Mihai Eminescu: "Biserica Ortodoxă e Mama Neamului Românesc"

Mihai Eminescu: "Biserica Ortodoxă e Mama Neamului Românesc"

Ofertă programe artistice. Nimic fără Dumnezeu!

Doamne ajuta!

Bine aţi venit!

Ma numesc Florin Nan, anul acesta am sarbatorit deja cea de a 44-a aniversare:), locuiesc în Ploiesti , Prahova şi sunt actor liber profesionist. Vreau să vă spun că având ajutorul Domnului Hristos Cel ce a spus "Fără Mine nu puteţi face nimic", am alcătuit cateva
programe artistice sub forma unor recitale de poezie, proză şi ... nu numai:)

Detalii gasiti intrand pe link-ul continut de titlul fiecarui program.

Prezentat la Ploiesti, si alte foarte scurte fragmente prezentate tot la Ploiesti:), iar Ploiesti si Dridu:)


B) Staroste (Prezentator - Entertainer) pentru Cununii, Botezuri si alte Bucurii !:)

C) "Povestea lui Gheorghe Moţ"
-Deocamdata:) puteţi vedea imagini doar din spectacolele susţinute la Braşov, Valea Plopului, Cernauţi, Cluj-Napoca, Ploieşti si Sanpetru... si fragmente la Teliu, Bucuresti 2012, Sophia, iar Bucuresti:), Aiud si deDor

D) "Călătorie de suflet"
-Pentru moment:) va pot povesti:) cum a fost prezentat la Cluj-Napoca... si fragmente la Muzeul Satului, Fierbinti 2011, Fierbinti 2012, Bucuresti 2013, si deDor


F) Programul Moş Craciun pentru sarbatorile de iarna
Mosul a trecut printre multe alte locuri si pe la Radio As Suceava, McDonald's Romania, Bucuresti, Ploiesti ...

Urmând îndemnul Părintelui Nicolae (Steinhart) de la Rohia din cartea sa cu titlul "Dăruind vei dobândi" şi având în minte explicaţia Părintelui Arsenie Papacioc cel care spune că "Nu dai ce ai , ci dai ceea ce eşti", aş vrea să vă propun aceste modeste produse artistice ale mele, iar în cazul în care consideraţi că aceste programe sunt în spiritul a ceea ce aţi dori cândva să urmăriţi din postura de spectator sau să oferiţi într-o prestaţie live oricarui gen de public iubitor de Dumnezeu, de oameni si de tot ce ne inconjoara, pot fi contactat la nr. de tel. 0721810719 şi la adresa de e-mail florinnan@yahoo.com .

Vă multumesc!

Doamne ajută!


marți, 21 iunie 2011

Integrala "Scrisorilor" si "Luceafarul" lui Eminescu.


 De ceva timp tot nu-mi da pace gandul sa inregistrez toate cele cinci "Scrisori" - sau Satire cum am aflat ca se mai numeau - ale lui Eminescu si sa inchei bineinteles cu "Luceafarul":) Ademenitor gand pentru unul ca mine indragostit de rostirea poezie eminesciene.
De unde a rasarit scanteia unei astfel de idei? - nici eu nu stiu:), pentru ca oricum ele au fost rostite minunat de marii nostri actori pe care i-am ascultat mereu fascinat de universul creat prin arta lor interpretativa, si pe o parte dintre dansii i-am si prezentat aici la mine in "spectacolul" Frumosul nostru Domn Mihai Eminescu
La fel de adevarat este ca inca se mai aud glasuri dezamagite spunand ca in vremurile postmoderne nu mai exista interes pentru poezia clasica de certa valoare si in special a lui Mihai Eminescu,...

