"Viata Maicii Domnului" - audio c.d.

Doamne ajuta! PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi robii tai !

Foarte des intalnita este ideea ca spatiile virtuale de "asa zisa socializare" sunt doar o pierdere de vreme si o inselare nu de putine ori cu finalitate nefericita. Poate ca asa se intampla de multe ori si exemplele neplacute coplesesc pe oricine ar incerca sa imblanzesca imaginea deja formata. Dar dupa cum spunea Sfantul Maxim Marturisitorul lucrurile nu sunt rele prin ele insele ci devin intr-un fel sau altul in functie de pozitia noastra in raport cu ele.

Spre exemplu cu un cutit poti taia paine si poti pregati hrana cea de toate zile dar incaput pe mana unui om fara frica si dragoste de Dumnezeu si oameni acelasi obiect poate deveni si o arma foarte periculoasa. Iar exemplele pot continua aproape la nesfarsit. La fel se intampla si cand vorbim de una din cele mai mari revolutii ale omenirii - internetul . Fara sa mai amintim toate riscurile ce apar din folosirea nechibzuita a acestui instrument de comunicare globala as vrea sa facem o mica oprire in mica "statie" culturala - artistica - duhovniceasca ce si-a gasit loc in hatisurile "www"-ului. Inca este o statie mica , o halta la margine de "sat" unde oamenii traiesc tot mai avand Credinta , Nadejde si Dragoste fata de Creator si de semenii lor. In mijlocul acestui "satuc" strajuieste turla bisericutei de lemn de la care la timpul fiecarei Sfinte Slujbe razbat lovituri de toaca si dangatul clopotului ca prezenta Glasului Lui Dumnezeu Ce cheama oamenii cu ochii inlacrimati de emotie si dor la truda lucrarii de mantuire.

Dar cine credea ca in acest "catun" au mai ramas doar cativa batrani uitati de ani si modernizarea secularizata se inseala , pentru ca pe langa firisorul de apa vie din ce curge linistit si clar taind cu blandete padurea inmiresmata din apropierea satului si adapand campul datator de roade , au aparut discret si surazand asezari de tineri consecventi traditiei crestine sau reveniti cu sfiala din "lumea vesnic friguroasa" dupa cum plastic imagineaza poetul Adrian Paunescu.

Am spus toate astea pentru a face o oarecare imagine asupra comunitatii de tineri... de toate varstele:) care acum incearca sa se cunoasca prin intermediul spatiului virtual avand cu totii un singur fundament si tel: Credinta in Dumnezeu. Si printr-un astlef de mijloc adica prin site-ul Facebook nu demult am intalnit printe multe alte persoane de mare calitate, sensibilitate si frumusete umana un ... concitadin:)... adica un ploiestean:)... pe numele lui Cristian Serban. Fara prea multe introduceri:) m-a intrebat daca sunt de acord sa fac parte dintr-un proiect gandit de el ce are ca scop imprimarea si publicarea un c.d. audio pentru copii si tineret cu titlul "Viata Maicii Domnului".

Ce poate fi mai frumos de-atat?:)... Si dupa cum el singur marturisea in prima fractiune de secunda am zis "da":); asa ca toate fiind in ordine am decis ca in Duminica ce urma sa purcedem la inregistrare.

In acea dimineata am participat dupa randuiala ca un copil cu-minte:) la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie oficita de parintele meu duhovnic Preotul Gheorghe Lazar la Biserica cu hramurile Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil si Sfantul Antonie cel Mare, unde ca de obicei de sus de la balconul care in limbaj bisericesc se numeste "cafas" am cantat in cor "cu mosii si cu babele":), si cand m-a invredinict Dumnezeu de m-am Impartasit cu Prasfintele Preacuratele Infricosatoarele Dumnezeiestile de Viata Datatoarele ale Domnului Hristos Taine,(cu specificarea ca fotografia a fost facuta la Praznicul Adormirii Maicii Domnului)... iar la ceasul al 9-lea:) adica la 3 dupa amiaza ne-am intalnit in fata blocului unde este sediul postului de radio "K" - asa parca se numeste:) - unde lucreaza Cristian , si pe care de atunci ma tot straduiesc din rasputeri sa-l prind "On Air", dar data fiind ora destul de matinala la care el termina emisiunea, adica pe cand "se crapa de 11" dimineata:) imi este de-a dreptul imposibil:)... dar nu ma las, perseverez:))

