Toamna nostalgiilor...

STEFAN HRUSCA-9 Asculta mai multe audio diverse Cuvintele nu stiu cat ma vor ajuta sa pun in pagina sentimentele starnite an de an de adierile toamnei. Simt in interior cum filele calendarului cad pe pamant aramii ca frunzele de nuc, si parca nimic din ceea ce-mi propusesem sa spun nu se mai potriveste. Doar amintirile curgatoare ca raul ce strabate padurea ma mai pot salva. ... si cat de mult imi e dor sa merg iarasi pe langa unda apei soptitoare, pana acolo unde numai eu, pasarile si cerul stim de locul acela minunat si singur, unde cantul poeziei se aude in fosnetul frunzelor nostalgic privitoare in ultimele ramasite de vara. ... mai era si catelusa mea insotitoare:), alaturi de cei trei purcelusi albi si altul mai negrut ai padurarului, lasati liberi prin padure, ce ma priveau uimiti cum "vrea sa treaca raul?":) Dar, nu:)... gandul imi fugea la vara trecatoare cu amintirile locurilor vizitate. Ma trezeam visand cu gandul la altare de credinta si la vetrele de istorie si de frumos ale tarii noastre. La Manastirea de la Curtea de Arges... ... unde am fost primiti de Sfanta mucenita Filoftea, o copila martirizata pentru dragostea milostiva fata de semenii sai; in interiorul bisericii mari am gasit mormintele familiilor majstatilor lor, regi ai Romaniei, Carol I si Ferdinand, iar in partea dreapta ne astepta Sfantul Voievod al Tarii Romanesti Neagoe Basarab a carui prezenta duhovniceasca plina de dragoste de dincolo de lume intampina vizitatorii , intre care poate foarte multi sunt buni cunoscatori ai marii mosteniri spirituale cuprinse in invataturile "... catre fiul sau Theodosie". Si pentru ca sangele apa nu se face in randul celor ce au constituit casa regala a Romaniei , trecuti la cele vesnice, l-am gasit asa cum cred ca se si cuvenea si pe regele Carol al II- lea ... dar nu in biserica mare ci intrun locas separat, afara, dar tot in curtea Sfintei Manastiri.

Totul marturisea despre traditia crestina ortodoxa de pe melagurile tarii noastre. Amintirile urcau mai departe pe transfagarasean, pana unde intalneam pitorescul montan al Vidrarului, lacul de acumulare pentru producerea energiei elecrice dar si de gazda a bucuriilor estivale :)... Limpezimea apei din jurul meu , chiar daca era un rau de campie imi amintea de racoarea Fagarasului cu cascadele lui nervoase si lacuri de apa vie. Vijelia raului Capra ... sau privirea aruncata spre haul cabanei cu acelasi nume :) Inaltul infrugurat de la Balea:) ... de unde se vedea cred toata Tara Ardealului:)... ... spre care mergand iti este dat sa vezi alte minunatii create de Dumnezeu... ... ... dupa ce am coborat prin Cartisoara, satul lui Badea Cartan, iesind in D.N.1 spre soare rasare, si apoi din Tara Barsei mergand spre miazazi, pe partea stanga, nu departe de Brasov , mergand prin mijlocul naturii doborate uneori de securi nemiloase, dar mereu avand de daruit cotloane generoase si dispuse mereu a fi partenere de cadru fotgrafic:) ... dupa un ceas de mers prin poienite insorite la inceput, dar acoperite incet incet de umbra umeda a padurii, am ajuns la abruptetea inspumata a canionului celor sapte scari:) ... "I-a uite cat avem de urcat:)" ... Curgerea apei mi-a puratat apoi gandurile spre linistea plaiurilor montane ce le-am devorat fotografic de la Bran pana la Rucar:)... ................

