Mihai Eminescu: "Biserica Ortodoxă e Mama Neamului Românesc"

Mihai Eminescu: "Biserica Ortodoxă e Mama Neamului Românesc"

Ofertă programe artistice. Nimic fără Dumnezeu!

Doamne ajuta!

Bine aţi venit!

Ma numesc Florin Nan, anul acesta am sarbatorit deja cea de a 48-a aniversare:), locuiesc în Ploiesti , Prahova şi sunt actor liber profesionist. Vreau să vă spun că având ajutorul Domnului Hristos Cel ce a spus "Fără Mine nu puteţi face nimic", am alcătuit cateva
programe artistice sub forma unor recitale de poezie, proză şi ... nu numai:)

Detalii gasiti intrand pe link-ul continut de titlul fiecarui program.

Prezentat la Ploiesti, si alte foarte scurte fragmente prezentate tot la Ploiesti:), iar Ploiesti si Dridu:)


B) Staroste (Prezentator - Entertainer) pentru Cununii, Botezuri si alte Bucurii !:)

C) "Povestea lui Gheorghe Moţ"
Dridu Snagov (VIDEO) ... mai puteţi vedea imagini din spectacolele susţinute la Braşov, Valea Plopului, Cernauţi, Cluj-Napoca, Ploieşti si Sanpetru, Ploiesti-Sf.Ilie, Ploiesti- Sf. Arhangheli, ... si fragmente la Teliu, Bucuresti 2012, Sophia, iar Bucuresti:), Aiud si deDor

D) "Călătorie de suflet"
-Pentru moment:) va pot povesti:) cum a fost prezentat la Cluj-Napoca... si fragmente la Muzeul Satului, Fierbinti 2011, Fierbinti 2012, Bucuresti 2013, si deDor


F) Programul Moş Craciun pentru sarbatorile de iarna
Mosul a trecut printre multe alte locuri si pe la Radio As Suceava, McDonald's Romania, Bucuresti, Ploiesti, Manastirea Ghighiu ...

Urmând îndemnul Părintelui Nicolae (Steinhart) de la Rohia din cartea sa cu titlul "Dăruind vei dobândi" şi având în minte explicaţia Părintelui Arsenie Papacioc cel care spune că "Nu dai ce ai , ci dai ceea ce eşti", aş vrea să vă propun aceste modeste produse artistice ale mele, iar în cazul în care consideraţi că aceste programe sunt în spiritul a ceea ce aţi dori cândva să urmăriţi din postura de spectator sau să oferiţi într-o prestaţie live oricarui gen de public iubitor de Dumnezeu, de oameni si de tot ce ne inconjoara, pot fi contactat la nr. de tel. 0721810719 şi la adresa de e-mail florinnan@yahoo.com .

Vă multumesc!

Doamne ajută!