Impleteind mai mult sau mai putin armonios momentele de creatie artistica inregistrata cu pauzele de rontait niste chestii excelente:) si cu apa de la robinet, pentru ca sucul cumparat de Cristi strica vocea-mi cristalina:))) am reusit cu balbele si repetarile de rigoare sa imprimam Povestitorul si toate rolurile masculine. Asta a fost partea mea:) , dar stati ca m-am aventurat si in a rosti vorbele Maicii Domnului si ale celorlalte personaje feminine dar numai din postura celui care povesteste, nicidecum sa incerc sa interprezez acele roluri, si toate astea le-am facut gandindu-ne si la varinata mai putin placuta ca nu vom gasi pe cineva sa ne ajute si sa fie "neaparat actrita profesionista" cum am sustinut eu, si daca se poate sa fie si traitoare.

Dar Maica Domnului nu ne-a lasat si amandoi ne-am gandit la... la cine altcineva decat la omul minunat , credincios, talentat si atat de frumos care este Afro:)))? Si nu sunt doar niste vorbe aruncate. Am si martori:)

Cand am sunat-o avea telefonul inchis pentru ca era plecata intr-un mic pelerinaj, mai intai pe la Sfanta Manastire Petru Voda sa-l mai revada pe Parintele Iustin Parvu de la care a luat ca de fiecare data atatea binecuvantari , mangaieri si ...prajiturele:) cu un gust asa de bun cum numai la trapezele Manastirilor gasesti:) si din care m-am indulcit si eu cateva zile mai tarziu , pentru ca nu se putea sa nu-mi opreasca si mie, ca de altfel tuturor prietenilor ei, ceva in gentuta ei plina de carticele cu acatiste , iconite si programe de pelerinaj:)) Mi-a povestit apoi ca a trecut si pe la Schitul Inaltarea Sfintei Cruci de la Aiud , la Rapa Robilor

pentru ca a tinut neaparat sa fie de fata la Sarbatoarea Inaltarii Sfintei si de Viata Facatoarei Cruci, acolo unde pamantul e sfintit de Mostele Martirilor din puscariile comunisteca de altfel in atat de multe alte locuri de pe cuprinsul tarii noastre daca doar ne amintim de Pitesti, Gherla, Jilava, Ramnicu Sarat , Rahova, Galati, Sighet, si cate vor mai fi, locuri unde daca ne invredniceste Dumnezeu sa ajungem cu siguranta vom auzi in adancul sufletului nostru : " Descalta-te ca pamantul pe care calci e pamant sfant".

... Si iata ca inca odata apare Maica Domnului Care cu rugaciunile si Sfantul Sau Acoperamant e prezenta peste tot...

...Pentru cei care inca nu au cunoscut-o pe Afro mai indeaproape va spun ca este genul de om ... si chiar imi vine sa scriu cu "O" mare ca e dupa asemanare:), la care se poate apela atunci cand e mare trebuinta de cineva care sa spuna "DA" atunci cand e chemat sa interpreteze un rol de orice marime si complexitate,... sa mangaie sufleteste pe cel in nevoie chiar daca de multe ori ea este intr-o astfel de situatie,... sa ajute intelectual , fizic si chiar financiar , chit ca nu are atunci:))),... sa faca servicii de transport si curierat:)))... si chiar sa hraneasca si sa plimbe pisici ramase singure acasa:)))Toate astea le stiu de la ea pentru ca nu de putine ori m-a sunat sa-mi spuna in ce sa mai bagat:)) "Pentru ca n-am putut , Florinache, sa zic nu" :))), si sa "planga pe umarul" cuiva, pentru ca la sfarsitul convorbirii sa fie intre noi o hlizeala molipsitoare chiar si pentru securistul de serviciu care ne asculta telefonul:))))Sau care ne citeste blogurile:)))"Cine va asculta , domn'e? Si cine va mai citeste bazaconiile? Noi nu ne mai ocupam cu chestii d'astea da mult";"Am inteles , sa traiti! Iertati-ne":)))