... Tipatul scurt al unei pasari, probabil speriata de prezenta mea insistenta in tinutul lor, m-a trezit din visarea transcarpatica si m-a reaudus cu picoarele pe pamant:)... sau mai bine zis pe fundul apei adanci pana la genunchi:)... ... Soarele domol de septembrie indreptandu-se incet spre linia orizontului imi trimitea raze umezite din sclipirile apei usor curgatoate pe sesul impadurit al Ialomitei. Apa si soarele s-au contopit in amintirile mele legate de linistea animata din jurul Sfantei Manastiri Snagov. ........ Racoarea umbrei dupa-amiezei de toamna a venit cu adierea ei fosnitoare printre crengile vechilor codrii ai Vlasiei, si cu o ultima privire aruncata inspre locul stiut doar de mine si de salbaticiunile mici si blande din mijlocul padurii stabatute de Prahova domoala dar infiorata de intalnirea cu Ialomita, surata ei intru curgere aici in Campia Baraganului, mi-am promis sa revin an de an aici unde amintirile par chiar mai frumoase decat experientele traite. Iar raul, curgand usor ca timpul unei vieti de poet impacat cu linistea creatiei Divine, mi-a grait domol cu glasul venind parca din adancul vemurilor trecute. ...

Apusul de soare ce acoperea barajul de pe Ialomita si drumul agale spre casa de la tara mi-au zburatacit gandurile prin fata ochilor sufletesti si am revazut cateva din frumoasele clipe traite tot in creierii muntilor:), in vara ce se indepartase cu pasi tiptili de a noi. Platoul Bucegilor se desfasura in fata mea ca un decor de care aveam impresia ca pot dispune dupa bunul plac:) ... si chiar daca restrictiile legale cu privire la folosirea mijloacelor de transport motorizate sunt foarte clare si la vedere expuse, nu putine erau situatiile cand aveam impresia ca sunt mai multe masini decat turisti:), chiar si mai sus de Babele... pana spre varful Omu:)... si chiar dintr-un autoturism de teren 4x4 ce trecea incet pe langa noi, nu din grija de a nu ne deranja pe noi pietonii de rand:))), ci de teama sa nu cumva sa rateze adrenalina starnita de trecerea cu rotile mari peste toate pietrele mari de pe drumul de munte, am auzit un glas indignat de starea drumului "ce sa-i faci, asta e Romania":))))) - probabil dupa parerea unor semeni de-ai nostri ar trebui asfaltati si Jepii:)))... si daca nu Jepii mici pentru ca oricum pe acolo urca si coboara toti oamenii de rand:)), macar Jepii mari, ca sa nu mai stam la coada la telecabina ci sa putem urca pe Caraiman si la volan:))) ... Dar Babele ... ... Sfinxul ... ... si Crucea ... ... raman neschimbate,... ca urme ale vesniciei, si neluand seama de toate nemultumirile noastre :)... ..... Amintirile s-au risipit in aerul toamnei odata cu intrarea pe poarta casei de la tara si cu primele imagini primitoare ale curtii:) Iar toamna venea nu doar cu adieri si amintiri, ci stia sa si daruiasca zambind imbietor:) Si cum ziua recoltei era aproape, nu o puteam lasa sa treaca neobservata si fara sa aducem multumiri Lui Dumnezeu:), amintindu-ne de toate darurile primite an de an ...

Zilele trec din ce in ce mai scurte si mai reci, prefacand campurile roditoare in locuri pustiite de volburile toamnei aducatoare de fiori si melancolii:)

 ...

Nu stiu cat de stapanit de inspiratie am fost in aceasta noua destainuire a mea, dar vroiam ca toamna pe care eu o iubesc atat de mult, sa nu treaca precum valurile de frunze triste peste campuri, ci sa-i multumesc pentru ca an de an pe langa roadele bogat parfumate din gradini si ogoare , reuseste sa intre discret in suflet ca singur anotimp ce stie sa starneasca frumoase nostalgii:) 

 Va Multumesc!

 Doamne ajuta!

 

Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com

Botezul Anastasiei. "Povestea lui Gheorghe Mot" la Sanpetru:)

Dupa ce anul trecut am incercat marea cu degetul si am prestat pret de un sfert de ora la o minunata nunta a doi tineri din Biserica, nunta cu atat de mult bun gust incat dupa parerea mea putea oricand sa priveasca de la egal la egal cu cele mai reusite spectacole profesioniste pe tema autenticului poporului roman, a venit vremea ca anul asta sa sustin un intreg program... la un botez:)