vineri, 21 mai 2010

De Targul Olarilor la Muzeul Satului

De cateva zile tot incerc sa-mi gasesc starea sufleteasca cea mai potrivita pentru a asterne cateva impresii in urma "vizitei" mele la Targul Olarilor tinut la Muzeul Satului. Poate ca noaptea e si de data aceasta un sfetnic bun asa cum s-a dovedit a fi de atatea ori si ma v-a inspira in incercarea mea de a povesti pe scurt cateva din acele momente petrecute acolo. Sa spun ca am fost invitat e prea pretios, asa ca mai bine zic chemat sa sustin un mic recital de poezie in cadrul manifestarilor culturale desfasurate cu ocazia acestui targ. (Cand citesc ce am scris mi se pare ca am o exprimare cam didactica , dar asta e, de unde nu e nici nu se cere mai mult:)) M-am tot framantat ce sa spun , nu ca imi lipseste repetoriul dar vroiam sa fie ceva cat mai apropiat de tema olaritului. Pana la urma am ales si am adaptat un mic fragment din programul meu "Povestea lui Gheorghe Mot" plus ca am mai adaugat o poezie, descoperita intre timp,care vorbeste despre tainele artei olaritului. Duminica dimineata , pe 16 mai , ca atunci in ultima zi a Tragului am fost programat sa merg , m-am trezit cu o stare destul de neobisnuita pentru de obicei as fi plecat la biserica. Eram programat la ora 13 asa ca am vrut sa fiu acolo mai devreme sa simt putin locul si atmosfera. Cand am intrat pe poarta muzeului , pe scena improvizata in aer liber era un ansamblu folcloric de undeva din Moldova care incalzea un pic vizitatorii. Lucrul asta nu era rau deloc doar ca de pe un stadion din apropierea muzeului, unde se desfasura un fel de concurs cu premii pe teme fotbalistice si unde bine'nteles ca nu putea sa lipseasca muzica asurzitoare, navalea o harmalaie groaznica care aproape ca acoperea puterea instalatiei de sonorizare a muzeului. Asta chiar ca m-a pus pe ganduri:) Cum sa prezinti un recital de versuri afara, in aer liber, in zgomotul ala infernal si in invalmaseala creata de vizitatori cand si o mica adiere de vant poate darama tot ceea ce ca actor te straduiesti sa creezi? Mai prezentasem astfel de programe artistice dar numai in spatii inchise , cu oamenii asezati cuminti pe scaune care venisera special pentru asa ceva:) si cu o ambianta muzicala adecvata, dar o asa situatie ca acum nu mai experimentasem niciodata:)) "Doamne ajuta!":) Dupa ce am luat legatura cu organizatorii si pentru ca pana la momentul meu mai era vre-o ora si jumatate m-am dus chipurile sa vizitez muzeul si targul de oale dar de fapt am cautat disperat un loc mai retras unde sa-mi mai repet putin ceea ce pregatisem:)) Si am gasit acel loc... langa bisericuta maramureseana de pe malul Lacului Herastrau . de fapt undeva bagat dupa ea , intre niste pomi - nici nu mai stiu ce erau:)- pe o cararuie chiar pe marginea lacului:) Nu mai tineam cont de turistii care treceau, fotografiau si probabil se mirau de unul care sta bagat dupa bisericuta , se agita stanga dreapta de parca n-ar gasi iesirea:)) , face niste grimase ciudate si parca tot vorbeste singur:))) Probabil doar turistii japonezi au crezut ca fac parte din peisaj pentru ca pareau destul de interesati de ce faceam acolo , lucru care ma cam impingea sa le spun ca nu eu nu fac parte din expozitie si ca obiectele muzeului sunt cele din lemn:)))) In sfarsit dupa lupte grele cu toate cele ce-mi erau potrivnice : urletele cu numele castigatorilor de la tombola de pe stadion , cu frasuiala din jurul meu si cu telefoanele care vibrau in buzunar am reusit sa termin "repetitia":) Nu stiu daca mai linistit dar oricum m-am reintors la scena unde isi terminau reprezentatia cantaretii si dansatorii din zona Moldovei. Am aflat ca programul a suferit o mica modificare asa ca dupa un mic medalion al unui mester popular voi fi si eu intre un ansamblu folcloric din Teleorman si o interpreta din Maramures. Asta nu m-a deranjat cu nimic ba chiar mai castigam ceva ragaz sa ma integrez cat mai bine in atmosfera spectacolului si in spatiul de joc. Cand credeam ca mi-am fixat totul in minte si doar mai aruncam o privire la expozitiile mesterilor olari a venit Doamna Corina Mihaescu, cea care ma adusese acolo, si mi-a spus ca momentul meu pica foarte bine pentru ca Muzeul Satului o sarbatoreste pe tanti Eufrosina Vicsoreanu din Horezu , judetul Valcea cu ocazia zilei sale de nastere si ca vechi colaborator al muzeului si autentic mester popular, asa ca af fi foarte bine daca programul meu l-as lega de evenimentul asta:) "Cu mare drag " - raspund eu; si uite cum dupa ce imi pregatisem zece formule de inceput acum sunt nevoit ( dar si incantat ) sa caut o a unsprezecea forma de intrare in spectacol:)) Am vazut ca organizatorii pregatisera pentru cele trei zile de manifestari un fel de foi program in care erau prezentai toti artistii participanti , cu poze , cu cateva date ale fiecaruia, cu un mic comentariu propus de cel prezentat , dar bine'neteles ca eu lipseam:))) asa ca am scris pe un colt de foaie cu pixul cum ma cheama , cati ani am si de unde sunt:))) Daca nu eram ocupat cu modificarile din program poate ma si desenam un pic acolo cu acelasi pix din dotarea prezentatorului tinand cont ca talentul meu intr-ale graficii se rezuma doar la o casa cu fum si un cal care din copilarie tot incerc sa-l desenez si iese mereu caine:))) In timpul cand ansamblul din Teleorman era pe scena eu mai schimbam ultimele cuvinte cu tanti Eufrosina, care saraca mi-a povestit toata viata dansei din care nu stiu cat am retinut pentru ca eram foarte ocupat sa-mi arunc ochii cat mai des pe eticheta de la masa cu oalele si urcioarele facute de mana ei, de pe care i se putea citi numele inscriptionat, si asta o faceam de teama ca atunci cand voi urca pe scena sa nu uit cum o cheama:))) A fost un chin groaznic:)) In sfarsit au terminat si haiducii de cantat si prezentatorul mi-a rostit numele:) Emotii?... normal ; tineam microfonul cu ambele maini sa nu fuga:), harmalaia de pe stadion?... uite ca nu-mi mai aduc aminte sa se fi auzit ceva:) Stiu ca am intrebat daca "ma aud", mi-au confirmat ca "da", i-am salutat cu "Hristos s-a inaltat!" si mi-au raspuns cu totii:"Adevarat s-a inaltat!" si dupa asta... le-am vorbit... le-am recitat... le-am povestit... si vedeam chipurile lor luminandu-se, bucurandu-se, primind cu drag povestea mea... ma primeau cu tot ce aveam de oferit. Stiu ca s-a terminat ca un ropot de aplauze , cu rasete de bucurie si... de ce sa nu spun?... cativa s-au ridicat in picioare! M-am inclinat cu smerenie in fata lor si ochii sufletului s-au ridicat spre cer:"Doamne, Multumesc!" Numai acei adevarati truditori intr-ale acestei nobile indeletniciri creatoare numita Arta Actorului si Arta Interpretativa in general stiu ceea ce am trait si ca ce spun e adevarat! Iar asta se intampla de fiecare data atunci cand Harul coboara in inimile celor care cu drag ofera si in sufletele celor ce, si ei, cu generozitate primesc!