...Asa ca daca ar fi sa postez o fotografie care sa o reprezinte cat mai bine pe Afro cred ca una foarte potrivita ar fi si

:))) Cristian a postat-o pe cea oficiala:). Ma intreb daca aici o fi fost cand a stat la ocazie sa vina la Ploiesti pentru inregistrare?:) Aaaa, nu , nu cred pentru asta si cealalta le am de la ea de vre-o 2-3 ani:))) ... si parca nu era chiar asa frig cand am imprimat noi:)

Si uite-asa pe langa altele intre care amintesc aici "Fabiola", "Dulcea mea Doamna. Eminul meu Iubit.", alte filmari , spectacole , animatii si inregistrari audio ce vor aparea speram noi cat mai curand si de care vom afla pe blogul Grupul Artistilor Crestin Ortodocsi, sunt iarasi alaturi de Afro de data asta in "Viata Maicii Domnului". Alaturi de ea si de dragutul Marius Mihai Bujoreanu, copilul care-i cere tatalui sau sa-i spuna o poveste:)

Acest c.d. v-a aparea la Editura Cristimpuri, si am inteles ca lansarea oficila v-a fi undeva in Octombie la un targ de carte religioasa la Sibiu iar cateva ganduri despre cum sa lucrat la el si multe alte lucruri interesante puteti gasi citind inspiratul articol scris de Cristian si foarte frumos intitulat Artisti cu suflet de crestini.

In speranta ca ve-ti reusi sa-l gasiti:) am postat un mic demo atat cat apare si pe internet:) si nadajduind ca auditia va v-a convinge ca ne este folositor tuturor va invit sa ascultati cele 2 minute si ceva :) facand abstractie pe cat e posibil de monotonia glasului meu... usor nazalizat:)... si oarecum fonfait:))

Aveti grija cand il ve-ti asculta in intregime sa nu stati in pozitia culcat pentru ca exista riscul sa va traga in lumea viselor:)), ci incercati sa va asezati comod dar prezent pe un scaun:))...eventual fara spatar:)))... sau de ce nu... chiar stand in picioare:))) Am adaugat mentiunea aceasta observand efectul "linistitor":))) ce l-a produs auditia in intregime a c.d.-ului asupra casnicilor mei:)))

Doamne ajuta!

... Si trecu si vara asta...:)

Inca de aseara din'nainte de culcare mi-am propus ca astazi sa-mi repet "Calatoria de suflet". Imediat dupa rugaciunile de dimineata astazi asta am facut:) E unul din programele mele artistice recital de poezie si are ca punct final, atat de amintitul aici pe blog, satuc al bunicilor si strabunicilor mei. Si cum toata vara am facut poze pe acolo m-am intrebat in sinea mea: "ce-ar fi sa mai scriu ceva despre locurile alcelea?":) M-am gandit ca am tot spus aici asa in mare cam pe unde am fost in vara asta... La Brasov... La Valea Plopului... La Targul Olarilor... dar ca am fost de cateva ori si la tara nu am mai spus:) Si probabil mai trebuie reamintit:) Drumul pana acolo incepe cu o calatorie "initiatica":) intr-un tren personal plin de navetisti de toate culorile:))) pentru care sunt sigur ca si Mircea Eliade m-ar fi invidiat, si probabil la fel ca mine ar fi fost singurul cu bilet de calatorie:))) din toata multimea aia de suflete inghesuite printre sacose rupte, biciclete puse una peste alta:), sticle de bautura ieftina si nelipsitele seminte de floarea soarelui care am impresia ca sunt acolo din perioada primelor mele amintiri legate de cursa asta:))) Dupa fix o ora de mers timp in care trenul se goleste tot mai mult din statie in statie si ajungi sa fii singur in tot vagonul asa ca nu e nici o problema daca incerci sa-ti etalezi calitatile vocal-interpretative chiar la fata locului:))), cobor intr-o gara parca uitata acolo si de timp si de lume cu un nume demn de Baraganul ars de soare in care se afla.