Prin luna Mai m-a sunat Andrei de la A.S.C.O.R. Brasov, acolo sunt mai multi Andrei:) dar acum m-a sunat doar el:)), este cel pe care-l cunoscusem anul trecut la Valea Plopului cand am fost cu "Povestea lui Gheorghe Mot" si care m-a chemat apoi la Cernauti tot cu acelasi program..., asa ...si mi-a spus ca sotia lui Ana va naste o fetita in cateva zile si sa nu cumva sa lipsesc de la botezul ce v-a fi... ma anunta el cand:)... si sa nu cumva sa nu ma prezint tot cu "Povestea lui Gheorghe Mot":)) Am incercat sa-i propun "Calatorie de suflet" mai ales ca e perioada de vacanta, oamenii sunt mai relaxati, sunt la petrecere si ar fi mai potrivit un program asa mai de vara:)), dar el nu si nu ca sa nu vin acolo fara Gheorghe Mot:))
Cum a revenit cu telefonul de confirmare ca o minune de fetita a aparut in lume iar Duminica pe 3 iulie se va increstina:) si va purta numele Anastasia, iata-ma cum in data stabilita , dupa participarea la Sfanta Liturghie, ca orice "jupan negustor" de programe artistice din productia propie:) care stie bine lectia "clientu' nostru stapanu' nostru" - ce urat suna!:)- mi-am incarcat desagii cu "Povestea lui Gheorghe Mot", ce nu a incaput am mai indesat si prin buzunare, iar apoi am trecut Carpatii

din Tara Romanesca in Tara Barsei la cei pe care cred ca-i pot numi de acum prietenii mei brasoveni:) Ma bine-dispunea si ideea de a fi "tocmit" la botez inca din-nainte de nasterea fetitei:))... si nu era frumos sa ma las asteptat prea mult de asa mandrete de sufletel cu chip al Lui Dumnezeu:)

Paranteza - (Persoanelor adepte ale curentul de gandire post modern political correct le aduc linistea asigurandu-le ca am postat imagini cu micuta Anastasia avand deja permisiunea parintilor Ana si Andrei) - am inchis paranteza.

Mai fusesem odata la Brasov cu acelasi spectacol anul trecut, dar acum trebuia sa gasesc o cu totul alta adresa, asa ca apuca-te si invarte-te prin tot orasul sa gasesti Biserica unde se oficia Taina Sfantului Botez:)

Dupa ce am ametit suficient pe toate sensurile unice si chiar interzise uneori:) ajungand in cu totul alta parte decat unde trebuia:)), am inteles in sfarsit utilitatea telefonului mobil folosit uneori contraventional si conducand doar cu o mana pe bulevardele si stradulete ce nu stiu cum ... dar pana la urma au dus acolo unde trebuia... la Biserica Sfantul Ioan din cartierul Craiter:)

Am ajuns cu doar cateva clipe inainte de a incepe marea Taina a Bisericii si in timp ce bucuria reintalnirii cu persoane cunoscute isi facea loc printre rapidele batai ale inimii provocate de graba de a ajunge la timp, un glas rasunator a rostit Binecuvantarea Imparatiei Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh...


Coplesitor! Mereu am avut sentimentul asta in timpul unor astfel de sfinte slujbe, parca mereu la fel si de fiecare data in alt mod, dar acum mi-a atras atentia si cred ca nu numai mie , ca micuta Anastasia nu a scos nici un sunet:) de parca traia si ea emotia momentului, si toata viata ei de pana atunci ar fi asteptat clipa asta:)

Cu ajutorul venit de Sus toate au decurs foarte frumos si inaltator iar la sfarsitul Tainei Botezului , dupa seria de fotografii facute inauntru si in afara Sfintei Biserici s-a pornit mai grupat sau mai razlet:), mai lejer sau mai inghesuit:) acolo unde avea sa se desavarseasca bucuria intalnirii, la o agapa romaneasca organizata undeva intr-un frumos sat ardelenesc, langa Brasov, denumit parca special pentru astfel de evenimente dupa numele celui ce in perioada Bisericii de inceput conducea alaturi de ceilalti Sfinti Apostoli bunul mers al meselor fratesti de dupa Frangerea Painii, Sanpetru

E de prisos sa spun ca nu as fi gasit in veci localitatea daca nu ma tineam dupa unul dintre Andreii ascor-ului din Brasov:) care a avut bunatatea sa conduca cu calm pentru a nu se piarde pe drum urmaritorul cu numar de PH:)

In drum mi-am bucurat privirea de linistea colinelor din jurul Sanpetrului

in contrast cu verticalitatea si amenintarea bloculi de piatra al Bucegilor pe langa care tocmai ma strecurasem:)

Localitatea avand un foarte usor de sesizat aer sasesc, ma primit cu casele ei asezate dupa randuiala locului in jurul a ceea ce aveau oamenii de aici mai de pret


Mereu cand ajung in zone unde simt ca localnicii duc o viata adumbrita de Pace adanca am un sentiment de sfiala ca nu cumva sa tulbur cu galagia mea armonia locului.

