela si de Radu in apropierea casei (vilei) inca nefinisate sau "la rosu" cum am aflat ca se mai zice, ce tinea loc si de sala de mese si unde s-a desfasurat si spectacolul cateva ore mai tarziu. Cand ai soarele in ochi si caldura te topeste fara sa vrei mai ai si privirea putin incruntata:) dar buna lor dispozitie molipsitoare m-a contaminat si pe mine mai ales dupa ce am vazut ca lipisera pe toate geamurile si usile afise prin care promovau "marele eveniment cultural":))) ce urma sa se desfasoare si la care era invitata toata suflarea omeneasca:))
La Valea Plopului e un obicei foarte frumos si foarte de folos:)) pentru cei care ajung acolo, pe care il stiam de anul trecut, ca atunci cand sosesti sa fii invitat la masa:). Deloc rau dar daca eram putin mai prevazator puteam si eu sa merg pe jos macar de la Valenii de Munte sa mi se faca foame cu adevarat nu sa ajung acolo si sa ma uit lung la toate bunatatile cu care te imbie gazdele si eu sa motivez "Multumesc dar tocmai ce vin de acasa" si alte mofturi de felul asta:)) Si culmea ca am fost invitati si de A.S.C.O.R.-isti si de gazdele care ingrijesc copiii. Puteam sa onorez doua invitatii:))))Data viitoare , daca va mai fi , nu voi mai rata astfel de ocazii venite din senin si la propriu si la figurat:) Bine ca probabil daca ma alaturam si eu activitatii lor zilnice nu mai aveam atatea inspiratii si motivatii in a refuza "elegant" invitatiile lor cu adevarat imbietoare:))
Intre timp am luat de mana copilu':)) si am mers impreuna pana in varful unui deal alaturat pentru a vedea de aproape bisericuta ridicata in memoria sufletelor copilasilor nenascuti dar care aveau dreptul la viata ca fiecare dintre noi insa modernizarea si secularizarea mintilor oamenilor ne-a "luminat" si "desteptat" ca avem dreptul si ca ne puteam juca de-a dumnezeii si ca avem dreptul de a decide asupra vietii si mortii fiintelor umane nenascute dar cu care Creatorul sigur avea un plan in iconomia vietii pe Pamant.
Dumnezeu sa ne ierte si sa ne indrepteze pe toti !
Dupa ce s-au mai domolit lucrurile si cum se apropia ora de prestatie:) impreuna cu cei care voiau sa rosteasca impreuna cu mine poeziile in cadrul recitalului dupa exemplul de la Brasov, am gasit un loc de repetitie acesta fiind una din casele de lemn aduse acolo de Parintele Tanase din alte zone ale tarii de unde fostii proprietari au plecat in alte tari si astfel de case au ramas in parasire. Pot marturisi ca a fost una din cele mai frumoase, naturale si autentice "sali de repetitie" in care am fost in decursul putinei mele experiente:)) Si cred ca asta au simtit-o si colegii de repetitie:). Am vazut ca s-au simtit bine si s-au implicat frumos si cu mult drag in programul nostru.











Mai greu a fost pentru mine care din comoditate nu am luat textele poeziilor de acasa asa ca a trebuit sa umblu in "fisirere" si sa dictez versurile pe loc:))
Credeti-ma ca a fost destul de complicat:)) Probabil se poate vedea si din imagini :))

Drumul de intoarcere de la repetitii la "sala de spectacol" iarasi a fost unul mai rar intalnit dar cu atat mai frumos si mai interesant:) Cu ocazia asta am incercat sa-i explic "Copilului" cat de mult conteaza drumul asta pentru concentrarea actorilor:))))

Daca am visat vre-odata sa devin si eu o vedeta mioritica:) , acum mi-am dat seama ca n-am apucat-o deloc pe un drum de succes, pentru ca am observat ca starurile noastre de televiziune cand povestesc despre experientele lor la filmari sau la sedintele foto isi amintesc doar ca era noapte, foarte frig si cum toti cei din jurul lor alergau sa-i serveasca cu ceaiuri fierbinti ca sa se dezghete si sa-i inveleasca cu paturi groase, iar eu acum ma aflam in miezul unei toride zile de iulie:)) , nimeni nu alerga cu vre-un ceai fierbine la mine:)), iar despre paturi groase de invelit nici vorba:)))