Dupa ce pleaca trenul mai departe spre Urziceni , raman in linistea amieze de vara , si nu stiu de ce dar cand sunt aici doar eu singur, cei doi catei ce ma intampina defiecare data si ea gara arsa de soare si foc, batuta de vanturi si praf, inghetata de ninsori, spalata de ploi si tot timpul pazita de pasarile cerului dintre care unele nu o parasesc nici iarna, am impresia ca sunt intr-o scena dintr-un film rusesc probabil vazut candva... sau neturnat inca. E momentul meu ce nu mi-l ia nimeni. Si poate nici nu prea mi-l inteleg multi. Dar eu ma bucur de el. Fie ca prind vre-o ocazie , fie ca merg pe jos sau vin ai mei la gara si ma iau cu masina strabat acelasi drum de 7 km pana in sat si de fiecare data imi amintesc cum in vremea copilariei cand treceam pe langa toate campurile si padurile intalnite in cale vedeam iesite la pascut caprioarele in numar mereu de peste zece si care acum ... nu stiu unde au plecat si de ce nu mai sunt , pentru ca foamete nu a mai fost iar tatal lui Nicolae Labis a reusit atunci sa-si hraneasca familia si a trecut de mult la cele vesnice. Obisnuit ca de fiecare data sa nu gasesc raspuns la nedumerirea mea ajung aproape de sat, mergand acum pe digul de la marginea lacului de acumulare si privind spre nord daca e senin se vad dealurile care insotesc soseaua de la Ploiesti , trecand prin Valea Calugareasca pana la Buzau si continuand departe spre frumoasele plaiuri vrancene. Dar pana acolo sa ne oprim aici la intrarea in sat pentru ca prima curte e.. "a noastra":) Si dintre pomii acum incarcati de frunze apare primitoare...

... casa strabunicilor mei. Cei care au mai "rasfoit prin paginile" mele cred ca-si reamintesc ceva:)) Si isi primeste oaspetii cu bratele deschise:)) Nu vreau sa mai arat iarasi imagini din curte pentru ca am facut-o in celelalte postari despre casa de la tara dar dupa un asa drum obositor in caldura verii o privire aruncata in treacat spre dreapta catre prispa din fata unde florile parca iti ureaza cu generozitate "bun venit" ne mai revigoreaza oarecum:)

Le multumesc pentru binete:) si mergand mai departe pe la umbra vechiului porumbar sunt intampinat de verdele ierbii intainsa ca un covor printre pomi. Racoarea ne intampina si ea:)

Inca doi pasi, trecem de coltul casei si ... gata am ajuns:) "Saru'mana ! Unde sunteti?:)"

"Tot voi trandafirilor ma intampinati?:) Am venit , unde sunteti?:)" Si daca tot am gasit locul liber... sa-mi trag putin sufletul:)

Nu mai fusesem de ceva vreme si 'mi-era dor:) Dar poate ca nu numai sentimentele m-au adus aici in acea zi:) pentru ca daca ma gandesc bine fiind iunie :)... ciresar:).... si cum tot anul mi-am facut placut sa nu ratez momentul ....:)))

"Ai ajuns? Bine-ai venit! Aici suntem. Culegem cateva cirese ca vin graurii astia si nici nu apuca sa se inroseasca bine ca le si mananca"

