O zi de filmare la "The City of Bucur"

De fiecare data cand merg la Manastirea Radu Voda de la Piata Unirii din Bucuresti intalnesc in drum o micuta Biserica asezata pe o movila ridicata parca din adins intre cladirile de otel si sticla ce parca vor neaparat sa atinga cerul capitalei Romaniei. Aceasca mica Bisericuta smerita si bucuroasa parca parca de prezenta a tot ceea ce o invecineaza poarta numele de Biserica Bucur.

Oare cine nu a auzit ca Bucuresti-ul a fost la inceputurile sale o mica asezare de oameni intemeiata de Bucur Ciobanul ? Eu unul ma regasesc in numarul mic a celor supericiali care s-au multumit doar cu informatia asta si... atat. Asta pana nu de mult timp cand am inceput sa-mi pun si eu intrebari mai serioase legate de radacinile si trecutul Poporului Nostru care inca din vremurile nasterii sale din bravii nostri stramosi daci si romani , nastere petrecuta deodata cu patrunderea si impamantenirea pe aceste meleaguri frumoase si binecuvantate de Dumnezeu a Crestinismului adus de insusi Sfantul Apostol Andrei primul chemat de Domnul Hristos, totdeauna si-a intemeiat asezari ridicate in jurul Casei Lui Dumnezeu Sfanta Bisrica. Imi propuneam mereu sa caut si sa aflu mai multe despre cum a fost atunci de mult cand ciobanul Bucur s-a oprit in aceste locuri, dupa care odata cu trecerea timpului mica asezare a fost transformata probabil intr-un mic targ, apoi dezvoltata si ridicata pana la rangul de cetate de catre boierii si domnitorii ce au condus Tarile Romane in cursul zbuciumatei nostre istorii iar acum sa fie orasul cel mai mare din Romania, o adevarat metropola a Europei si adeseori comparata si asemanata cu celelalte capitale ale continentului. Gandurile bune si folositoare vin, ne preocupa, isi fac simtita lucrarea pana la o vreme dupa care de cele mai multe ori le lasam sa treaca si le uitam pana cand intamplator , daca tinem cont ca "Intamplare" vine de la expresia "In Templum" adica " in Casa Lui Dumnezeu", ne trezim in situatia cand o persoana anume ne propune sa incepem lucrul la ceva ce candva credeam ca il vom duce la bun sfarsit. Asa a fost acum un an si jumatate cand Aurelia Mihai o tanara regizoare romana casatorita in Germania si care pe langa fotografii si expozitii de arta contemporana produce filme de scurt metraj ce adeseori le proiecteaza tot in astfel de spatii organizate de ea, mi-a propus sa dau o proba pentru productia "The City of Bucur". Cand ne-am intalnit cu ea , spun "ne-am" pentru ca prin Afro am ajuns sa o cunosc:), era impreuna cu sotul ei in prospectie prin Bucuresti

...dupa care printre plecarile prin tara urma sa isi faca timp pentru probele cu actorii. Pot sa spun ca de la prima vedere cand ne-am intalnit in Parcul Tineretului am simtit o afinitate intre noi - de natura artistica si umana bine'nteles:) , manifestata printr-un zambet plin de bucurie asemeni vechilor prieteni ce se revad dupa o perioada mai indelungata de distantare si dor:) - Acelasi lucru mi l-a marturisit si ea la cateva zile dupa terminarea filmarilor cand ne-am revazut la un suc:) in Cismigiu. Printre obisnuitele dicutii de acomodare unii cu altii delicat punctate la un moment dat de Afro care i-a daruit Aureliei, asa dupa cum foarte frumos obisnuieste cu toti cei dragi sufletului ei, o carticica de suflet si credinta autentica ortodoxa cumparata probabil din ultimul ei pelerinaj, noua noastra prietena si regizoare ne-a destainuit ca de mult timp avea in plan sa faca un filmulet despre Bucur Ciobanul , dar cand cu un an in urma incercase sa demareze toate actiunile necesare unei astfel de initiative ... bine-nteles ca s-a lovit de foarte multele aprobari obtinute cu neinchipuit de multa greutate, urmate de si mai multele avize neprimite, culminand cu suma astronomica de 5000 de Euro pe ora de filmare??!!:))) intr-unul din spatiile din centrul Bucurestiului... Ceva legat de spatiul verde de pe la Casa Poporului sau chiar din interiorul cladirii, nu mai tin minte exact pentru ca m-a blocat:) "Le-am spus , domne', dar intr-o ora nu reusesc sa pun nici lumina" In fine , ideea e ca acum vroia sa realizeze un scurtmetraj despre lucrul efectiv la filmul ce dorea sa-l faca. Adica un film despre film:)... iar Afro m-a recomandat ca as putea fi un desavarsit "cioban":) , ea urmand sa interpreteze chiar rolul regizoarei - adica al Aureliei - din film. Recomandarea facuta de Afro a avut ca efect imediat umflarea mea in pene si cu mult aplomb si tantosenie ma produceam cu poezii , monoloage si texte din scenariul filmului in fata Aureliei si a camerei de filmat lovita din cand incand de mingiile trimise de copiii si parintii ce se jucau la acea ora in parc nestingheriti decat poate numai de grimasele si vocalizele izvorate din talentul meu manifestat tumultuos in aerul primaverii:) Convins si de privirile incurajatoare ale Aureliei am plecat acasa la Ploiesti asteptand cu multa nerabdare telefonul de confirmare care dupa doua sau trei saptamani in care mi-a pus rabdarea la incercare a si sunat si de la celalalt capat al firului s-a auzit glasul subtirel si prietenos al celei ce ma acceptase si ma distribuise in scurtmetrajul ei :" Alo, Florin. Buna seara,...sper ca nu te deranjez... vreau sa-ti dau o veste care sper sa te bucure:)... Joci in filmul meu:)..." ; " Aaaa, multumesc frumos!:) Asa o veste nu are cum sa ma deranjeze indiferent de ora la care vine:)"; "O so fii politistul de la Casa Poporului:)" .... Liniste deplina din partea mea:))..Vestea a cazut naprasnic:))))); "Aaaa , multumesc frumos :)Ce mult ma bucur... Am zis bucur ca stare emotionala nu ca nume propriu:)))" ; "O sa ai o singura zi de filmare, nu ai mult text si decat vre-o doua secvente , asa ca stai linistit nu ai mult ". Vestile "bune" se insirau vorba lui Eminescu "ca margelele pe ata":)) "Duminica pe la pranz te-as ruga daca poti sa ajungi in Piata Constitutiei unde filmam. Poti?"; "Pot... cum sa nu?" - ce era sa mai zic?:) Dupa incheierea convorbirii am ramas cateva momente naucit... probabil de ideea ca as putea face cariera stralucita ca politist dupa alte zeci de aparitii similare prin tot felul de productii de televiziune de mai mica sau ... si mai mica valoare artistica:) ... Iar Duminica dimineata de obicei merg la Sfanta Liturghie... dar ce nu face omul pentru un rol de politist?:)))- chiar si fara prea multe "vorbe":))) Duminica dimineata ... bine dispus m-am sculat , fata alba mi-am spalat...:)... si chiar daca aveam o strangere de inima ca nu pot merge la Biserica dupa cum nevoile sufletului o cer, am plecat cu rugaciunea in minte , cu Bucurie si cu nadejdea ca voi ajunge la vreme in Bucuresti sa mai prind cateva momente din Sfanta Slujba la una din Bisericile din preajma locului de filmare.