E, dar incet incet a inceput sa se stranga si publicul in "sala de spectacol":)) La inceput din curioazitate... , sau din lispa de altceva...:)) dar s-a strans:)) Altii indreptandu-si atentia spre ceea ce reusea sa le starneaca interesul"))... dar aveau si ei locurile rezervate:)) ... Chiar daca prima data s-au asezat cam cu spatele spre scena:)))
De fapt asta a fost secretul si planul ce l-am pus la cale cu Mihaela inca de cateva zile inainte:)) " Daca spectacolul nu-i va atrage foarte tare macar sa fie o dulce petrecere a timpului":))) Poate ca bomboanele au si ele contributia lor in dezvoltarea gustului pentru artistic la fiinta umana:))) Oricum sunt niste draguti:)

Eh... si dupa ce am starnit putina agitatie pana am facut rost de un c.d. player ptr fondul muzical , si dupa ce am si reusit sa-l facem sa si mearga::))) ... a inceput programul... "Doamne ajuta!"

Scena era o scara interioara de lemn care probabil nici ea nu e inca gata ca si constructia in care ne aflam. Dar asta nu ne-a impiedicat cu absolut nimic. I-a dat chiar o nuanta in plus de autenticitate si frumos. Nimic nu era aici artificial ci totul era asa cum trebuia sa fie. Ceea ce artistii ar numi un spatiu neconventional eu as indrazni sa-i spun "teatrul de la Valea Plopului":)
Ce e frumos ca privitorii nu erau doar jos la mesele asezate ca la o petrecere campeneasca dar se mai aflau cativa, dupa tropaiturile ce le auzeam, si la etaj sau mai bine spus la loja:))) Dupa cateva clipe necesare strabaterii printre sacii cu materiale de constructii si tot ce se mai poate afla intr-un astfel de spatiu au reusit sa-si faca aparatia deasupra capului meu si cei ce aveau bilete la balcon :))))
Pe masura ce se desfasura recitalul a venit vremea sa urce alaturi de mine si ceilalti parteneri de scena , cu unii din ei fiind la ceal de al doi-lea spectacol impreuna dupa cel de la Brasov:)
Diferenta e ca atunci purtau frumoasele lor costume populare iar acum doar in ceea ce se gasea in "garderoba artistica si de vacanta" a fiecaruia:))
Bine ca nici eu nu mai aveam vesta:) La sauna creata instantaneu vesta neagra de piele era tot ce lipsea pentru un lesin in direct:))


Am avut si debutanti alaturi de noi "mostrii sacri":)
Dupa o astfel de experienta Mihaela mi-a spus clar si raspicat ca e pentru ultima data cand mai face asa ceva:"Prea multa lume se uita la mine":)))
Pentru a avea inimile impacate vreau sa spun ca atunci cand am ajuns la Valea Plopului am aflat cu bucurie ca Parintele Nicolae Tanase daduse deja binecuvantarea ( in sensul ca ingaduise, nu ca si-ar fi dat in vre-un fel girul ) pentru prezentarea recitalului de poezie, iar la un moment dat... in timpul spectacolului... am observat privirile multora din sala indrepatandu-se spre intare... ... unde cu multa discretie Parintele si-a facut aparitia si nevrand sa deranjeze pe nimeni s-a asezat retras pe un scaun in spatele tuturor... ... insa simtind ca prezenta Sfintile Sale acolo are o influenta, as zice eu coplesitoare:), asupra starii mele emotionale si chiar cu asteptari devastatoare in ceea ce priveste echilibrul meu biped:)), dar cu siguranta manat si de grijile si de treburile ce nu suportau amanare, despre care spuneam mai devreme ca parca nu li se intrevede un final intr-un viitor prea apropiat, nu dupa foarte multa vreme cu aceeasi discretie cu care venise... a iesit... zic eu- Lamurit:)))
Intre timp lucrurile decurgeau normal cu ce aveam de spus si cu datul din maini :))






Dar oricum si orice faceam si rosteam noi pe scena, frumos era ca privitoriui nostri "mergeau cu noi". Asta imi aduce aminte de vorbele unui invatat care spunea ca soarta unei glume nu depinde de gura care o spune ci de urechea ce o asculta. Mare adevar pentru ca actul artistic interpretativ se bazeaza pe feed-back-ul creat. Si cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit si noi ceva atunci.
Ea este una din interpretele de la Brasov:) De data asta din lipsa de timp nu am reusit sa scriem poezia pentru ea asa ca am spus-o tot eu:)
In ciuda caldurii sufocante . cel putin pentru mine, tinerii nostri spectatori ne sustineau frumos si sincer cu delicatetea sufleteasca firesca varstei lor. Cred ca vorbele mele nu fac decat sa saraceasca bucuria privirii imagilor din timpul recitalului.