"Aaaaa, stati ca vin si eu. Le adunam toate? Eu as manca cateva si aici, sper sa nu aiva ceva ... surprize:)))" ."Fa-te si tu ca nu vezi:) Oricum asta inseamna ca nu sunt stropite cu nimic:)"

"Le adunam si pe astea amare?";"Da"; "Mmmm dar si astea sunt dulci:) de ce le zice amare?";"Alea care le culegi tu nu sunt amare sunt negre. D'aia ti se par tot dulci. Pomul 'alalalt e cu cirese amare" ;"Aaaa, ma miram eu":))

"Gata hai ca mai adunam si maine , le-am adunat pe astea mai coapte." "Eu ma duc sa ma schimb. E racoare-n casa?" "Da , da vezi sa inchizi usa dupa ce intri , sa nu se incalzesca inauntru". "Ce frumos e:)"

"De ce sunt butoaiele astea aici?"; "Strangem apa sa udam ca de cand au secat lacul nu mai are putul apa destula". "Da chiar ca sa 'ncalzit. Intru sa ma schimb"

Si cum intru in tinda casei ma impresoara o racoare placuta si un aranjament asa cum numai mama stie sa-l faca:)...

cu ce a avut si ea la indemana:)

Se v-a vedea ca sa folosit de tot ce aveam altadata ca obiecte de ultima ora dar care acum... sunt bune petru casa de la tara:)

In stanga e "muzeul" dar care acum e un fel de camara si unde speram ca v-a fi viitoarea baie:) Iar in dreapta langa usa de intrare in camaruta unde stiu ca pe vremuri stateau stra-bunica si stra-bunicul e iconita Sfantului Mucenic Pantelimon cu cateva frunzulite sfintite de nuc de la Pogorarea Duhului Sfant.

In holuletul din fata se v-a vedea pe stanga vechea noastra vitrina cu nelipsitele bibelouri de pe vremea lu' Ceausescu , iar in partea dreapta pe masuta icoanitele Mantuitorului nostru Iisus Hristos cu lumanarica arzand cat mai mult timp in fiecare zi , mai ales la ceasurile cand se savarsesc Sfintele Slujbe.

Am intrat in "camera mea":) sau in cea in care raman oaspetii peste noapte:) , mi-am lasat geanta cu hainele si m-am scimbat in hainele de tara:) E si camera unde seara citesc din cartile vechi gasite in podul casei si unde adeseori am aflat poezii clasice de care nici nu auzisem pana atunci.

Si nu numai creatii literare [entru ca intr-o seara am gasit si insemnari vechi ale tatalui bunicului meu de pe vremea colectivizarii fortate, cu semnatura lui ca si cum ar ceda singur si de buna voie tot ceea ce comunistii ii confiscau. Cutremurator. Si pe langa publicatiile vremii in care cadrele didactice erau formate in spiritul materialist ateist stiintific , am gasit strecurat scrisa de mana strabunicului "Doxologia" . Minunat! Am ramas fara cuvinte vazand ca era scrisa toata aceasta parte din Slujba Bisericii fara nici o greseala. Slava Lui Dumnezeu!

Dupa "operatiunea de schimbare":) am trecut in camera din dreapta unde se petrece cel mai mult timp de obicei si unde si eu am stat cu gramada in perioada campionatului mondial de fotbal:) Camera cu televizorul:) Pe peretele dinspre rasarit e icoana numita Sfanta Familie pe care o stiu de cand eram copil si-i vizitam atat de des pe "aia batranii" parintii bunicului al caror tablou e pus la loc de cinste pe peretele de miazazi in partea dreapta a imaginii.