In caminul cultural satesc, caci acolo erau asezate frumos mesele in asteptarea invitatilor, am redescoperit aerul specific de la tara caruia din copilaria ii dusesem lipsa, iar scena unde urma sa sustin recitalul era frumos si cu mare grija decorata de gazdele mele cu mult bun gust in spiritul autentic al poporului roman.
De fiecare data cand am fost pus in asfel de situatii a simtit cum dispare orice urma de superficialitate din partea mea, daca cumva din cauza firii mele delasatoare ar mai fi existat.
Nu mai povestesc cum a decurs spectacolul ca am mai facut-o in alte dati mai pe larg, dar pe langa faptul ca am incercat sa urmez dorintele noului parinte de fetita acum crestina, acela de a ma incadra ca timp intre aperitive si aparitia tortului:))), am incasat in interiorul meu si am tinut sa atrag atentia tuturor mesenilor, prezenta plina de liniste chiar langa marginea scenei a micutei Anastasia care n-a scos nici un sunet pana aproape de final, de parca trecea prin sufletelui ei alb de ingeras trairile lui Gheorghe Mot din povestea vietii lui:)
In decursul anilor am invatat ca astfel de reprezentatii sunt uneori riscante data fiind situatia in care ne aflam, dar ceea ce ma surprins foarte placut si mi-a dat incredere sa duc mai departe spectacolul a fost ca nu putine persoane rupeau atentia de la bogata oferta de pe masa ce stimula simturile:), si isi indreptau privirea si vibratia catre ceea ce se rostea pe scena , ba mai mult, chiar ii vedeam soptind usor, ca pentru sine, odata cu mine versurile cunoscute ale marilor nostri poeti.
Atunci am luat hotararea ca imediat dupa ce voi termina programul la care lucrez acum "Pelerinaj in Tara Sfanta" sa pregatesc ceva si pentru astfel de intalniri , adica o "Petrecere romanesca" ce sa fie si ca spectacol in sine dar si numai bun de spus la cununii:)... botezuri:)... taiat de mot:)...

Pentru ca nu m-am invatat minte din alte dati ca nu pot sa fiu si pe scena dar sa fac si poze in acelasi timp:)) am ramas fara imagini din timpul reprezentatiei:), in afara de cea primita de curand in care din cate imi dau eu seama:)... dupa grimasele ce strica imaginea:)... cred ca spuneam "Cantec pentru tata", unde cu siguranta intreceam privighetorile cu vocea mea:))... sau daca nu cumva "Rugamintea din urma":) a lui Cosbuc...

... ma rog, era loc si de mai bine:))))... dar ptr un moment amuzant e buna:)))... oricum e perfecta pentru rubrica "ASA NU" :))))

Dar pentru ca motivul principal in jurul caruia gravitau toate evenimentele petrecute in acea zi era micuta Anastasia si increstinarea ei, am consideram ca e foarte potrivit sa propun tuturor celor prezenti sa inaltam ochii sufletului si privirea omeneasca spre Cer, si sa aducem Lauda Creatorului pentru tot ce ne-a daruit, folosind vorbele inspirate ale marelui traitor crestin Nichifor Crainic, si sa spunem

Florin Nan - Adaptare dupa "Luada" - de Nichifor Crainic

Asculta mai multe audio soundtrack

Gazda noastra Andrei a avut buna inspiratia de a aduce in completare la "Povestea lui Gheorghe Mot" , proiectand pe peretele din spatele scenei, imagini din filmul "Horea" cu secvente din testamentul lasat noua tuturor de marele roman originar din Tara Motilor. Nimic mai potrivit!
Dar ca totul sa fie in traditia petrecerilor romanesti:) la final a mai "lipit pe fruntea scranciobului":)) si doua ocale de vin autohton, atat de inmiresmat si de puternic incat daca mi-ar spune acum la telefon ca ma mai asteapta cu doua as porni pe loc la Brasov:)))... si fara masina sa nu ma mai incurce:)

Plecand de la aceasta noua si la fel de speciala intalnire cu prietenii mei brasoveni,...