Pentru ca totusi atmosfera ca si stilul scrisului meu e usor de vacanta pot sa spun si eu privind imaginea de mai jos " Hei , usor usor ce te repezi, ai grija sa nu ne scoti ochii":))
Si dupa atata efort simteam nevoia sa ma mai hidratez putin din paharul de pe boxa c.d. player-ului pe care cu generozitate si atentie il avea sub atentie Mihaela careia ii multumesc pe aceasta cale - ca sa folosesc un limbaj de lemn:) Intre timp recitalul decurgea linistit si firesc:)











Dupa cum se stie, tot ce e frumos , si spun asta pentru ca am simtit cu totii ca l-am urmat pe Gheorghe Mot pe firul vietii lui, se termina la un moment dat, si zic eu cu bucuria lucrului dus la bun sfarsit. Tin sa spun ca nu am avut la indemana poze cu toti cei care au rostit poezii alaturi de mine dar si pentru cele prezentate multumesc lui Andrei pentru tot ce a facut cu atata atentie si bun gust.
Aplauze pentru toti!

Inainte de inceperea spectacolului am fost anuntat ca mai sunt doritori de a rosti versuri asa ca la sfarsit ca o frumoasa incununare a tot ceea ce se petrecuse pana atunci au aparut pe "scena":) citand atat din clasici cat si din creatiile proprii reprezentanti ai...

...Moldovei noastre Pravoslavnice ..., ... ai Tarii Romanesti ...









... ai Banatului frumos... , ... si ai Brasovului ... muntos:)








Sper ca nu am incurcat zonele:)
Dar a mai fost cineva care a spus o poezie din public caruia nu i-am retinut numele dar ii multumesc pentru generozitatea de a ne darui cateva versuri frumoase si profunde.

Atunci pe 17 iulie 2010 la Valea Plopului am auzit si eu pentru prima data Imnul A.S.C.O.R-ului cantat de toti cei prezenti. A fost chiar ca in tabara:)) Aplauze si pentru ei!
La sfarsit si eu ii aplaud si le multumesc tuturor pentru tot! Ma inclin!
Inchei avand acum posibilitatea sa va invit sa vizionati si filmuletul - acel slideshow - cu toate pozele si fondul muzical facut cu atat de mult bun gust tot de Andrei, datorita caruia am si reusit sa-l asez aici pentru a fi vizionat:). Merita vazut! E povestea unei zile pentrecuta in aceasta tabara binecuvantata de Dumnezeu iar acum ca v-ati facut o idee asupra evenimentelor de acolo cred ca-l veti urmari un pic alt fel. O buna prietena de-a mea din America , si daca citeste aceste randuri se recunoaste, si pe care o rog sa ma ierte ca fac public vorbele ei, a spus ca la sfarsitul filmuletului avea o lacrima de emotie si bucurie in ochi. Sufletele sensibile si sincere stiu ca astea nu sunt vorbe aruncate in vant, pentru ca ceea ce se transmite din aceste imagini e ca Dumnezeu s-a milostivit de noi romanii si a lasat sa mai fie printre noi astfel de oameni frumosi si tineri care isi iau in serios si cu multa dragoste rostul lor si al nostru al tuturor acela de a jertfi aproapelui asa cum ne indeamna Parintele Arsenie Papacioc: " Nu din ceea ce ai , ci din ceea ce esti".


Tabara Valea Plopului - Impreuna pentru
copii from andrei madalin on Vimeo.

Va multumesc pentru rabdare si nu in ultimul rand Ii multumesc si Lui Dumnezeu pentru bunatatea Sa revarsata atat peste cei ce o merita cat si peste cei ce nu o merita. Iar in grupul celor ne merituosi pot spune, fara falsa modestie, ca ocup un loc de frunte:) - pot veni si cu argumente:))

Pentru dumneavoastra Florin Nan - florinnan@yahoo.com  0721810719