... considerat chiar desuet. Asa ca m-am simtit putin rupt in doua:), sau presat din doua parti:)
Pe langa acest conflict interior imi apare mereu in minte cum in anul I de studiu al artei actorului ni se spunea de catre profesorii nostri:"Puilor, nu o sa deveniti actori profesionisti decat atunci cand ne veti contrazice pe noi, pentru ca altfel nu veti fi decat niste simpli executanti, fericiti poate dar doar niste marionete" - pe moment cum sa reactionezi la asa vorbe?:) Am inteles ulterior ca se referea la faptul ca nu poti deveni creator de arta, ceea ce de fapt se doreste a fi un actor profesionist daca nu vei simti nevoia unor completari sau chiar a unor schimbari aduse celor facute de cei de din-naintea ta, dar asta nu din teribilism ci pentru ca doar acesta e semnul manaifestarii personalitii artistice adevarate.
Si totusi nimic din toate acestea de mai sus nu au stat la baza pornirii mele launtrice, ci pur si simplu nevoia de necontrolat de a le rosti si eu la randul meu, asa cum cu sfiala marturisesc ca simteam de fiecare data cand le citeam. Era in mintea mea o lupta si un armistitiu intre ceea ce credeam ca a vrut sa ne spuna Eminescu din universul lui de stele

si ceea ce eram eu in stare sa percep si sa transmit mai departe prin filtrul sufletului si al ratiunii mele obligatoriu insa in lumina invataturii crestin ortodoxe. Cam pretentios spus dar acestea erau starile prin care treceam:) Ma rog...:)
Greu a fost dupa aceea sa si pornesc pentru ca pe langa faptul ca mijloacele tehnice performante imi lipsesc cu desavarsire si nu am posibilitatea, sau nu ma pricep:) sa montez materialul inregistrat motiv pentru care am fost nevoit sa ridic nivelul de atentie si de efort la maximum, fiind obligat sa inregistrez tot "dintr-una", cu mare atentie la ezitari, greseli de pronuntie , gatuirea vocii:)) si evitarea intrarii monitorului in stand by:) ceea ce atragea cu sine odata si intreruperea inregistrarii:), dupa ce reusiseam sa parcurg o mare parte din text, trebuia totusi sa fiu cu foarte mare luare aminte si la modul de interpretare:) stiind si simtind pe pielea mea de multe ori ca e foarte subtire granita intre ceea ce se vrea sa fie arta dramatica si ridicolul care statea mereu la panda:)
Nu ascund ca de multe ori m-am trezit ca sunt foarte aproape sa-mi alunece piciorul in noroiul penibilului si al "facaturii", dar cu multa discretie il retrageam usor stergadu-l prin iarba inalta, parfumata si invioratoare a poeziei eminesciene:)
Si cum timbrul vocal nu pot spune ca unul de excelenta cum e cazul majoritatii actorilor ale caror glasuri sunt de neconfundat si cu care nici nu indraznesc sa ma compar, a trebuit sa fac o mare infuzie de suflet pentru a-i da oarece culoare.
Foarte greu a fost dupa zecile de inregistrari sa aleg varianta ce mi se parea cea mai putin catastrofala:), pentru ca fiecare din ele prezinta ezitari provenite din neputinte omenesti. Dar cred ca tocmai acestea vor da totusi o nuanta de autentic:) - ca in exemplul dat de Nichita Stanescu cu acel cub ce avea un colt ciobit intentionat chiar de catre sculptorul sau si in fata caruia toti privitorii se opreau si se minunau gandindu-se ce capodopera ar fi fost daca si acel colt era cum trebuie:) - diferenta e ca la mine nu a fost nimic premeditat ci doar un fel de capat al puterilor:)
Nu mai spun ca de multe ori cand eram aproape de finalul vre-unei inregistrari tocmai atunci se gasea sa latre vre-un catel afara:), sa porneasca alarma vre-unei masini din parcare:), sau sa gaseasca pasarelele ceva de spus chiar la geamul de langa calculatorul meu unde improvizasem "studioul de inregistrari":) dintr-o pereche de casti cu microfon ce le-am prins de masa cu un carlig de rufe:). Asa ca exasperat si invins de mediul inconjurator:) am ajuns la un compromis primind in inregistrarile mele doar vrabiutele:), asa ca sa stiti sigur ca pasarelele sunt cele de afara si nu stolul din capul meu:)
Dupa asemenea experiente am decis ca orele de inregistrare sa fie cele nocturne incepand uneori chiar si dupa miezul noptii cand firea se mai linisteste si doar stelele-n cer vegheaza linistea noptii. Ceea ce a iesit veti auzi:)