Mi-am facut Semnul Sfintei Cruci in fata icoanei si m-am asezat putin sa vad si ce e la tv:) ... si ca si cum ar fi vrut ca si el sa ramana tot in Duhul obiectului de cult... cand a pornit a aparut ... Prea Sfintitul Iustinian Chira staretul Manastirii Rohia , cel care l-a tuns in monahism pe Parintele Nicolae de la Rohia (Steihardt). Tin minte ca l-am vazut in realitate pe Parintele Iustinian cu vre-o doi ani inainte la Catedrala Patriarhala din Bucuresti cu ocazia resfintirii ei la o slujba de Te Deum la care a participat intregul Sfant Sinod , iar Parintele Iustinian a stat toata slujba numai langa mormantul vrednicului de pomenire Prafericitul Parintel Patriarh Teoctist. Au fost niste momente de-a dreptul Inaltatoare la care am luat si eu parte. Era de ziua Sfantului Dimitrie Basarabov si pe langa faptul ca m-am inchinat si am sarutat sfintele moaste , mi-a ajutat Dumnezeu sa particip si la Sfanta Liturgie , la slujba amintita Te Deumul si am trecut si prin sfantul altar. Cand ma gandesc nu pot sa spun decat "Slava Tie Doamne!"

Dupa ce am urmarit aproape fara sa respir inteviul parintelui... hai afara la aer:)

Telecomenzile se incadreaza bine in peisaj langa soba varuita:))) Da' lasa ca nu vede nimeni:)) "Ai lasat usa deschisa la intrare si intra caldura de afara. Doar ti-am zis s-o inchizi";

"Lasa ca o inchid acum... la iesire:) sa nu iasa racoarea din casa:)" "Abia astept sa se faca strugurii astia :) De fapt stau in cumpana:)... sa-i mananc sau sa fac un pahar de must din ei?:)))... poate doua:)))" "Eu daca tot am venit vreau sa merg intre garle" ;"Du-te dar mai pe seara te duci si cu mamaia la cimitir?" ; "se mai pune problema?" Intre garle e locul din padure unde are loc confluenta raurilor Ialomita si Prahova si unde ma duc aproape de fiecare data cand ajung la tara. E locul meu preferat de repetie in special a catorva poezii de Eminescu. Ajuns la marginea malului inalt numit metereze unde cu sute de ani in urma s-au dat lupte intre ostile lui Matei Basarab si Vasile Lupu si unde acum e Sfanta Manastire Dridu despre care am mai vorbit , am privit la izlazul ce se intindea in prelungirea padurii unde in vacantele de vara de atatea ori mergeam cand ma trimiteau tataia si mamaia cu vaca la pascut. Probabil ca atunci nu era foarte pe placul meu dar acum cand ma gandesc in urma nu pot sa nu recunosc ca ma prinde nostalgia acelor timpuri de seninatate copilareasca. Si sentimentul asta se face simtit de fecare data cand vin aici. Si tot parcurgand drumul asta pana intre garle mi-am facut un obicei de a merge impreuna cu un bun tovaras de calatorie al drumetului. Toaigul:) Il iau dintr-un loc al meu secret:) l-am pitit din'nainte intr-o tufa de maracini:)... nu poate nimeni sa mi-l ia:)

Cand merg pe drumul ingust dintre padure si albia Ialomitei spre intalnirea celor doua cu Prahova ma gandesc mereu cum atunci in copilarie petreceam zile intregi de dimineata pana seara in locurile astea pline de frumusete si inspiratie.

Incercand sa privesc mai in adancul padurii care acum si-a cam inchis orice drum de patrudere in necunoscutul ei umbros parca imi apar in minte franturi din acei ani cand probabil am auzit-o si eu spunandu-mi : "O, ramai , ramai la mine/ Te iubesc atat de mult,/ Ale tale doruri toate/ Numai eu stiu sa le-ascult..."

"... In al umbrei intuneric/ Te asaman unui print,..." "... Ce se uita adanc in ape,/ Cu ochi negri si cuminti..."

"... Si prin vuietul de valuri,/ Prin miscarea 'naltei ierbi..." "...Eu te fac s-auzi in taina/ Mersul cardului de cerbi."