Capitala noastra m-a intampinat, cum de altfel o face cu noi toti, ca de fiecare data cu Poatra, Inima si bratele deschise...... amintindu-mi totodata de trecutul glorios al Poporului Roman ce nu de putine ori si-a varsat sangele pentru neatarnarea Tarii obtinute cu multe rugaciuni si jertfe ale inaintasilor nostri. Cinste memoriei lor! Oare cum v-a fi fost atunci cand trupele romane intoarse din Razboiul de Independenta se ajungeau acasa si erau primite de catre conationali cu flori si lacrimi de bucurie ca simbol de multuimire adus Triumfului lor? Emotia mi-a dat de multe ori senzatia de zbor atat la propriu cat si la figurat si am trecut mai departe spre inima Bucurestiului aruncand totusi o privire in urma ce mi-a incantat inima vazand privelistea ramasa in spate a unui capat de oras mangaiat de lumina diminetii de Duminica despre care foarte multi nemultumitori spun ca il gasesc cenusiu. La acea ora circulatia era de-a dreptul imbietoare , asta probabil si pentru ca multi dintre bucuresteni erau plecati, asa dupa cum se obisnuieste inca de vinerea dupa amiaza, ori la munte pe Valea Prahovei pentru ca e cea mai la indemana ori "in provincie":))) , ca la Biserica nu cred ca putem spune ca se da navala in aceeasi masura:) Dupa ce am ajuns la km 0 al democratiei:) constatand ca inca mai sunt intarziati in ale "evadarii" si care incercau acum pe ultima suta de metri sa fuga cat mai repede de betoane si asfalt:), ceea ce facea sa-mi schimb parerea despre lejeritatea circulatiei de la acea ora:) , strecurandu-ma parca din ce ince mai greu:) ... doar na, e Bucuresti...:) ... am ajuns in acel punc central al Micului Paris care pentru mine e la o distanta aproximativ egala de Locasurile Sfinte unde se gasesc Sfintele Moaste ale Sfintilor Dimitrie Cel Nou Basarabov, Sfintii Mari Imparati Constantin si mama sa Elena cei intocmai cu apostolii de la Catedrala Patriarhala, cele ale Sfantului Cuvios Nectarie Taumaturgul de la Manastirea Radu Voda si Sfintele Moaste ale Sfantului Mare Mucenic Mina de la Biserica ce-i poarta numele si la care merg sa ma inchin de fiecare data cand ajung in Bucuresti, dar in fiecare zi la altele. Credinciosii crestin ortodocsi si-au dat seama ca in descrierea facuta este vorba despre Piata Unirii din Capitala. Imi cer scuze insa celor obisnuiti mai mult cu "shoppingul":) decat cu trecerea pragului Sfintelor Biserici carora probabil trebuia sa le amintesc de magazinul Unirea:)... nu departe de Cocor:)... aflate la intersectia principalelor artere de circulatie ce duc cu toatele oricum la unul din multele Mall-uri:)),... sau locul unde si-au dat intalnire mai multe fast-food-uri, cluburi si pub-uri ce nu vor decat sa ne dea distractie fara limite fie ca noi vrem fie ca nu:), iar celor ce "pe vremuri" ne citeau si cenzurau vorbele:) iar astazi nicidecum nu o mai fac,... sau mai fac?:)... le spun ca este spatiul luminos si maret din zona Bulevardului Victoria Socialismului:))) "NU TI-AM ZIS , BA BAIATAULE ,SA NU MAI VORBESTI DE MINE? NU TI-AM ZIS CA NU CITESTE NIMENI CE SCRII?" ; "Ba da, iertati-ma , dar am zis sa nu trec fara sa va salut" ; "HAI FII BAIAT CUMINTE SI TINE-TI GURA, CA O-NCURCI."; "Am inteles , sa traiti! Nu mai vorbesc de dumneavoastra" ; "ASA, BRAVO!... SI AI GRAJA CE SCRII CA SUNT CU OCHII PA TINE!" Aflandu-ma in zona descrisa:) am decis repede si pe "nerasuflate" sa iau pieptis Dealul Patriarhiei sau Dealul Bucuriei cum se mai numeste si sa mai prind ceva din Sfanta Liturgie oficiata in Catedrala Patriarhala . Nu mai tin minte ce Parinte slujea, dar atat cat am reusit sa intru in Sfanta Biserica a fost o adevarata bucurie pentru ca am nimerit exact la momentul sublim al Epiclezei cand preotii invoca Harul Duhului Sfant Care se revarsa pentre darurile de paine si vin transformandu-le in Trupul si Sangele Domnului Hristos! Am simtit cum sufletul insestat a fost adapat cu "Apa Vie din Care daca v-a bea cineva nu v-a mai inseta". Incet incet am inaintat prim multimea de credinciosi ce umpleau pana la refuz spatiul interior al Catedralei si ca de fiecare data cand ajung m-am inchinat si am sarutat acele Vase si Izvoare de Sfintenie care sunt Moastele Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov si cele al Sfintilor Mari Imparati Constantin si mama sa Elena cei intocmai cu Apostolii. Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai !

Cu inima impacata si cu sufletul linistit am purces spre locul de filmare cu constiinta treaza de a nu intarzia la lucrul la care am fost solicitat dupa ce am incercat cu slabele mele puteri omenesti sa urmez indemnul Mantuitorului :"Da-ti cezarului ce-i al cezarului si Lui Dumnezeu ce-i al Lui Dumnezeu" , e adevarat in ordinea inversa :) Cand am ajuns la locul filmarii era o pauza de reamenajare a cadrului ceea ce m-a facut sa iau cunostinta mai usor cu atmosfera prezenta acolo. Dupa expresiile lor simteam ca acolo se muncise chiar serios si cu multa concentrare...

... lucru care mi-a dat o stare de multumire, inceredere si liniste interioara ca am facut alegerea buna acceptand sa fac parte din aceasta productie... de fapt ca orice propunere care vine pe filiera Afro. "Gutten tag":) ; "Buna , Florin, bine-ai venit!:) Vezi ca ti-am pregatit costumul de politist la masina rosie. Vezi ca e si Afro acolo, vorbeste cu ea pana aranjam noi cadrul" Snob cum sunt ma asteptam ca la fata locului sa fie o rulota inscriptionata cu numele meu la care sa am acces numai eu si cei din echipa mea:))) dar surpriza...:) cabina mea de machiaj si costume era o masina rosie destul de inghesuita inauntru cu alte costume si tot felul de genti iar de la fata cu costumele am inteles ca daca cumva sunt nemultumit de conditii ma pot schimba si langa:) ... doar nu ma vedea nimeni, eram bine ascuns in mijlocul strazii:) ... zis si facut:) Cu parul nu a fost o problema ca Afro din nou m-a scos din incurcatura si mi-a salvat personajul:) cu o mana de agrafe prinse cu nadejde de podoaba mea capilara atata cata mai e:) si ascunsa bine sub cascheta:) Obisnuit sa-mi gasesc singur motivatii si incurajari interioare am dedus imediat ca numai artistii de vaza au parte de acest spatiu deschis rezervat doar VIP-urilor . Asa ca pe lista scurta a celor care performasera in zona, pe langa intr-adevar marele Luciano Pavarotti, dar si trupe de zgomot infernal de genul Guns 'N Roses, Madona si toate celelalte la care nici prin gand nu mi-a trecut sa merg sa le vad , voi fi trecut si eu cu rolul "Politistul de la Casa Poporului":))) Acestea fiind zise si facute sa mergem sa ne cunoastem partenerii de filmare:) Primul a fost Vasile , un ciobanas autentic din nordul Moldovei caruia Aurelia i-a incredinta rolul lui Bucur Ciobanul. Superb! "Salut! Florin , imi poare bine!" ; " Noroc, hai. Vasili" Acum fie vorba intre noi, incercand sa las invidia la o parte chiar a fost o alegere perfecta. A umblat mult regizoarea si echipa ei prin toti muntii Romaniei pana a gasit ceea ce trebuia. Jos palaria!