 Doamne ajuta!

 Pentru dumneavoastra Florin Nan - florinnan@yahoo.com - 0721810719

Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com

marți, 4 mai 2010

Seara de Mai. Tot la tara:)

"Alo! Hai , mama, veniti amandoi in seara asta la tara" . Mama saraca nu mai are notiunea timpului si a distantei cand e vorba sa ne cheme acolo:)). Am plecat, ce era sa facem?; si dupa o ora de mers pe soseaua neasteptat de libera, pe la 10 seara am ajuns acolo de unde am adus fotografiile de "Primavara...":) "Sa da-ti bip cand sunteti aproape ca sa dam drumul la foc" - si asa am facut:) Doar era 1 Mai si trebuia bifat intr-un fel:) Si daca nu era 1 Mai ce, oare nu ne-ar mai fi chemat?:)) "Hristos A Inviat! Saru-mana, am ajuns" "Adevarat A Inviat!Hai ca sunteti obositi si v-o fi si foame". "E nu lasa...":)) "Hai ca acum e gata imediat" Si de parca toate vroiau sa fie primitoare...:)

"Aaa, cum ati facut astaa?":)))... Ce frumoos...:) De ce nu ne-ati spus?:))...Stai sa-i fac o poza:) ...Cum ati facut? Ati decupat iarba si ati pus-o in locul unde trebuiau sa creasca pietricelele...

Stai sa-i mai fac o poza si din partea asta:)"

Dupa pupaturile de rigoare:) ne-am tras sufletele un pic si am incercat , eu si fratele meu, sa ne integram si noi in atmosfera linistita a gradinii si a satului la marginea caruia din mila Dumnezeiasca si prin harnicia stra-bunicilor avem refugiul din fata prozaicului urban.

