Strecurat printre picaturile de ploaie, pe 24 Mai, dupa o dimineata petrecuta in mijlocul Bisericii inaltata de pe pamant la Cer de Harul Marii Sarbatori, am plecat grabit spre Bucuresti, stropit de goana masinilor:) ce alergau ca la raliu si nu mai aveau timp sa ocoleasca lacurile de pe marginea drumului, formate parca special pentru navetistii pur sange ca mine:))
Solicitat de Domnul Mihai Spirache, Presedintele Asociatiei Crestine Sfantul Arhanghel Mihail, care impreuna cu Asociatia Nationala a Pensionarilor din Romania si Asociatia Culturala Pro Basarabia si Bucovina, au organizat o manifestare culturala in memoria eroilor poporului roman ce urma sa se desfasoare la Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti,
... unde odihnesc Sfintele Moaste al Voievodului Martir Constantin Bracoveanu, si unde este asezata spre inchinare si mana Sfantului Ierarh Nicolae. Am plecat cu "bagajele" sufletului si ale mintii pregatite pentru a rosti cateva versuri dedicate memoriei celor ce acum ne privesc si de sus si ale caror jertfe au sfintit pamantul romanesc.
Am plecat cu emotiile ce nu ma parasesc niciodata indiferent de imprejurare:), si pe care uneori nu le pot ascunde in nici un fel:), dar cu linistea sufleteasca data de experientele anterioare traite in cadrul unor astfel de evenimente organizate tot de cele trei asociatii romanesti preocupate de pastrarea, cinstirea si aducerea aminte a trecutului neamului nostru.
Cu doar trei zile inante, chiar cand Biserica Ortodoxa i-a praznuit pe Sfintii Imparati, intocmai cu apostolii, Constantin si mama sa Elena , fusesem invitat de cele trei organizatii la Aula Magna a Facultatii de Drept sa spun cateva versuri scrise de Grigore Vieru si Leonida Lari, in cadrul unui eveniment cultural dedicat implinirii a 200 de ani de la smulgerea din trupul Romaniei a Moldovei dintre Prut si Nistru.
... acum cand ma gandesc la acea zi, pentru mine urcarea si rostirea versurilor de la prezidiu a fost ca un urcus oarecum indraznet, usor inconstient si sper deloc poluator pe versantul suferintei acestui neam...
... iar prima intalnirea cu manifestarile cultural- artistice organizate de cele trei asociatii romanesti fusese la Sala Agir tot din Bucuresti unde iarasi fusesem solicitat sa spun cateva poezii cu ocazia zilei de 9 Mai cand s-au implinit 135 de ani de la declaratia de independeta si 67 de ani de la capitularea Germaniei naziste.
... acum cand ma gandeam la toate acestea incepeam deja sa ma umflu putin in pene:), dar cum Dumnezeu are grija de toti fiii Lui:), vazand ca in loc sa ma ridic cu duhul in Bucuria Inaltarii Domnului incepeam sa ma impaunez cu mintea, in marea Lui Bunatate, in intervalul de timp cand la Biserica Sfantul Gheorghe Nou se oficia o slujba de pomenire a celor adormiti, pe mine m-a trimis nu departe , undeva in spatele Hotelului Intercontinental la ARCUB (Centrul de Proiecte Culturale al Primariei Municipiului Bucuresti) cu care urmeaza sa colaborez petru 1 iunie, sa probez costumul potrivit acelui eveniment:)... si cum veneam eu tantos cu mintea afumata de drogul mandriei ca voi spune versuri in cinstea eroilor chiar intr-o zi asa de mare langa statuia Sfantului Voievod Martir Constantin Brancoveanu, cand am ajuns la ARCUB am aflat ca pentru 1 iunie nu exista costume de Hamlet, Othello sau alte personaje demne de un maestru ca sunt eu:)), ci a mai ramas doar unul de soricel sau nu stiu ce alta maimutica :)))), asa ca imi place sau nu, unul ca asta va fi al meu:)))... Dupa dusul asta rece care m-a trezit mai tare decat stropii de ploaie, m-am reintors cu picioarele pe pamant si i-am multumit Domnului pentru darul minunat al acelei zile dedicate memoriei eroilor nostri, si mai ales ca totusi nu mi-a dat pana ala capat ce as fi meritat adica sa ma duc sa spun versurile in costumul de la ARCUB :)))
Am ajuns la Biserica de la Km 0 chiar cand se imparteau prinosase celor prezenti oacazie cu care m-am ales si eu cu un paharel ce coliva si un colacel care au indulcit sufletul inainte de prestatia artsitica pentru care venisem.
Deschiderea momentului cultural artistic a facut-o fanfara ale carei cantece trezeau parca din inertia blazarii tot cugetul si spiritul romanesc, iar dupa alocutiunile organizatorilor am fost invitat sa rostesc impletindu-ma in alternanta cu melodiile instrumentistilor, cuvintele minunate constituite in versuri, strofe si poezii izvorate din geniul creator al unui popor martirizat pe Crucea istoriei.
Dumnezeu Cel Bun iarasi si-a revarsat Marea Lui Mila si in timp ce spuneam in vacarmul strazii cateva din creatiile poetilor Valeriu Gafencu, George Cosbuc, Radu Gyr sau Vasile Militaru, vedeam in ochii catorva din cei prezenti mici cristale curgatoare izvorate din dor si dragoste pentru cei plecati la Ceruri. I-am multumit inca o data in gand Lui Dumnezeu pentru Darul minunat cu care a mangaiat sufletele celor prezenti, iar la sfarsit, pe langa aplauzele ce incercau sa strabata zgomotul metropolitan, vre-o 8-10 tiganusi care dupa ce au cascat gura la ceea ce se intampla acolo m-au asaltatat si mi-au oferit in accentul inconfundabil tot ce aveau ei mai bun:))) "Neneeeaaaa ceee fruumooss aa foooost , cee nee-aaa plaaacuuuuttt"
Am plecat spre casa insotit de lacrimile de mila, de dor , de ruga si de dragoste ale celor ce mijlocesc pentru noi inaintea Tronului Slavei Lui Dumnezeu, materializate in stropii de ploaie ale unei seri de Mai.
Va Multumesc!
Hristos s-a inaltat!
Pentru dumneavostra Florin Nan - 0721810179 - florinnan@yahoo.com
Eli...,Eli...
RăspundețiȘtergereImi cant bucuria-mplinita-a durerii...
Sageti de lumina imi sfasie beznele...
OSANDA MI-O FAC ISPASIRI PRIMAVERII
Butucul rabdarii imi snagera gleznele...
intai, am intins doar o mana in Cruce...
si Jocul imi place... si totusi...ma oare!...
Eli..., nu Te duce!
Sub hula multimii simt spinii ninsoare!...
Eli..., Eli...,
lama sabahtani!...
Eli, Tu...
sau...
eu...
Cine moare?!...
Dorohteea din Tara lui Oz
"Eli..., Eli..."
RăspundețiȘtergereCuvintele dvs. coboara ca roua :)
...
Va multumesc "Dorotheea din Tara lui Oz":),
...
Imi vine in minte varianta a doua:
"Poeta romanca cu inima Roz":)
Vai!!!!!!!!Ce rusine mare! Am uitat sa scriu ca sunt versuri scrise de Virgil Maxim. Nu-mi vine sa cred ce prostie a reiesit din mesajul meu.
RăspundețiȘtergere... Iar eu nici n-am stiut:) ... asa ca ce sa mai zic?:)... impartim totul pe din doua:)...
RăspundețiȘtergere