Intre timp si-au facut aparitia si ceilalti interpreti : Vitalie Bichir actor la Teatrul National din Bucuresti .

Si el juca un politist:) Acum survine intrebarea care e politistul 1 si care politistul 2?:))) Tinand cont ca el a filmat inaintea mea se poate deduce ca s-a inceput cu cel de al doi-lea:))) lasand nr. 1 pentru mai tarziu cand e publicul incalzit:))) E , oricum ar fi, amandoi odata nu puteam filma nu din alte considerente de ordin artistic , regizoral etc ci doar din cauza ca recuziterul nu avea decat o singura cascheta in dotare ceea ce ne-a facut sa o folosim pe rand:)))

Dupa putin timp ca o pisicuta boereasca de Bucuresti sau ca o catelusa cuminte de apartament cu multa finete a aparut si doamna Coca Bloos actrita la Teatrul Mic.

Pe doamna Coca Bloos o mai intalnisem la niste filmari in perioada studentiei dar mai ales la Teatrul National din Craiova in piesa "Danaidele" regizata de domnul Silviu Purcarete. Am mers la multe festivale de teatru in perioada Danaidelor. Nici nu stiu unde am fost de mai multe ori, in tara sau afara. Cred ca in strainatate pentru ca tin minte ca nu prea mai aveam file goale la pasaport:) Ehh, ce vremuri:)

Aici doamna Bloos interpreta pe mama regizoarei din film , adica a Aureliei, asa ca si-a petrecut ceva timp pe langa mama acesteia sa-i mai "fure" din ce se poate:)

Dar cel mai important acum urma sa apara...:) Din circulatia din ce in ce mai aglomerata sa desprins o masina marca nemteasca bine'nteles, de la geamul careia si-a facut aparitia si ne-a salutat boiereste si superior maestrul..." Oooo! dar cine e ca nu mi-e cunoscut:)?" "Nu stiu, probabil vre-un actor neamt ca nici eu nu-l cunosc"; "Nuuu , e unul de-al nostru ca prea si-a intrat bine in rol":) Indiferent cine o fi fost se vedea ca e de mare calibru:) ca pe langa faptul ca atat de bine isi asumase situatia incat nu-l cunosteai , el in comparatie cu noi avea spatiul lui privat unde era tratat cu toate bunatatile si cu toata atentia adecvata marilor staruri:) Intuitia feminina a bunei noastre Afrodita a stiut inspre cine sa se indrepte pentru a fi in centru atentiei:)

Intre timp noi cei care pe afis ne incadram la "... si altii" nefiind beneficiarii unei atentii deosebite din partea asistentei ne ocupam timpul cu depanarea amintirilor comune :)

"Eu eram ala chelu' din Danaidele":) ; "Hai , draga, ca acolo erati 50 de cheliosi, nu ma mai zapaci :))) Da' te stiu ca erai mai tacut, nu erai ca ceilalti" ; " Da , probabil aprofundam rolurile de politist ce urmau sa apara":)))

Uitandu-ne in jur am vazut ca Vasile, cel cu care ma imprietenisem destul de bine avand ca subiect de dicutie armata si locul unde ne-am facut-o fiecare, :) disparuse fara urme. Cam dificil sa-ti dispara Bucur din film:). El saracu' neavand aici munti sa-i urce si lipsindu-i aerul rarefiat si rece de la stana de mioare a gasit o solutie la fata locului folosind pe post de Rarau sau de Ceahlau una din cladirile inalte din jurul pietei:)

Nu e vorba, ca il mai vazusem cum pleaca de la filmare sa mai cumpere cate ceva spunand "M-o trimis doamna Aurelia sa cumpar niste tigari si cornuri pentru toata lumea" . Cata curatenie sufleteasca! Nu avea nici cea mai mica parere de sine , ca joaca rolul lui Bucur sau alte mofturi de genul asta specifice celor "din lumea nostra"- urata expresie!

El cu gesturi firesti de parca ar fi fost pe pajistea de langa satul lui din muntii Moldovei , lepada cojocul cel de oaie si arunca bata ciobaneasca pe caldaramul Bucurestiului, creind o imagine ce probabil pe un copil l-ar fi facut sa creada ca mai intai s-a dat de trei ori peste cap ca-n povesti , si facea fara sa comenteze tot ceea ce i se cerea. Sfanta simplitate!

Cand ii priveam linistea parca si zgomotul masinilor disparea. El cred ca e unul din oamenii fericiti. Iar oamenii fericiti traiesc doar in locurile lor ascunse de ochii nostri iscoditori, stiuti numai de Dumnezeu si de Maica Domnului la care ei se raporteaza cu un firesc dezarmant pentru noi "cei instruiti".

"Domnu' Mielu Ciucurel , va rugam sa poftiti la cadru" :)))

"Aaa, deci maestrul Mielu Ciucurel eraaa"; "Daaaa, cum de nu l-am recunoscut?!:)"; "Ce bine joaca , nici nu zici ca e el" ; "Asa e , ce metamorfoza. Ma gandeam eu ca nu poate sa fie decat el" :) Si uite-asa ne prefacem unii fata de altii ca l-am recunoscut pe "maestrul":)))

Intre timp de pe varfurile "masivilor" bucuresteni noi cei ce ne agitam "in vale" paream "....musunoaie de furnici, microscopice popoare..."