Petrecandu-mi timpul cu versurile lui Eminescu fara sa bag de seama , dupa cateva strofe spuse tainic si cu multa grija ca nimic sa nu strice frumusetea momentului , ma trezesc ajuns...

... la marea intalnire a celor doua ape. Mai mare bucurie nu cred ca poate fi pentru ele decat sa plece impreuna cantand mai lin sau mai involburat pe drumul lor... de veacuri acelasi. Cea mai mare impietate este ca aici sa spui alte vorbe decat cele care se cuvin a fi spuse... "Eu te vad rapit de farmec/ Cum ingani cu glas domol..." "... In a apei stralucire/ Intinzand piciorul gol..."

Iar daca uneori versurile se opresc e pentru a lasa loc altor uimiri si proverbe traite pe viu, de necontestat si... versificate si ele la randul lor: "Batranii spun ca apa trece si spun ca pietrele raman;/ Dar lucrul altfel se petrece pe vechiul nost' pamant batran: Caci piatra oricat e de tare se macina si trece stand, iar peste trista-i macinare doar apele raman curgand" - spre rusinea mea nu stiu de cine sunt scrise aceste versuri atat de nemaipomenite dar ceea ce stim cu totii e ca ele erau recitate mereu de Florin Pittis la spectacolele trupei Colibri.

Dupa aceasta constatare lirica ma intorc, as spune firesc, la nemuritoarele si ele vise de poveste ale sufletului poporului roman - Mihai Eminescu. Asta se intampla de fiecare data aproape fara nici o sfortare din partea-mi. Si chiar daca mai era mult pana la lasatul serii vorbele au rasunat inlauntrul fiintei mele

"... Si privind in luna plina,/ la vapaia de pe lacuri..."

"... Anii tai se par ca clipe,/ Clipe dulci se par ca veacuri..."

"...Astfel zise lin padurea,/ Bolti asupra-mi catinand..."

"...Suieram la a ei chemare,/ Si-am iesit in camp razand..."

"...Astazi chiar de m-as intoarce,/ A'ntelege-o n-o mai pot,/ Unde esti copilarie/ Cu padurea ta , cu tot?" Pe drum am iesit oarecum din starea de imponderabilitate in care ma cufundasem in drumul meu intre garle, sau uneori ii mai zic "Imparatia Apelor" dupa opera lui Sadoveanu si ajuns acasa am ajutat putin la adaparea saracele plante insetate , ca mai apoi sa plec cu mamaia asa cum promisesem la cimitir unde se odihnesc pana la invierea cea de obste strabunicii Mihaila si Ilinca, tataia Marin si unchiul Gheorghe.