Inainte de a asculta as vrea sa incerc sa mai fac unele mici lamuriri asupra felului cum am inteles gandul lui Eminescu. Of, cred ca pentru fiecare din ele ar fi nevoie de profunde deslusiri teologice chiar daca la prima lectura par a fi doar cateva satire pe teme filozofice, didactice, literare, istorice, politice, imaginative, morale sau amoroase:) Dar sa iau fiecare poezie in parte:)

 SCRISOAREA I - o neliniste filozofica a poetului, si de fapt a intregii umanitati, privind originea, sensul si finalul intregii creatii. Fiind o satira ca si celelalte patru "Scrisori" nu lipsesc nuantele usor ironice cu trimitere la preocuparile de taina ale semenilor aflati pe diferit trepte ale scarii sociale, sau la metodele de descoperire a marilor secrete existentiale, iar aici cea mai intins discutata este numerologia. Concluzia intregii analize nu se lasa prea mult asteptata:)


 SCRISOAREA II - durere ascunsa si resemnare provocate de gusturile literare ale vremii avand de fapt radacini bine ascunse in decadenta secolului, indulcite doar de amintirile legate de perioada curata a anilor de scoala.



 SCRISOAREA III - atat de cunoscuta mai ales prin scena dintre Mircel cel Batran si Baiazid studiata inca din clasele mici, incat nu stiu ce alte lucruri noi mai pot aduce eu afara doar de punctarea visului sultanului care numai de inspiratie divina nu a fost, chiar daca ulterior s-a dovedit a se indeplini. Nu tot ce e supranatural e si de la Dumnezeu:)


 SCRISOAREA IV - "Fantezie, Fantezie " ...:)) - cuvintele Eminului sunt foarte lamuritoare:) trezit brusc din visare de prozaicul cotidian:))



 SCRISOAREA V - zambet amar, gingasie dezarmanta, iubire patimasa, precautie dureroasa si ura insinuata. Ca si tumultuoasa-i relatie. O lectie de viata spusa in oglinda.


 Pana sa ma apuc de inregistrari visam... :) ca le voi pune pe toate pe un c.d. audio... le scot la vanzare :)... oamenii vor afla cu mare incantare :)... comenzile vor curge rauri-rauri:)... magazinele de c.d.-uri vor da navala vazand cata cerere exista pentru asa ceva:)... stocurile se vor epuiza rapid:)... telefonul v-a suna incontinuu sa mi se ceara favaoarea de a mai face rost repede de cateva discuri pastrate pe undeva prin casa pana vor iesi celelalte de la fabrica:)... tensiunea creste in randul celor care vor neaparat sa asculte si nu au de unde:)... nervozitatea stapaneste masele de oameni ce asteapta in fata magazinelor de muzica si a librariilor:))... in sfarsit "Integrala" se asculta in fiecare casa:))... devine chiar o moda:))... si foarte profitabila pentru initiator:))... conturile bancare sunt doldora si celebritatea devine proverbiala:))) ... o viata cu adevarat de vis:))).............. dar ca orice vis ...:):)... In sfarsit, asta e:)

Mai departe:)