Si ca orice turist "japonez" care se respecta am trecut la imortalizat imagini, si cu cine altcineva puteam sa incep daca nu cu mine ?:) Egocentrist cum sunt am vrut sa ma vad cat mai bine si mi-am luat locul ce mi se cuvenea... cat mai in fata:) ... Zambiti va rog ! Multumesc:) Mama oricum nu stie ca a aparut in fotografie si bine ar fi sa nu afle pentru ca nu e de acord s-o vada lumea "imbracata asa":))) Chiar daca nu trecuse mult de la ultima mea vizita acolo parca uitasem cum se respira intre atatia pomi si atatea flori. Dar luna Mai a tinut neaparat sa-mi reaminteasca si sa-si intre in drepturile castigate in decursul mileniilor ca e luna lui Florar.

Si drept sa spun nici nu stiam la care sa ma uit mai intai:) Fiecare imi atragea atentia cu "farmecele" ei:))

Culoare sau miros ce sa adrimiri mai intai? "Uita-te la mine"; "Ba la mine" ; "Si pe mine cui ma lasi?"

"Va admir pe toate!":)))"Si pe voi copacii mei dragi":)

"Pe toti va iubesc":)

"Din orice unghi imi sunteti frumosi":)

"Si mai stiu ca de-aici dintre voi ziua se vede foarte frumos Sfanta Manastirea"

Am privit prin povestea noptii inspre locul unde stiam ca este Sfantul Locas dar nu se vedeau decat doua luminite ... probabil de la chiliile unde la ora aceea maicutele isi facea randuiala de rugaciune particulara - m-am gandit eu.

Chiar cu riscul de-a nu se vedea nimic am vrut totusi sa raman si cu aceasta amintire.

Ca sa-mi reobisnuiesc ochii cu lumina, atata cata era ea, mi-am intors privitea spre cele din curte din care vroiau sa se remarce in special focul si luminile de la casa batraneasca si de la umbrar. Numai cine nu a fost in satele noastre nu recunoaste ca acolo seara poti face ceea ce la oras cam de mult ne-a iesit din obisnuinta. Sa privim cerul... De cat timp nu am mai facut asta ? Sa fie oare doar din cauza becurilor de iluminat stradal care ne impiedica la asa ceva? Oricum nu mai conteaza. Important e ca acolo puteam face asta . Si tin minte ca in copilaria mea , in vacantele petrecute acolo, in multe astfel de seri minunate "tataia" - asa cum ii spuneam bunicului meu - imi arata constelatiile ce i-au strajuit toata viata ca o marturie cereasca a unui trai petrecut in rostul randuit atat de frumos de Dumnezeu fiecaruia dintre noi.

Privind aceste faclii ale Universului ma infierbantam la gandul ca Poetul Sufletului Neamului Nostru Romanesc Mihai Eminescu v-a fi privit si el acelasi coltisor de cer atunci cand atat de inspirat a spus ca : "La steaua care-a rasarit, E-o cale atat de lunga , Ca mii de ani i-au trebuit , Luminii sa ne-ajunga"

Te rupi de realitate in astfel de momente si... intri in Adevar. Timpul , despre care Parintele Staniloae spunea ca e intervalul dintre chemarea Lui Dumnezeu si raspunsul omului, dispare aproape fara urma si simti cu adevarat ca "Vesnicia s-a nascut la sat".

Am umblat mult prin intunericul curtii privind in sus printre ramurile copacilor mei vorbitori si cu cat ma apropiam de lumina artificiala stelele mele se vedeau din ce in ce mai putin si gandul la

Badia Mihai mi-a revenit si s-a transormat in :

"Poate de mult s-a stins in drum , in departari albastre, iar raza ei abia acum , luci vederii noastre"

Realitatea s-a rentors brusc dar delicat cand am dat cu ochii de frumusetile mele parfumate care-mi atrageau atentia ca nu le-am tratat cu destula atentia asa ca ...:)

Si ca un dus racoros:))) a venit si ordinul de adunare in jurul centrului de grutate al serii "Aveti grija sa nu sara scantei de la focu-ala. I-a duceti-va unu' si vedeti ":))

"Hai ca ma duc eu. Da' ce sa-i fac?"