... ma intrebam de ce astfel de lucruri se petrec totusi rar,... si raspunsul mi-a sunat venind de departe, ramas in memorie, de la Nicola Ursu zis Horea , si asta "pentru i-o placut viata, sa cante si sa joace", care in filmul ce-i purta numele la un moment dat graie in felul lui neaos "... sa nu sa ieftcheneasca"

 Va Multumesc!

 Doamne ajuta!

 Pentru dumneavoastra Florin Nan - florinnan@yahoo.com  0721810719

Intalnirea promotiei 1966 a liceului de la Fierbinti - Ialomita. Dupa 45 de ani.

"Gata a ramas stabilit!:) In ultima Sambata a lunii Iunie ne intalnim cu totii:)"; "Ce frumos! Bravo! Da' cum o sa dati unii de altii?"; "Se ocupa Crasnea de tot. Si asta cand isi pune ceva in cap nu se lasa pana rezolva:) Suna peste tot, vede el ce face si ii aduna :)" ; "Ai emotii?" ; "Da, cum sa nu? Va dati seama ca nu ne-am mai vazut de... 45 de ani. Cum 'om mai fi? Ne-om mai cunoaste?:))"; "Pe tine sigur 'or sa te recunosca din prima ca esti la fel de frumoasa, maicuta:))" ; "Da, mama , asa e eu tot frumoasa am ramas:)))))" - cam asa a sunat anuntul oficial:) pe care mama ni l-a facut atunci cand a fost sigura ca se va reintalni cu fostii ei colegi de la liceul din Fierbinti, judetul Ialomita. Au fost prima promotie a scolii si de-asta era un moment deosebit chiar si pentru localitate. De mic , tin minte, ca am crescut cu tabloul asta pe pereti " cu mama la scoala" ... si bine-nteles ca ea era "cea mai frumoasa" :) Cu fiecare saptamana scursa se apropia momentul emotiei si al revederii dupa atatia ani. "Ma duci tu cu masina?" ; "Da, te duc. Da' de ce nu merge si tata cu tine? Nu e voie?:)" ; "Ba da, da' am zis de data asta sa fim mai mult noi colegii fara prea multi insotitori ca nu cumva sa nu mai stim care suntem noi si care sunt ei:)))Asa daca ne vin copii nu-i confundam:))"; "Bine da' mergi si tu cu mine la intalnirea mea de 45 de ani:)))" Cu cateva zile inainte de marele moment am simtit dupa cum zbarnaiau telefoanele ca tensiunea creste usor si cum ma cuprinde si pe mine, si chiar daca m-am straduit din rasputeri sa ma abtin totusi pana la urma n-am putut sa fac fata si am rabufnit: "Vin da' sa stii ca pregatesc si un mic momentel:)... Zic o poezie:)" Sambata dimineata, nu mai stiu ce data era dar oricum ultima sambata din iunie, am plecat cu nopatea in cap cu un tren de la Ploiesti pana la gara Ialomita, si dupa cei aproximativ 7 km strabatuti de data asta nu pe jos pentru ca ma asteptau la gara cu masina, prin mirosul florilor de camp si parfumul padurii de ses am ajuns la noi la tara de unde era plecarea spre localitatea - si mai nou orasul - Fierbinti. "Hai mai repede ca e 9 fara cinci si la 9 ne intalnim in curtea liceului" ; "Stai linistita ca ajungem si oricum nu cred ca vor fi toti acolo la 9 fix"; "E... asa o fi da' eu nu mai am rabdare... si nici nu e frumos sa-i lasi sa te astepte"; "Atunci ia-o inainte ca vin si eu din urma:))"; " Daca aveam carnet nu mai stateam eu dupa voi, n-ai grija:)) Ia uitati-va e bine asa cum m-am imbracat? E buna culoarea asta deschisa?"; "Da, ti-am mai spus"; " - si conversatia a durat cam pe aceeasi tema pana cand in sfarsit am ajuns la poarta liceului. "Gata am ajuns. Uite-i acolo in curte adunati"; "Care? Unde?";"Grupul ala de oameni cred ca ei sunt"; "Aoleeuu eu nu mai cunosc pe nici unul"; "Du-te mai aproape ca-ti dau tu seama care sunt. Eu ma asez pe o banca sa va vad cum va recunosteti:)" ... dar mama nu mai auzea ultimele mele cuvinte... era intr-o stare de desprindere de cele lumesti:))... emotionata si atenta sa straduia din rasputeri sa-si de-a seama cine sunt domnii si doamnele din fata ei pe care-i stia copii de liceu impreuna cu care-si impartea mai zgomotos sau mai linistit pauzele si orele de scoala. "Mai fratilor, spuneti-mi si mie cine sunteti ca eu nu va mai stiu"; " Rodica, tu esti?:)"; "Da, ma, eu sunt. Voi cine sunteti?:) Sofico, tu esti?:))"; "Da, ma":); "Aaaa!:))Vino sa te pup:"