"... precum pulberea se joaca in imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza inceteaza...", "... astfel in a capitalei larma pururea adanca, Avem clipa, avem raza care tot mai tine inca, Cum s-o stinge totul piere ca o umbra-n intuneric, Caci e vis al nefiintei Universul cel himeric"- dupa Scrisoarea I de Mihai Eminescu. Nu stiu ce anume , poate doar faptul ca trupul poetului nostru national odihneste in pamantul Bucurestiului m-a impins sa-i rostesc versurile chiar si in ambientul zgomotos si tehnologizat al centrului urban. Dar pentru ca ceva trebuia sa ma scoata din reverie, chiar in apropierea noastra si-au oprit masinile super luxoase si doar cu cate doua usi cativa "adevarati" de bani gata:), printre altele si cu intentia de a-si testa nivelul maxim al volumelor aparaturii audio in valoare de... cam de cat costa toata ziua noastra de filmare:) Cum Vitalie plecase nu avea cine sa "rezolve" problema decat "politistul de la Casa Poporului":) , care dupa ce si-a luat inima in dinti si si-a facut la repezeala o formula de adresare cat mai autentica a pornit inspre "faptasi":) Acum nu ca muzica nu ar fi fost de "calitate", pentru ca era o incantatoare bubuiala de club:)) dar cum urmatoarele secvente erau ale mele si sunetul era in direct a trebuit sa iau masurile ce se impuneau:))) Cand am ajuns in apropierea lor mi-am dat seama ca orice aveam eu pregatit sa le "ordon" ar fi fost de prisos din cauza nivelului mult prea ridicat al decibelilor:) asa ca mi-am schimbat strategia si cu un gest bine controlat am facut sa-mi cada in fata lor cascheta lasand parul mai lung decat era regulamentar sa se zburleasca iar cateva agrafe chiar sa sara de la locul lor:) Rezultataul a fost cel scontat , ei amuzandu-se pe seama nefericitului actor:) si facand un gest de mari "baieti valabili":) sa opreasca muzica si chiar sa"paraseasca zona" ca oricum ii plictiseam cu "filmurile" noastre.:) ... Nu canta nimeni , nu dansa nimeni:)- "Nashpa":) In timp ce echipa pregatea toate cele necesare pentru secventele mele cu Afro, eu ma intoarceam ca un erou ne-ncununat:) de la "locul faptei" dupa ce bine-nteles mi-am rearanjat "tinuta":), si fiind multumit in sinea mea ca "suspectii" nu sunasera mai "sus" pe vre-un "superior" de-al meu si sa ma trezesc transferat de aici de la Casa Poporului unde datorita traficului ce de multe ori e in contraventie cu legile de circulatie daca nu curge tot pica ceva:)) , si sa ma trezesc mutat "disciplinar" pe la cine stie ce balci de zona rurala unde sa-i pazesc p-aia care fac gogosi:))) Si toate pareau ca de acum vor decurge linistit si firesc numai ca dupa prima secventa filmata a inceput sa se auda si sa se apropie tot mai mult un zgomot puternic de diferite frecvente si vibratii ce la un moment dat a devenit chiar asurzitor de aveam impresia ca suntem asaltati de picamare gigantice ce vor sa darame Bucurestiul. Era un grup destul de maricel de rockeri motoclisti in fruntea lor avandu-l chiar pe Nicolae Covaci ce in cateva secunde au umplut toata piata. Prima imagine ce le-a atras atentia a fost...:) "Ba , Dragonule, asta nu ma ala ... cand cu aia doi da la omorat... cant cu oaia, cand cu treaba?"; "Care , ma? Nu , ma , ala era altu"; "Da , ma asa e... Si acuma ce facem, il luam cu noi, sa fie capitanu' nostru?"; "Aaaaa, nu ma , ca am auzit ca astia ca el ne bea toata vodca"; "Moshule, hai sa faci o poza cu headerii adevarati ca daca nu va mancam toata pelicula"" Asa, moshule, si daca te supara astia dai un semn si venim si le sugem ochiu" Eu ca organ vigilent:) vazand ca numarul lor e coplesitor chiar si in comparatie cu numarul filelor carnetului de amenzi din dotare:) m-am retras prudent din fata inamicului:) "Pe cand oastea se aseaza , iata soarele apune, Voind crestetele-nalte ale Casei sa-ncunune..."" "...Cu un nimb de biruinta, fulger lung incremenit, Margineste ziduri negre in intregul asfintit..." Iar ca totul sa se linisteasca sa auzit un dangan lin de clopot ca Trambita si Glas al Lui Dumnezu chemand oamenii la Sfanta Slujba a Vecerniei. Ecoul Divin venea probabil de la apropiata Sfanta Manastire Antim locul unde sa infiintat si sa dezvoltat Grupul de rugaciune "Rugul Aprins" ce cuprindea mintile cele mai luminate si induhovnicite ale veacului trecut din perioada inceputului prigoanei comuniste , grup ce printre altii avea in fruntea lui pe Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor. Sunetul clopotului a avut darul de a ma mai linisti de tulburarea ce fara indoiala ti-o provoaca un oras atat de incarcat cu de toate ca Bucurestiul. Terminandu-mi treaba am plecat spre casa lasandu-o pe draguta noastra regizoare conducand ostile din mica ei cabina de regie improvizata in partea din spate a masinii:) "Am plecat , Aurelia. Multumesc frumos!"; "Multumesc si eu , Florin. Te sun sa ne vedem dupa ce termin cu filmarile"; "Bine , astept. La revedere" Am lasat-o cu povestea "City..."-ului ei. Ma sunat dupa ce a terminat filmarile, intr-adevar. Am mers in Cismigiu si am vorbit despre tot ce sa intamplat... si despre ce mai are in plan sa faca. Cand am plecat se innoptase de-a binelea si ca de fiecare data cand termin un lucru la care mi-a placut sa particip am o usoara stare de nostalgie ce ma face sa mai arunc o privire spre cele lasate in urma ... sper ca nu megalomania constructiei ma atras, ... sau poate fascinaia ei, cine stie?..., dar lumina artificiala ce o decoreaza parca ar fi simbolul Luminii Credintei in Dumnezeu a celor jertfiti pentru a construi aceasta cladire. Cati oare nu se vor fi sfintit frangandu-si trupurile si vietile pe santierele muceniciei din vremea comunista? Poate chiar ar trebui sa o privim ca un monument al lor. Oricum Pamantul pe care e asezata e pamant sfinti...t Numai daca ne gandim ca acolo erau pana a nu fi demolate Manastirea Vacaresti si Spitalul Brancovenesc... Am iesit din capitala Romaniei tot pe "poarta" pe care dimineata intrasem... Arcul de Triumf!... ... ce acum clipea electric de de jur imprejur de lumina calda a starzilor orasului . I-am multumit metaforic in sinea mea ca m-a primit sa iau parte la aceasta mica picatura intr-un ocean despre care a vrut sa vorbeasca filmuletul Aureliei. Poate inca nu a venit vremea sa se obtina toate aprobarile pentru a se face o productie mai mare despre intemeierea Bucurestiului, dar pana atunci e bine ca sa creat un inceput si ca macar o fata, fie ea si stabilita in Germania:), sa gandit sa vorbeasca lumii intregi intr-o limba universala printr-o productie artistica ce cu ajutorul Lui Dumnezeu va iesi odata, despre "The City of Bucur" Doamne ajuta! Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com

Parintele Nicanor Lemne. Bucuria ospetiei.

Acesta e chipul luminos, bland si smerit asemeni unui copil cuminte si sfios, ce-mi vine in fata ochilor atunci cand ma gandesc la cel atat de drag sufletului meu Parintele Nicanor Lemne.
Nu mai fusesem de mai bine de un an la dansul. De mult tot planuiam sa mai merg sa-l vad. Si uite-asa intr-o frumoasa zi ploioasa:)... de toamna mohorata:)... am purces cu noaptea-n cap, asta insemnand pe la vre-o 11 dimineata:) catre Silistea Snagovului unde parintele vietuieste in casuta lui ca-n povestile cu ingeri si oamnei buni de mai bine de... muuulti muuulti ani.
Ramasese stabilit sa ma intalnesc cu Jenel la Ciolpani si de-acolo sa mergem impreuna mai departe. Eu veneam de la Ploiesti cu ocazia si el , ma rog ca o vedeta ce este, venea cu masina din Bucuresti:)
Chiar ma gandeam sa postez aici la inceput si fotografia lui dar mai aman putin pentru ca ar insemna sa de-a navala toti fanii si fanele de la productiile tv in care apare:)
Cu intarzierea de rigoare:) am ajuns la ora stabilita:) si dupa ce am reusit sa strang oarecum umbrela data peste cap de ploaie si vant in timp ce incercam sa traversez D.N.1, am vazut masina lui Jenel, ce nu se mai recunoastea din cauza norului gros de fum:) ce iesea frin ferestrele larg deschise, incat m-am speriat crezand ca sa iscat vre-un incediu la bord sau e vre-un atac terorist:)) Mi-am luat inima in dinti pentru ca oricum nu aveam altceva de ales si m-am apropiat de obiectul in cauza cu intentia de a face o fapta eroica dar cand colo... inauntru cu parul valvoi:) in frig:) si cu sursa de fum ca obiect al viciului bine stransa intre degete era acest foarte bun prieten... amic:)... coleg:)... ma rog aceasta cunostinta a mea : Jenel:)) "Salut, Florica, bine c-ai ajuns, ca de cand te astept am inghetat" ;"Pai de ce ai venit asa devreme nu stiai ca-ntarzii?:)" ;"Ba da stiam dar nu de-asta am inghetat. Am sta cu geamurile deschise ca nu mai poteam sa respir"; "Aaaa, da, asta asa ca tot mergem la bunicu' tau. Da' ce faceai iar repetai monologu' lu' Despot Voda?:)))" ;"Nuuu, ma:)) , zilele astea l-am lasat mai usor:))) ca am de scris un episod la serial si ma tot framant." ; "Aaa, si d'aia acuma ai voie sa fumezi:)))"; Hai , ma, ca n-am fumat cine stie ce." ;"Nuuu, numai cat sa ma faci sa cred cati-a lut foc masina":))) ;" Hai, ma, ca oricum m-am mai lasat si o sa renunt de tot la ele" ; "Daaa, cum sa nu, asa ai zis si pana acu' .." ;" Si nu m-am lasat , ma, de cate ori am zis?:)))"
E, cu genul asta de discutii care bine-netles sunt doar "rodul imaginatiei mele rautacioase":)) am strabatut cei cativa kilometri pe soseaua uda de ploaie si de curand reparata pana la...