"Mai lasa-l sa arda toate lemnele alea si sa-mi spui cand e jarul gata"

"E, da, asta suna incurajator":))

Sprijinit de peretele grajdului vechi am reintrat in legaturi transcedentale cu tot ceea ce mi se ingaduia si ascultand trosnetul flacarilor simteam ca "Totu-i plin de Duhul Sfant. Liniste-n vazduh si Pace pe pamant" - de unde-mi vin mie astea?:) A , e din Cosbuc:)

Atat de rar manifestatul meu spirit practic a vibrat totusi putin provocat probabil si de fumul innecacios si m-am facut si eu util cu ...

" Cred ca e aproape gata.":)))))

...Valea-i in fum...

"Bine, lasa ca vin eu. Mai stai si tu cu noi"

Aveau dreptate ...:)

M-am intors in "camera de afara" si cat timp lumea mai termina ce era de facut eu nu am ratat sa mai apar o data in imagine:)

"Mi-ai pozat florile?":); "Da , toate":); "Si liliacu'?":) ; "Da cum sa nu , a fost printre primele":) ;" Nu, asta din glastra l-ai pozat?":) ; "Care? Aa, nu.:) Stai ca-l iau si pe el:). Da' de ce vrei tu sa-i fac si la asta?":) "Asa ca e frumos sa se vada si el aici inauntru":)

Avand un unghi atat de bun nu puteam sa nu "ma reped" si asupra intrarii casei :) Si ea parca se pregatise ptr sedinta foto:)

"Aduce-ti farfurii si ce mai trebuie si haide-ti":))... Tot timpul mi-a placut momentul asta:) Si cand totul era aproape gata , fara sa ma vada cineva am mai apasat odata pe buton:)))

"Stai , nu face poze , sa aranjam putin":)

"Lasa ca n-am facut:))) Si stai linistita ca e frumos":)))

"Hai cheama-i pe toti. Are toata lumea scaune?"

"Cred ca da":)))

Orice ar zice nutritionistii dar cand bati atata drum pana acolo, stai in aer curat si dupa vre-o saptamana de salate incropite la oras chiar ca nu mai conteaza ora la care...:))))

"Pot sa fac o poza sa vada lumea ca n-am venit degeaba?":))

"Bine, da' ia-o din partea asta sa se vada ghivecele de pe margine":))))))

Asa ca eu nu mai am nici o rabdare si trec la actiune fara sa mai astept alta companie:)))

Si ca o dovada graitoare ca autenticul se imbina atat de armonios cu practicul iata cum produsele naturale se pastreaza atat de bine, as zice chiar dupa obiceiul locului:))), in traditionalul "cofael" de 2 l de plastic:)))) Si de parca mi-ar fi ghicit gandul, mama ... :" Ti-am zis ca vreau sa cumpar strachini de pamant si sa le zic la tigani sa-mi faca niste linguri de lemn?:)))) Cand 'o-ti veni sa mancati cu lingurile de lemn. Si vreau sa iau si niste funduri tot de lemn pentru fiecare. Si mamaliga sa o taiem cu ata ca aia batranii":))) ; "Da, da' atunci trebuie sa facem d'aia tare taraneasca nu d'asta ca la oras de o mananci cu lingura":)))) E dupa asta chiar ca ar fi mers o tigara:))) Bine ca nu fumam nici unu':))) Si in timp ce incercam sa ma dezmortesc, pentru ca trebuia sa ne pregatim de plecare, am vazut cum spiritul parintesc cu multa discretie isi facea treaba din nou...

"Pune-le si prajiturelele alea ca noi facem altele" ;

"Hai , Silviu, du-le tu la masina"

N-am vrut sa tulbur cu nimic randuiala acelor clipe si de sub coroanele pomilor mi-am ridicat din nou pentru cateva momente ochii trupesti si sufletesti catre bolta cereasca...

... Multumesc pentru tot! ... "Icoana stelei ce-a murit, Incet pe cer se suie, Era pe cand nu s-a zarit , Azi o vedem si nu e" ...

Stiam ca mai avem de mers o ora cu masina si era 12 noaptea. Dar ce mai conta, a fost o prima seara de Mai ce trebuia petrecuta frumos. In drum spre poarta...