Luceafarul - eh, acu' e acu':) Cate s-au spus pe marginea poemului: "conditia omului de geniu, etc etc ". Si cate se vor mai spune. Eu la un moment dat eram chiar "lamurit":) si pornit rau impotriva celor care nu si-au dat seama ca e o personificare luciferica:),totul pana cand am citit un articol scris de vrednicul de pomenire I.P.S. Bartolomeu Anania care trata tocmai aceasta gresita intelegere a "Luceafarului" lui Eminescu. Marturisesc ca a fost unul din rarele momente cand m-am mai smerit si eu putin. De fapt a fost o mica "urecheala":). Si de atunci am revenit la ganduri mai pasnice vis-a-vis de personificarea indragostitului luminator al cerului de noapte, cel care inveninat de amorul pamantesc isi pierde ratiunea cosmica, renuntand de buna voie la conditia Pacii vesnice pana cand Parintele Ceresc ii tamaduieste sufletul ranit de patimi si-l reaseaza in lumina nemuririi.


 Cam asta a fost tot ceea am vrut sa va destainui. Nu am facut decat sa rostesc si eu la randul meu ceea ce multi altii au facut-o inaintea mea si sper ca mult mai multi o vor face. A fost bine sau rau... nu stiu. Probabil ca bine e sa ne aflam pe cale si atunci lucrurile se misca. Calificative primim cu prisosinta, indiferent de nuanta:)
 Sper ca Eminul sa zambeasca suav si sa fie ingaduitor cu noi nepriceputii care incearcam sa-i rostim minunatele versuri. Poate vre-odata vom afla chiar de la el ce si cum a vrut sa ne spuna,atunci noi usor incurcati vom lasa privirile in jos iar el ne v-a bucura sufletele cu imbelsugatul dar poetic primit parca nemasurat de la Dumnezeu:)

 Va Multumesc!

 Chiar daca nu voi reusi sa scot acel c.d. audio cu Integrala "Scrisorilor" si "Luceafarul lui Eminescu :) totusi il trec si la Oferta de programe artistice avand incredintarea ca ...:) dar nu ma gandesc mai departe de teama sa nu cad iar in visare:)

 Iar persoanelor care pe buna dreptate considera nepotrivita propunerea eminesciana in raport cu vremea de afara ce ne trimite cu gandul la vacanta si excursii de sezon:) le fac invitatia sa viziteze aceeasi Oferta de programe artistice la fragmentul "Calatorie de suflet" unde sper sa fie macar putin serviti:)

 Doamne ajuta!

4 comentarii:

  1. "Era in mintea mea o lupta si un armistitiu intre ceea ce credeam ca a vrut sa ne spuna Eminescu din universul lui de stele"...cateva din cuvintele tale...Florin....citind gandurile tale si ascultand poeziile am "lecturat", o mica parte din emotiile tale care au dat o culoare unica, ALBASTRA, poeziei Luceafarului nostru indragit...atat de MULT...ai dat viata trailor lui, poeziei , inspiratie....ITI MULTUMESC MULT

    RăspundețiȘtergere
  2. Scrisorile si Luceafarul asteptau "lectura" ta cu mare nerabdare, sunt sigur. Se simtea lipsa luminilor noptii venite din stele.
    Multumesc frumos!

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca as fi regizor te-as distribui in rolul Luceafarului! Ca de obicei... impresionata de cuvintele tale si ale celui de care am fost indragostita cu adevarat in copilarie: Eminescu! :) Filmul meu ar urma sa fie o poveste de dragoste... fantastica! :) De ce doar Batman, Spiderman sau Superman, cand noi avem Luceafarul? :) Cred ca am fi la si mai mare inaltime! :) Felicitari Florin! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce bine ar fi fost daca erai tu regizor, Azzu!:)
    Macar aveam si eu bucuria de a face parte din proiecte cimenatografice la care ulterior m-as fi putut uita linistit impreuna cu oricine, fara sa fim oripilati de ceea ce vedem sau auzim:))
    Si mai sunt sigur ca nu am fi fost laureatii unor festivale de gen care daca premiaza tot ce e vulgar si-njura, "Laudele lor desigur ne-ar mahni peste masura":))
    Multumesc frumos si eu ptr comentariul tau specific!:)

    RăspundețiȘtergere