"Care mai sunteti mai oamenilor? Tu asta cu mustata cine esti ca nu te stiu asa:))) Da-ti mustata jos sa te cunosc si imbraca-te la loc in elev:)) Si voi toti veniti sa va pup" Ma bucuram alaturi de toti si alaturi de fiecare-n parte. Era ca intr-un frumos film romanesc pe care nu stiu daca l-am vazut vre-odata dar ce trebuie neaparat facut. Subiectul e atat de generos si de miscator. Dialogul cred ca deja il avem:) "Si voi fetelor?:)";.... "Ia uitati-va aici sa va fac o poza" Intre timp eu priveam din unghiul meu cum unul cate unul isi faceau aparitia toti cei care trebuiau sa intregeasca promotia 1966 a liceului... sau din diferite motive, macar o parte... oricum nimeni nu a lipsit nemotivat. Iar ca invitat de seama dar si in calitate de co-organizator a fost si domnul primar al orasului Fierbinti. Nu dupa mult timp, ca la un semn, cu pasul precis de parca reflexul anilor de scoala nu s-ar fi sters, s-au deplasat cu totii in grup, si noi insotitorii dupa ei:), spre una din intrarile scolii acolo unde pe un perete dainuieste parca tabloul maret al primei promotii a scolii. Aceeasi imagine ce o stiam din totdeauna la noi in casa. Coplesiti de emotia momentului eram si noi cei din afara d-apai dansii. La iesire ... "Haide-ti sa facem poze cu totii aici pe scari. Cine nu e din clasa noastra sa ne faca poze:)))"