...Bisericuta fara turla de la Silistea Sangovului cu hramul "Nasterea Maicii Domnului". E una din rarele ctitorii de acest fel in forma de nava de pe teritoriul tarii noastre. E un autentic monument de arta a artelor si stiinta a stiintelor cum bine si frumos e denumita vocatia preotesca. Inainte se numea Schitul Turbatele pentru ca aici vietuiau cateva maicute care stiau sa vindece de turbare printr-o simpla dar fina si exacta crestatura sub limba de unde sangele otravit tasnea afara lasand trupul sarmanului om eliberat de povara veninului aducator de moarte.
Tin minte ca din copilarie vedeam bisericuta atunci cand megeam la tara cu masina pe aici in drumul spre Fierbintii de Ialomita si ma miram ca "acolo undeva e o biserica fara turla", si ia-ta ca a randuit Dumnezeu sa ajung sa cunosc mai indeaproape decat ma asteptam ce se ascunde in spatele imaginii atat de smerite a lacasului de cult cladit parca dupa asemnarea ultimului - de pana acum - slujitor al ei.
Cobor mereu cu emotii cand ma gandesc la densitatea istoriei comprimate intre zidurile acestea despre care probabil nu foarte multi stiu ca la un moment dat sunt duble pentru a servi ca ascunzatori si refugiu din calea navalitorilor. Cati barbati de seama ai neamului nostru vor fi trecut pragul Sfantului Lacas de Inchinare?: Vlad Tepes , Cantacuzinii, Grigore Ghica Voda si cati altii nestiuti de noi ... dar de ce nu si prigonitori ai credintei noastre ortodoxe si poate foarte multi dintre ei au fost cutremurati inlauntrul fiintei lor ca o dovada a Dragostei Lui Dumnezeu Care nu-si paraseste copii Sai si ca "nu vrea moartea pacatosului ci sa se indrepte si sa fie viu".
Dar mult mai multe putem afla acultandu-l pe Parintele Nicanor vorbindu-ne domol si cu accentul sau usor basarabean pastrat pana acum de atata amar de ani de cand s-a refugiat de pe fostul teritoriu al Romaniei Mari aici pe meleagurile fostului mare tinut al Vlasiei.
Dupa ce am constatat pentru a nu stiu cata oara , de data asta coborand din masina lui Jenel, ca sunt prea putine decat doua maini pentru unul ca mine:) cel ce aveam de tinut si umbrela,... si sacosica cu salata de fructe si dulceata de prune ce mi le daduse mama pentru parintele - ca nu puteam sa mergem cu mana goala:),...si aparatul de fotografiat:))....si sa mai inchid si usa masinii... timp in care bine'nteles ca le-am scapat pe jos cand pe una cand pe alta cand toate odata:)),... Cu oarecare sfiala am intrat in curtea parintelui ale carei porti stau mai tot timpul larg deschise ca semn ca oricine vine e foarte bine primit la dansul ... " "Stai putin, Jenele, ca vreau sa fac o poza asa de incalzire":)

Indiferent de ce anotimp ar fi , de fiecare data cand vin la Parintele Nicanor simt tainic in adancul fiintei mele Bucuria Invierii:), iar cand privesc casuta dansului si tot ce o inconjoara imi vin in minte versurile poetului nostru Vasile Alecsandri : "De Pasti in satul vesel casutele-nalbite , Lucesc sub a lor malduri de trestii aurite, Pe care cocostarcii infipti intr-un picior, Dau gatul peste aripi tocand din ciocul lor." Ne apropiem tot mai mult de cerdacul casutei unde acum cativa ani l-am vazut pentru prima data pe parintele asteptandu-ne si prima mea impresia a fost... ca e ceva imaterial, ceva ca un nor usor ce mangaie pamantul. "Stie Parintele ca venim, Jenele?" ; "Daa, l-am anuntat"; "Sigur?"; "Da, ma, stie" ; Ne apropiem de usa camarutei Parintelui,... batem sfios si... "Da, intra-ti""Oooo, ce frumos!" N-am fost niciodata in chilia vre-unui monah dar imi inchipui ca nu pot fi mari diferente , poate doar de aranjament al lucrusoarelor dar de prezenta a Duhului nu cred sa fie altfel. "Saru-mana , Parinte, bine v-am gasit!"; " Aaa ce surpriza , bine ati venit! Cine mai e cu voi?";"Suntem doar noi. Ce faceati ? V-am deranjat?"; " Ma odihneam putin , dar nu e nici o problema ca eu sunt aici ca sa ma deranjati:)))"; "Ne scuzati , nu stiati ca venim asa e? Nu v-a spus Jenel?"; "... Ba, mi-a spus dar am uitat eu:))))"
Caldura placuta de la soba cu lemne ne-a inmuiat si ne-a imbiat sa ne asezam pe locurile "noastre" ce ni le pastram de cate ori venim la "Bunicul". Si ca traditia sa fie respectata :" Hai beti o cafea?";"Saru'mana , Parinte, dar noi nu bem:)... Da' daca tot ne invitati la cafea de cateori venim... de ce nu? Oricum eu beau numai cand vin la dumneavoastra:))" Si uite-asa Parintele ne serveste cu tot ce are mai bun:): Parjiturele, cafea, fructe, sucuri:) ... tot ce a primit si dansul de la cei ce-l viziteaza , fiecare venind manati de nevoile sufletesti pentru ca stiu ca "Parintele are Har" si cererile lui sunt bine primite la Dumnezeu. Niciodata Parintele Nicanor nu a facut caz de asta ba ne-a indemnat sa avem incredintarea ca orice preot ortodox are Har de la Dumnezeu indiferent de starea in care se afla. Dar cum nu stie sa refuze primeste pe oricine, la orice ora , ii asculta si impreuna merg la bisericuta fara turla unde inalta rugaciuni smerite PreaSfintei Treimi avand Mijlocitoare Calda pe PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu Cea Care ne priveste cu mila pe toti din Icoana adusa de ape.
"Dar pana ma duc eu sa aduc cafeaua care deja e facuta va pun sa acultati un pic din Acatistul Sfatului Acoperamant" ;"Daaa , vrem:) " Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului

Asculta mai multe audio soundtrack


Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului
"De cand l-am auzit la dumnavoastra l-am salvat si eu pe calculator si cand avem un pic de timp il ascultam toti... si atunci ne prinde dorul sa venim sa va mai vizitam:)" :"HAHA , veniti ca eu va astept mereu:))... Jenica, hai vii tu cu mine pana la bucutarie?.... Ce mi-ai facut:)" ;" V-am facut o poza, Parinte , daca nu va suparati ... as vrea sa scriu ceva pe blog si sa pun si poza dumneavoastra"; " Bine:) , dar vezi sa ies bine ca daca nu te pun sa-mi faci altele:)))" Mintea mea influentata de postmodernismul secularizant sa uimit pe moment ca Parintele inca nu gandeste "Political Correct" si nu manifesta nici o teama ca i-ar folosi cineva "imaginea":)) si nu incearca in nici un fel sa si-o "protejeze":))), asa cum multi dintre noi cei ce ducem mare lipsa de valori ce sa ne mobileze armonios interiorul, gandim superficial si bolnavicios. Ba mai rau, ca un argument al depatarii nostre tot mai mult de Dumnezeu nu aratam nici un fel de obiectie atunci cand aparem in situatii asa zis "publice" sau chiar "artistico-culturale!!!???" cu efecte de-a dreptul otravitoare asupra sufletelor privitorilor si cel mai mult ale participantilor. Dar daca ne este gadilat orgoliul dracesc cu un "blid de linte" ne decalaram satisfacuti si ne umflam penibil in pene ca un balon de sapun. Dar tot ceea ce ma caznesc eu aci sa spun , de fapt Poporul Roman a concis mult mai inspirat , sincer si acid :"Prostu' pana nu-i fudul parca nu e prost destul":))). Multumesc in gand Lui Dumnezeu ca inca oamenii cu adevarat valororsi nu au astfel de mofturi si ma cutremur interior la gandul ca astfel de idei ar putea - Doamne fereste! - sa patrunda si in Sanul Bisericii noastre pravoslavnice:)... ca ce s-ar intampla daca am fi nevoiti sa platim drepturi de autor si Mantuitorului, si Maicii Domnului si tuturor Sfintilor si Puterilor ceresti pe motiv ca le "folosim imaginea" in Sfintele Icoane?:))) Logica omeneasca cocotata pe culmile aberantului cred ca nu ar vedea nimic deplasat. Probabil e doar o chestie de timp pana vom merge acoperiti pe starda cu un prosop sau cu masti de gaze pentru a ne "proteja imaginea":),- despre care uitam ca de fapt e chipul dupa asemanare daruit de Dumnezeu. Aici inchid paranteza:)

Dar fara sa fie stapanit de astfel de nelinisti metafizice ca mine Parintele, ca de fiecare data merge afara in bucatarioara dansului unde nu mai stie nimeni cate zeci, sute si - cred ca nu exagerez daca spun - mii de cafele sau tot facut in cursul a zecilor de ani de cand primeste vizitatori de pe toate meridianele Pamantului. Si ceea ce nu stiu sigur daca se intampla de fiecare data:) , dar oricum destul de des:) - cel putin atunci cand m-am nimerit si eu prin zona:) - este ca nu dupa mult timp de cand intra acolo , atunci cand e insotit de Jenel , se aud niste sunete de frecventa destul de inalta:)) insotite de fuga dezorientata prin curte a bunului nostru coleg si prieten:),... incat daca se intampla sa nu-l vezi, primul lucru care-ti vine in minte este sa te intrebi ce mezzosoprana face vocalize in bucataria Bunicului?!:))) De fapt nu e vorba nici pe departe de asa ceva ci este un lucru de-a dreptul inspaimantator:)))... are loc o intalnire de risc maxim intre Jenica:), cum ii place Parintelui sa-l alinte:), si un feroce soricel de cel mult 2,5 cm lungime:)))) "HAHAHA, iar sa speriat de el":)))... Ma intreb daca este unul din soriceii prinsi de Parintele cu strachioara si cu nuca si apoi dusi haaat departe:)) in camp:)) la cel putin 150-200 de metri de casa, asa incat sa se invete minte sa nu mai calce prin curtile oamenilor:)))
"Gata cafeluta"; "Dumneavoastra nu beti ?"; "Eu beau cu cescuta mea cat degetarul , nu stiti?:) Si de cand m-am operat la inima nu mai am voie sa beau multa cafea." In urma cu cateva luni a suportat o interventie chirurgicala pe cord . Cineva ar putea sa judece gresit lucrurile dar eu cred ca si asta a fost un semn al Dragostei Lui Dumnezeu pentru alesii Sai pentru ca Bunicul la cei 95 de ani ai lui i-a uimit pe toti medicii cu vitalitatea sa in conditiile in care oricine altcineva nu ar fi mai supravietuit. In urma atacului de cord dansul traieste cu doar 20% din inima. Poate ca restul de 80 de procente e locuit de Dumnezu iar cei 20 sunt pentru noi pacatosii cei care mai avem inca atata nevoie de dansul printre noi.
Si ca o davada ca umorul crestin nu-i paraseste pe oamenii cu adevarat umbriti de Duhul Sfant , in orice situati ar fi acestia... "Cand m-a intrebat doctorul cati ani am i-am spus 70 plus TVA... HAHAHA:)))" Pe cineva neincrezator care asemeni mie sa si apucat de calcule si vede ca nu iese la rezultat:) il indemn sa reia socotelile cu mai multa atentie pentru ca mie a doua oara mi-a iesit si data nasterii - 27 decembrie:)))) ... Atentie!:) A nu se confunda cu ziua onomastica a Parintelui , de Sfantul Nicanor, care odata a fost "rebotezat":) de un vizitator al Parintelui care auzind ca peste 3 zile vin multi oaspeti de ziua dansului onomastica si dorind sa para cunoscator a tinut sa precizeze : "Aaa, da ca e Sfanul Lemne" :)))
"Cine vine pentru prima data si imi spune cat de mult ii place aici ii spun ca la mine nici vecinii nu sunt galagiosi ca la oras:))) Ma inteleg bine cu ei , nu ma deranjeaza cu nimic:))) Si ii duc sa-i vada care sunt :))) "HAHAHA, Sunt multi dar sunt cuminti:)))" Acolo odihneste pana la Invierea cea de obste si domna preoteasa Olga Lemne la Crucea careia Parintele are grija ca nicioadata sa nu se stinga flacara din candeluta, ca simbol al credintei vii in Hristos Cel Viu. Iar prezenta dansei se simte in orice coltisor la casutei Parintelui , de la tablourile de pe peretii camarutelor pana la... capul patului unde Bunicul in noptile sale de veghere isi adapa setea Dragostei de Dumnezeu , de semeni si de cei dragi ai lui.