Pe drum trecem pe langa bisericuta micuta de lemn din sat monument istoric cu hramul Sfintei Cuvioase Paraschiva ce dateaza ca fiind ctitorie a lui Leagu Capitan din timpul domniei Voievodului Alescandru Ipsilanti. Bisericuta a fost mutata de pe vechiul ei loc cu mari sacrificii si teama acum cred ca mai bine de 25-30 de ani pe vremea comunismului din cauza lucrarilor la barajul de acumulare care puteau provoca inundarea si distrugerea ei si adusa aici in mijlocul satului spre Slava Lui Dumnezeu si mangaierea crestinilor. Aici am participat in timpul vacantelor de primavara impeuna cu mamaia si verii mei la multe din Sfintele Slujbe din perioada Saptamanii Sfintelor Patimi si ale Invierii Domnului. Asa ca ori de cate ori am prilejul intru sa ma inchin. Ma bucur sa vad ca din banul vaduvei sa impodobit frumos si smerit interiorul micutei biserici. Si pentru ca am amintit de vaduvele care de fapt sustin viata duhovniceasca a comunitatii tin sa spun ca tot ele , si doar ele au contribuit si la refacerea gardului "dormitorului" - cum se spune in limba greaca la locul de odihna am celor plecati la cele vesnice.Poate v-a suna paradoxal pentru cineva dar aici e locul unde eu ma simt foarte de linistit si... bine:) Aproape ca nu vorbesc nimic, dar stiu ca ei cei plecati ma aud si-mi asculta gandurile si nadajduiesc sa se bucure! E locul unde pot vorbi cu ei si le spun cat imi e de dor de ei si le multumesc pentru tot ce m-au invatat cand eram mic: sa ma rog, sa spun poezioare , catece , povesti si tot ceea ce infrumuseteaza sufletul unui copil viitor om cu frica si Dragoste de Dumnezeu si oameni. Le multumesc si le aprind o lumanare de ceara si una de suflet. ... Strabunicii - saru'mana... .... tataia si unchiul saru'mana... Mamaia... :) ea e inca aici cu noi:) ... ne bucuram de ea dar intr-un mod atat de firesc ,senin, ontologic si dezarmant:) ... isi pregateaste locul:), pune flori si la ea si la ceilalti:) Eu chiar ma intrebam in sinea mea: "'or fi flori sau de fapt asa scot stramosii degetele afara, dupa cum canta bardul Olteniei maestrul Tudor Gheorghe?" Dar mamaia imi intrerupe firul gandurilor "Pa mine aici ma bagati:) langa nuc la umbra :) Io ziceam sa-l taie da' ta'ctu' mare cica "Lasa-l, fa, ca mai iesim si noi si stam la umbra lui la masa cu alde tatica, cu alde finu, ca uite-i e si ei aci langa noi:)))" Sa-l taia-ti mama ca nu-i frumos aici"; "Nu-l taiem , bre, daca tataia asa a zis nu-l taiem. Taie-l matale daca vrei:)))" ... Apoi revin la gandurile mele... privesc spre apus , nu stiu de ce dar aici mi-a placut cel mai mult sa privesc apusul. Am observat ca soarele din momentul in care atinge cu marginea sa Pamantul mai dureaza cinci minute pana dispare cu totul sub linia orizontului. Tot timpul asta nu spun nimic. Nici mamaia nu vorbeste parca ar sti ca sunt absorbit de transcendentul clipei. Abia daca se mai aud gandurile... si sapa... care modeleaza brazde pentru floricelele delicate ca simbol si cununa a vietii biruitoare in Hristos. "Plecam?"; "Gata, plecam". Dar inainte de a ne urca in masina, pamantescul din mine:) ma impinge sa intru si in lanul de porumb nelipsit in zona si sa indes in sacosa incapatoare cat puteam si mai copt si mai crud de parca trebuia sa ma incadrez intr-un barem de timp:) dar asta nu inainte de a avea un mic moment inedit cu un iepuras de culoarea pamantului care atunci cand am intrat in lan sa speriat in asa fel de mine incat m-am speriat si eu de el:) si am fugit amandoi , el omeneste si eu iepureste:)).... .............................................................................................................................................................. Daca stau sa ma gandesc bine toate acestea nu s-au intamplat intr-o singura zi ci intr-un anotimp intreg dar impresia mea a fost ca s-au petrecut deodata.

In una din datile cand ma intorceam de la tara privind in sus am vazut un mic stol de ... ..."Unde va duce-ti? Unde va duce-ti"; "Intre garle..." - cred ca au raspuns ;"Unde?"; "Intre garle..." ; "Duce-ti-va si sa stiti ca am si eu un loc acolo"... dar nu cred ca ma mai auzisera...:) Oricum ... vara a trecut... vremea sa mai racorit... nu prea mai e de mers acolo:)... dar atunci cand a fost... a fost frumos ... Slava Lui Dumnezeu pentru tot!...

Eh,... Si trecu si vara asta:)...

...Si deja "Afara-i toamna, frunza-mprastiata, /Iar vantul zvarle-n geamuri grele picuri;..." "...Si tu citesti scrisori din roase plicuri/ Si intr-un cias gandesti la viata toata..." - Mihai Eminescu "Sonete"

Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com