"Data viitoare cand veniti sa dam cu ulei la scandurile astea"

"Eu vin si dau"

"Stati ca am uitat ceva" Nu uitasem nimic dar am mai vrut s arun o ultime privire spre...

"Te-am ridicat pe-o coasta cu izvoare, Si-mprejmuindu-ti linistea cu astri , Te las albind prin pomi din departare , Cuib minunat ca de cocori... albastri " - chiar daca versurile-i apartin lui Tudor Arghezi ce ma poate opri sa cred ca a spus la fel si strabunicul meu dupa ce a vazut casa gata?

"Saru'mana pentru tot , am plecat" ; "Sa ne sunati cand ajungeti acasa" ; "Da , cam peste o ora" ;"Drum bun!"

Privind in urma la noaptea ce invaluia totul, mi-a reaparut in minte o ultima privire in sus din acea seara si cateva vorbe ale Eminului au picurat si ele...

"Tot astfel si al nostru dor, Pierit in noapte-adanca, Lumina stinsului amor, Ne urmareste inca"

Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com

duminică, 2 mai 2010

"Visul unei nopti de vara"

Sa ma apuc acum sa scriu impresii si pareri despre Festivalul Shakespeare si despre "fenomenul teatral in general":), asa cum de altfel ma simt tentat sa alunec, ar fi prea lipsit de sare si piper din partea-mi:))... si nici macar nu e treaba mea:). Asa ca vreau doar sa-mi aduc aminte, ptr ca-mi da o stare buna, cum in urma cu cativa ani am jucat si eu in "Visul unei nopti de vara" de William Shakespeare. Imi place tare mult sa spun tot titlul:)))), si de cine e scrisa piesa , nu ca nu s-ar sti dar asa suna mai complet:))) Cand ma intreba cineva: "Da, si ce-ai jucat?" , raspund prompt: "Demetrius":)) ; "Cine-a regizat?":)), "Beatrice Rancea " - zic eu , "Unde l-ati jucat?" , "In Cismigiu si la Alba Iulia"- ma umflu eu in pene:)); "Ai mai jucat ceva in regia ei?" ,"Da, bine'neteles" - raspund repezit:) "In Nunta de Cehov - la Arcub ca si Visul... , in Notre Damme de Paris - de Victor Hugo in Ungaria la Zambeck langa Budapesta, in Marchizul de Sade la Odeon si in alte evenimente si prezentari de moda in Festivalurile de la Iasi si Bucuresti regizate (tot cu atata stil si rafinament) de ea "- spun tot dintr-o rasuflare:); "Cand?" - ma intreaba neincrezator,... " De mult":)) - si simt cum brusc devin nostalgic:) Intr'adevar acum toate imi par intamplate cam demult. Da , dar oricum a fost chiar frumos , numai cine a vazut spectacolul "Visul..." poate spune ce bucurie si incantare artistica traim cu totii acolo, mai ales eu care jucam ptr prima data in compania profesorului meu de arta actorului D-nul Adrian Titieni. Nu mai spun ca "actorii" din piesa erau un grup de chinezi , da chinezi adevarati din Europa, care faceau toti banii:). Beatrice a avut ideea asta geniala:) Ei puteau sa faca orice ca erau nemaipomeniti. Puteam noi sa facem "scara la cer", cand apareau ei luau tot caimacul:) Si era vorba de actori mari din distributie care "depuneau armele" in fata accentului si stangaciilor fermecatoare ale reprezentantilor poporului prieten Chinez:))) Abia astept sa am imagini video pe c.d. sa le pot posta aici ca asa sa povestesc eu n-are nici un haz :) Oricum tin minte ca Tisbe, care era un el:), cand ajungea la Piram se intreba?:" A adulumit?(A adormit)", " A mulit?( A murit?)" :))) Va da-ti seama ce rasete starnea:) Si asta e doar ce pot eu spune acum la 3 dimineata cand imi place sa cred ca mi-a revenit inspiratia:))) , ceea ce ma face totusi sa adaug ca mi se poate aplica si mie foarte bine o replica a Fabiolei care spune:"Duhul meu are nevoie de odihna" Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com