"Aveti vre-o problema? Spuneti-mi daca ati venit cu vre-un necaz"; "Nu , Parinte, am venit doar asa sa va mai vedem"; "Bine. I-a spuneti-mi si numele voastre si pe ale parintilor... Asa , si numele de familie?" ... Oare Dumnezeu nu vrea sa ne confunde cu altii care au aceleasi nume ca noi?:))) "Asa , acum si adresa sa mi-o dati" Cred ca parintele in urma noilor legi promulgate:) e obligat sa declare numele si adresele celor pentru care se roaga:))) "Stii de ce a cerut toate astea? Sa va trimita felicitari de Craciun :) Asa face mereu , in fiecare an trimite la toti, sute de felicitari. Incepe sa le scrie de-acum. Iar pentru Paste incepe sa le scrie de pe la inceputul lu' Martie:))) Si de la spital are un teanc de acatiste si le trimite la toti felicitari:)))" Asa ca daca va treziti inopinant cu o felicitare si ati fost inainte pe la Parintele , sa stiti de la cine e:))
"Ce faceti nu v-ati baut cafeluta." ; "Ba da , dar nu prea suntem obisnuiti:) Dumneavoastra de ce nu beti?"; "Eu am baut , am baut inca vre-o doua asa micute in cescuta mea , ca au mai venit cateva persoane pe la mine ... si oricum nu am voie sa mai beau decat una pe zi, asa mi-au spus doctorii. Nu am voie nici dulciuri multe...nici alcool... nici sare.... nici grasimi ... nici prajeli ... nici glucide... nu am voie multe.... In rest am voie orice HAHAHA:))" ; "Si ce faceti cand vin vizitatori, ca ne-ati obisnuit pe toti sa fiti si dumneavoastra cu cescuta de cafea impreuna cu noi?"; "Imi cer iertare si le spun adevaratul motiv pentru care nu mai pot ca inainte"; "Intr-un an , de Paste, Parintele pe langa cescutele de cafea a trebuit sa ciocneasca cu fiecare vizitator si cate un ou rosu si a ajuns sa consume intr-o zi vre-o 40 si ce va de oua:)) Nu-i asa , Parinte?" ; "HAHAHA, Da asa a fost:) Am zis bine ca nu m-au pus sa beau si cate un paharel cu fiecare din ei :)))) "
..... Cand am fost prima data la bisericuta, inca de la intrarea in curte am ramas uimit de vechimea ei ingrijita si infatisata cu decenta si bun gust specific ortodox ceea ce-i da atata valoare artistica sufleteasca si duhovniceasca
Zeci de ani a lucrat Parintele la renovarea si intretinerea ei. Si asta in perioada de prigoana comunista cand avea de infruntat si autoritatile locale. "Era un primar aici , Sfantu' Ion, asa-l chema:) Si el nu putea sa accepte ca eu ingrijesc Biserica. Intr-o zi m-am intalnit cu el pe drum si mi-a zis "Parinte, te urasc si ai face bine sa pleci din comuna". Eu m-am apropiat de urechea lui si i-am soptit: "Esti un om sincer. Pentru asta sa stii ca eu te iubesc. Un om sincer are negresit un suflet bun". N-a mai avut ce sa zica HAHAHA, doar atat "Ridica biserica cum poftesti, dar sa nu se vada din sosea. Eu o sa ma fac ca nu observ". Am lasat sa creasca lanul de porum inalt si m-am apucat sa lucrez noaptea la lumina lunii , sau cand nu era luna doar ce se vedea de la stele:)) Venea toamna si nu taiam porumbul:))) il lasam pana il ningea:))) Nu aveam cu ce sa platesc lucratorii. Ma strangeam cum puteam. Uneori nu mancam eu si le duceam lor mai multa mancare :)) Atunci ma intreba doamna preoteasa "Nicanor, ce ai facut de ai terminat toata mancarea?" Ziceam "Am fost obosit de atata alergatura si nu am mai tinut cont" HAHAHA" Dupa ce am intrat intaia data pe sub boltele de piatra rece ale bisercutei celei atat de calita in Focul Harului Duhului Sfant ... m-am gandit ca de nu as fi fost botezat crestineste cat de mult m-as fi asemanat cu acea persoana neobisnuita cu cele sfinte despre care "Sfatul precurat al ghiersului romanesc" - Mihai Eminescu a spus : "Ea? De-o intra in templu , sub negre boltituri, Al mortii spirit doara il simte in tacere , Caci nu-ntelege blandul cuvant de mangaiere Din paginile unse a sfintelor scripturi." "Censeamn-acele candeli ce ard in orice colt Sub chipuri mohorate cu-adanci si slabe fete? Censeamn-acea cantare patrunsa de blandete , Ce imple tanguioasa puternicele bolti?
Rugamu-nendurarilor,
Luceafarului marilor!
Din valul ce ne bantuie
Innalta-ne, ne mantuie!
Privirea adorata
Asupra-ne coboara,
O maica preacurata
Si pururea-fecioara,
Marie!" "Rapita de uiosul organelor avant, Pe cartea cea de ruga alunec-a ta dreapta, Iar ochii tai cei umezi la ceruri se indreapta. Ea?... cade in multime cu fata la pamant..." - (Ta Twam Asi - si tu esti asemenea) - M. Eminescu Citind uimirea din privirele noastre la vederea picturii invechite si oarecum sterse de vreme, Parintele, ne-a spus ca in decursul anilor pe langa alte atacuri pornite impotriva bisericutei , atunci cand s-a incercat restaurarea ei , studentii condusi in vremeai aceia de marele invatat crestin Nicolae Iorga si care au ajuns aici inaintea dascalului lor s-au apucat de spalat pictura intr-un mod ineficace ceea ce a dus la deteriorarea si mai mare a ei. "Nu s-a mai putut reface si am lasat-o asa ca semnt al trecerii pe la noi a marelui roman." Apoi Parintele ne-a aratat cotloanele ascunse ale zidirii , scara secreta ce face ca peretele sa fie dublu si incaperile tainice destinate ascunderii din calea navalitorilor atat de prezenti in vremurile medievale. Toate acestea sunt acum spatii de muzeu ale Schitului Turbatele unde Parintele a strins cateva obiecte vechi de mare valoare spirituala incepand de la carti bisericesti , icoane si obiecte liturgice folosite candva in slujbele Sfantului Locas. Ajunsi in podul birericutei deasupra Pantocratorului delimitat si ferit printr-o mica ridicatura semisferica din zid am gasit O Sfanta Evanghelie veche deschisa la pericopa unde Mantuitorul Hristos spune la un moment dat : “Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea.” (Marcu 11,24) Greu cuvant pentru unul atat de slab in credinta ca mine. Cat de greu de ajuns mi se pare acea masura minima de graunte de mustar a nivelului credintei la care suntem chemati !
"E destul de racoare aici dar niciodata n-am fost racit. M-a pazit Tatal Ceresc!" - a spus Parintele pe care vazandu-l acolo nu stiam daca este real sau e unul din Chipurile Duhovnicesti zugravite pe peretii Bisericutei, si care zilnic coboara de la locul sau de Vecinica Bucurie pentru a-si primi vizitatorii, ce stiu ca negresit il gasesc aici.
Acum Bunicul nu mai sta ca inainte toata ziua in fata altarului facand rugaciuni pentru cei ce vin si-i cer asta. Acum dupa interventia chirurgicala merge doar odata pe zi cand face o singura rugaciune generala pentru toti cei de pe listele sale. Dar am incredintarea ca si atunci cand nu putem ajunge la dansul dar ii privim cu credinta chipul bland si luminos , numele nostre prin darul Maicii Domnului la care Bunicul are atata evlavie sunt trecute si ele pe " lista plina de cereri si nevoi" ce o inmaneaza Parintelui Ceresc prin Fiul in Duhul Sfant !
.......
"Hai luati si cateva scovergi" - ma trezeste Parintele din amintiri:) "De unde le aveti?"; "Mi le-a adus o doamna mai de dimineata" ; "Mmmm foarte bune:)" ; "Si mai am sa va dau ceva" :) - zice dansul scotocind prin masuta de sub televizorul la care asculta stirile la maxim:) Nu de alta dar sa auda cel care potriveste antena cand merge si cand nu:))). Domnul Lemne , tatal lu' Jenel si unul din cei doi fii ai Parintelui care a parut inte timp e acum la "pupitrul de sucit antena":)) Alaturi de celalalt fiu al Parintelui Nicanor vine aproape zilnic aici la Silistea pentru a-l avea mereu sub grija fireasca. Oare cine putea da un exemplu mai bun de traire autentica a poruncii din Decalog "Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamant" - decat familia preotului?