"Hai asezati-va:)... ATENTIE!:)" Eu unul asteptam cu mare nerabdare sa vad clasa unde au invatat ... si momentul nu s-a lasat asteptat prea mult ,pentru ca iarasi au pornit in sir asa cum probabil o faceau si cu ani in urma atunci cand suna clopotelul de intrare. Pe drum am trecut pe langa o cladire destul de veche in care acum se adaposteste biblioteca scolii si pentru care as fi dat orice sa intru putin sa vad cum e. Totdeauna visam sa fiu cateva clipe in astfel de cladiri de scoala veche unde pe vremuri elevii "...ascultau pe vechii dascali carpocind la haina vremii..."... dar nu ne-am oprit acolo ci am mers in al corp al scolii poate la fel de vechi dar acum renovat, cu geamuri termopane si confort demn de timpurile ce le traim, dar care din puctul meu de vedere artistic:) nu mai corespundeau intru totul asteptarilor mele de spatiu vechi ce inca ar fi mai putu inspira un Sadoveanu sau un Eminescu al veacurilor trecute:) Dar daca toate ar fi asa cum imaginatia mea si-ar dori sa fie atunci am fi ramas cu mult in urma:))) asadar e mult mai bine ca nu-mi cere nimeni parerea in astfel de probleme:))) Imediat si-au gasit clasa in care au invatat dar pentru evenimentul asta era pregatita o alta sala. Aici totul era amplasat in ton cu anul 2011 iar cei reveniti in banci dupa patru decenii si jumatate s-au asezat in functie de inspiratia de moment:) Cu multa discretie organizatorii pregatisera din-nainte pentru fiecare o mica tratatie contra deshidratarii si potolirea emotiilor firesti insetatilor scolari:) Cum auzisem ca la astfel de evenimente se striga catalogul si se deapana amintiri din viata de elevi a participantilor asteptam cu nerabdare sa se faca liniste si cei de la catedra sa conduca "ora de curs". Dar dupa cum se vedea treaba nimeni nu avea de gand sa sparga gheata in sensul asta ba chiar se incinsese o vorbarie asa cum probabil se intampla in mai toate recreatiile din timpul scolii si chiar se prelungea pana dupa semnalul sonerieie care nici de data asta cu toate ca si-a facut datoria cu cinste nu a fost prea mult bagata in seama:))) Daca am vazut si am vazut ca nu au de gand sa se potoleasca:)), iar pesoanele de la catedra intre care se afla si o doamna fosta cadru didactic al scolii incadrata de catre domnul primar si domnul Crasnea nu reusesc sa controleze clasa:))), am cerut permisiunea sa preiau fraiele "orei de curs":)) si dupa ce le-am spus clar si raspicat ca: "Prima mea impresie ca persoana din afara e ca ati ramas la fel de galagiosi ca-n timpul scolii:)))... si cel putin la fel de frumosi:)))" le-am propus ca pana la strigarea catalogului "Sa ma considerati un reprezentant al dumneavoastra al tuturor si al fiecarei persoane in parte fiindca sunt sigur ca la un moment dat ati fi dorit sa spuneti ca ... Florin Nan - Revedere dupa ani - de Cornel Burlec Asculta mai multe audio soundtrack Efectul scontat s-a produs si ochii celor din jurul meu devenisera mai inrourati de amintiri si emotie iar de undeva din coltul clasei au mai rasarit cateva versuri mangaietoare de suflete. Odata lucrurile intarte pe matca lor nu am mai ramas mult in preajma si m-am retras usor nu inainte de a avea ultima intelegere cu mama care mi-a strecurat ultima indicatie "Dupa asta mergem la restaurant. Sa vii sa ma iei peste doua ore... Da' suna-ma inainte" I-am lasat acolo cu amintirile si bucuria lor. Cand am trecut pe sub fereastra clasei unde erau stransi deja incepusersa sa depene momentele placute din trecut ce se intrezareau ca norii albi si pufosi pe cerul inceputului de vara in care ne aflam. Ce vor fi mai facut si ce vor fi mai vorbit nu stiu sa va spun. Stiu doar ca dupa doua ore am sunat asa cum primisem indicatiile si mama mi-ai spus "Stai, Florin, ca 'abia acum plecam de aici:). Suna mai tarziu."; "Cand? peste doua ore?:)"; "Da, peste doua ore:)" Am inteles ca au mai vizitat un fost dascal de scoala,... au dus florile recunostintei cuiva... si in sfarsit au ajuns la locul unde se incheia si se intregea frumosul eveniment al intalnirii. O agapa, o masa a bucuriei reintalnirii. Cand am sunat iarasi... nu mai raspundea nimeni:)). Am mai lasat sa treaca un timp si ... am incercat din nou dar tot nimic:)) Dupa inca vre-o cateva repetari am auzit: "Florin, daca esti tu sa stii ca aici e galagie mare si nu te-aud, dar nu veni acum vino peste vre-o ora":))) Cate alte lucruri ce incanta sufletul se vor fi spus si aici ... si cu siguranta ca daca nu s-ar fi incheiat intalnirea tot ar fi mai fost de povestit:) Pai cum sa nu fie de spus cand probabil o viata intreaga te gandesti cu bucurie la anii minunati ai tineretii. Pe drumul spre casa mama ne-a mai facut o destainuire: "Am hotarat ca in fiecare ultima sambata a lunii iunie sa ne intalnim cu totii sa si facem tot ce am facut si azi" :) Tare mult m-am bucurat pentru intalnirea dupa atatia ani a acestei prime promotii a liceului din Fierbinti.

Sa le ajute Dumnezeu ca in fiecare an sa retraiasca bucuria de anul asta! M-am gandit ca la anu' sa le propun recitalul meu artistic "Calatorie de suflet". Cred ca le-ar placea foarte mult chiar sa si participe la desfasurarea lui. Dar sa fim sanatosi pana atunci si vom vedea! Acum pentru ca e trecut mult de ora 3 dimineata si am intrat deja in data de 19 august cand e ziua de nastere a mamei:) cred ca e momentul cel mai potrivit sa inchei acesta scriere a mea cu uraraea adresata ei si tuturor colegilor ei de promotie "LA MULTI ANI!" 