"Hai luati ca sunt de post":)) Stie parintele de ce zanbeste, pentru ca la prima mea vizita , tin minte ca era tot intr-o zi de post , ne-a servit cu cateva prajiturele facute chiar de dansul la care folosise si unul sau doua ousoare de la gainusele sale. Eu probabil din super corectitudinea mea "ortodoxa":) ispita ce adeseori ma facea sa uit a mai fi si crestin:))) si sa trec total cu vederea porunca Mantuitorului Care spune "Mila voiesc iar nu jertfa", voi fi facut cine stie ce grimase "duhovnicesti":)) ceea ce la determinat pe Parintele cu blandete sa faca spre mine Semnul Sfintei Cruci si a spuna "Uite eu te dezleg sa poti servi si tu din fursecuri ", si sa continue cu blandetea si suavitatea obisnuita "Si sa stii ca nu se inchid portile Raiului pentru un ou:))" Mai buna lectie de smerenie si umanitate nu cred ca putea cineva sa-mi dea:) Poate in trufia mea ma si vedeam vre-un pui de teolog:), dar in mare mea obtuzitate nu-mi dadeam seama ca as fi facut parte din acei, e adevarat foarte putini "teologi", despre care un Sfant Parinte spunea ca sunt "Niste flori foarte frumoase... dar false. Si uneori au si un miros foarte frumos.. dar fals." Si de cate ori auzisem pe Parinti spunand ca "Cel mai mare postitor e Dracu'. El nu mananca nicidata. Si de teologhisit tot el toeloghiseste cel mai bine. Dar la ce bun daca nu se smereste?:)Zace-n fundul Iadului. Sa ne fereasca Dumnezeu de asemenea mandrii dracesti!"
"Cu ce v-ati mai ocupat in ultimul timp?" ; "Ei cu ale lor iar eu am mai inregistrat un c.d. audio pentru copii si tineret se numeste Viata Maicii Domnului "; "Ooo, frumos!"; "Si asteptam sa apara , ca nu mai apare:) , Chipul Mamei, tot c.d. audio despre perioada iconoclasta de la Constantinopol din timpul lui Leon Isaurul. 'Abia asteptam sa iasa.:) Jenel e Leon si ma prigoneste pe mine ca apar sfintele icoane:)" "Hahaha, Jenica e Leon Isaurul:)... Nu stiam ca Leon se speria de soricei:))"; "Nici eu nu stiam:) , dar il interpreteaza foarte bine! Probabil pe vremea aceea nu se inventasera inca:))"; " Mi-ati mai dat voi un c.d. Fabiola. Il ascult seara inainte de culcare"; "Ati vazut ce bine se doarme cand il ascultati?:))) O sa va ajute la fel si celelalte:)))" ; "HAHAHA. Imi place foarte mult. L-am recunoscut pe colegele voastre. Pe... cum o cheama?" ; "Afrodita " ; "Da , Afrodita. Si pe... " ; "Cerasela"; "Da, Cerasela. V-am spus sa le mai aduceti.Ele de ce n-au venit?". "O sa mai venim parinte si cu ele. Chiar spunea odata Cera :
Ce frumos a fost atunci la Parintele!...
parca si pepenii aveau alt gust... mai bun:)"
"HAHAHA, de anul trecut din vremea pepenilor n-au mai fost pe-aici"
"Si cu Afro cand am vorbit zicea:
Ce dor imi e sa mai mergem pe la Parintele Nicanor!
Hai , Florinache, poate mai vorbim cu Jenel si mergem iar intr-o zi"
"HAHAHA, e o fata tare buna si Afro"- se bucura Parintele
"Dar tu ai mai venit intr-o seara cu o prietena de-a ta"; "Aaaa:) da, cu Neli" ; "Da , pe ea de ce nu ai mai adus-o?" ; "O sa mai vina si ea dar e mai ocupata cu serviciul , in comparatie cu mine:))) Mai pleaca uneori si prin strainatate... mi-aduce dulciuri si poze:)) Si ea imi mai zice :
Te duci numai tu la Parintele lui Jenel. Pe mine nu mai m-ai dus de un an si ceva , de cand am fost si la Snagov... Uratule:)))"
"HAHAHA, Florin baiat furmos si calare si pe jos"- ma linisteste Bunicul
"Eehh, ar cam fi vremea sa ne intoarcem pe la casele noastre" : "De ce? Mai stati ca acum trebuie sa mai pice careva si sa fim mai multi" ;"Saru'mana , Parinte, dar e si vremea asta ploioasa si trebuie sa ajungem fiecare la ale noastre" . Nu vazusem ca intre timp Dumnezeu in marea Sa Milostivire rasarise soarele Sau peste cei buni si peste cei rai dupa ce plouase peste cei drepti si peste cei nedrepti.:) "Ce frumos e acum afara":) ;"Si voi chiar acuma vreti sa plecati:)" ;"Lasa-ti ca mai venim la dumneavoastra nu scapati asa usor de noi:))" ;" Bine! Va mai astept . Eu aici sunt nu plec nicaieri... Mi-ai facut poza bine ?:)" ; "Da , cred ca da:) Vreti sa mai facem una in cerdac?" ; "Da , hai sa facem si aici afara ... " . Fara falsa modestie, asemeni Sfintilor Parinti a caror viata a urmat-o indeaproape, asemeni Sfintilor Apostoli care fara nici un fel de rezerva au urmat chemarea Matuitorului Iisus Hristos si au raspuns neconditionat nevoilor oamenilor, dar mai ales avand in fata ochilor sufletului Chipul Bland Al Maicii Domnului care fara nici o ezitare a spus "Ia-ta Roaba Domnului , fie Mie dupa Cuvantul Tau" si nu a incercat sa gaseasca motive de sustragere invocand smerenii neadevarate, si Cel mai imporatnt avand Exemplul Viu Al Ascultarii Fiului Lui Dumnezeu Cel Care se jertfeste din dragoste necontenit pentru noi si a noastra Mantuire, Parintele se daruieste pentru a cata si a cata oara privirilor noastre cu bucuria curata a unui copil - ce este fotografiat:)). Saru'mana Parinte! In fotografie de la stanga suntem:) :Jenel, Subsemnatul , Parintele Nicanor Lemne si Domnul Lemne tatal lui Jenel si fiul Parintelui.
Mereu plec de aici cu gandul ca fara sa bag de seama am asistat la o predica foarte densa teologic dar mai ales umana. Nu stiu de ce dar cred ca Gradina Raiului nu poate fi mult diferita. Poate nici nu arata altfel doar ca trebuie sa mai cada cateva randuri de solzi opaci de pe ochii sufletului nostru. Ma intreb oare Parintele e randuit de Dumnezeu pentru noi ca un exemplu viu de cum e sa vietuiesti inca in trup fiind in Sanul lui Avraam? Oricum dansul urmeaza intru tot pilda vietii marelui Patriarh in ceea ce priveste "primirea de straini". Si o face intr-un mod atat de firesc , discret si cu atata Dragoste incat chiar daca nu sa intamplat sa gazduiasca vre-odata pe Cei Trei Ingeri , in fiecare zi il primeste pe Hristos in casa si in inima sa prin iubirea raversata asupra semenilor al caror chip este dupa Cel Al Creatorului. O data in plus am inteles atunci ce corzi ale sufletului incerca Parintele Iustin Parvu sa faca sa vibreze, cel cu care Bunicul mai "comunica" prin scrisori in Duh si-n Adevar, atunci cand spunea "Cata luciditate, atata sfintenie; Cata sfintenie, atata putere; Cata putere, atata credinta; Cata credinta, atata Omenie...""
Marturisesc ca uneori dincolo de Bucuria ce-l copleseste la vederea oamenilor am intrezarit in privirea Parintelui o fina unda de tristete. M-am sfiit mereu sa-l intreb de unde aceasta, dar dupa ceva vreme ceea ce mi-a venit in minte m-a cutremurat: Oare Bunicul sa stie in strafundurile fiintei sale raspunsul la ceea ce Mantuitorul se intreba daca la a doua venire a Fiului Omului v-a mai gasi Credinta pe Pamant?! - Infricosator!

Dupa ce ne-am luat ramas bun mergand spre poarta am mai aruncat pe furis o privire in urma sa-l mai vad odata pe dragul nostru Parinte Nicanor Lemne si sa-mi fie de ajuns pana la urmatoarea intalnire. Era acolo asa cum ma asteptam. Ne binecuvanta tainic drumul spre casa. Si in adancul inimii cred ca i-am auzit vorbele parca nerostite cu glas pamantesc: "Va mai astept . Eu aici sunt, nu plec nicaieri... " Doamne ajuta!

Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com