 Va multumesc!

 Doamne ajuta!

 Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com

Integrala "Scrisorilor" si "Luceafarul" lui Eminescu.

 De ceva timp tot nu-mi da pace gandul sa inregistrez toate cele cinci "Scrisori" - sau Satire cum am aflat ca se mai numeau - ale lui Eminescu si sa inchei bineinteles cu "Luceafarul":) Ademenitor gand pentru unul ca mine indragostit de rostirea poezie eminesciene.
De unde a rasarit scanteia unei astfel de idei? - nici eu nu stiu:), pentru ca oricum ele au fost rostite minunat de marii nostri actori pe care i-am ascultat mereu fascinat de universul creat prin arta lor interpretativa, si pe o parte dintre dansii i-am si prezentat aici la mine in "spectacolul" Frumosul nostru Domn Mihai Eminescu
La fel de adevarat este ca inca se mai aud glasuri dezamagite spunand ca in vremurile postmoderne nu mai exista interes pentru poezia clasica de certa valoare si in special a lui Mihai Eminescu,...

... considerat chiar desuet. Asa ca m-am simtit putin rupt in doua:), sau presat din doua parti:)
Pe langa acest conflict interior imi apare mereu in minte cum in anul I de studiu al artei actorului ni se spunea de catre profesorii nostri:"Puilor, nu o sa deveniti actori profesionisti decat atunci cand ne veti contrazice pe noi, pentru ca altfel nu veti fi decat niste simpli executanti, fericiti poate dar doar niste marionete" - pe moment cum sa reactionezi la asa vorbe?:) Am inteles ulterior ca se referea la faptul ca nu poti deveni creator de arta, ceea ce de fapt se doreste a fi un actor profesionist daca nu vei simti nevoia unor completari sau chiar a unor schimbari aduse celor facute de cei de din-naintea ta, dar asta nu din teribilism ci pentru ca doar acesta e semnul manaifestarii personalitii artistice adevarate.
Si totusi nimic din toate acestea de mai sus nu au stat la baza pornirii mele launtrice, ci pur si simplu nevoia de necontrolat de a le rosti si eu la randul meu, asa cum cu sfiala marturisesc ca simteam de fiecare data cand le citeam. Era in mintea mea o lupta si un armistitiu intre ceea ce credeam ca a vrut sa ne spuna Eminescu din universul lui de stele

si ceea ce eram eu in stare sa percep si sa transmit mai departe prin filtrul sufletului si al ratiunii mele obligatoriu insa in lumina invataturii crestin ortodoxe. Cam pretentios spus dar acestea erau starile prin care treceam:) Ma rog...:)
Greu a fost dupa aceea sa si pornesc pentru ca pe langa faptul ca mijloacele tehnice performante imi lipsesc cu desavarsire si nu am posibilitatea, sau nu ma pricep:) sa montez materialul inregistrat motiv pentru care am fost nevoit sa ridic nivelul de atentie si de efort la maximum, fiind obligat sa inregistrez tot "dintr-una", cu mare atentie la ezitari, greseli de pronuntie , gatuirea vocii:)) si evitarea intrarii monitorului in stand by:) ceea ce atragea cu sine odata si intreruperea inregistrarii:), dupa ce reusiseam sa parcurg o mare parte din text, trebuia totusi sa fiu cu foarte mare luare aminte si la modul de interpretare:) stiind si simtind pe pielea mea de multe ori ca e foarte subtire granita intre ceea ce se vrea sa fie arta dramatica si ridicolul care statea mereu la panda:)
Nu ascund ca de multe ori m-am trezit ca sunt foarte aproape sa-mi alunece piciorul in noroiul penibilului si al "facaturii", dar cu multa discretie il retrageam usor stergadu-l prin iarba inalta, parfumata si invioratoare a poeziei eminesciene:)
Si cum timbrul vocal nu pot spune ca unul de excelenta cum e cazul majoritatii actorilor ale caror glasuri sunt de neconfundat si cu care nici nu indraznesc sa ma compar, a trebuit sa fac o mare infuzie de suflet pentru a-i da oarece culoare.
Foarte greu a fost dupa zecile de inregistrari sa aleg varianta ce mi se parea cea mai putin catastrofala:), pentru ca fiecare din ele prezinta ezitari provenite din neputinte omenesti. Dar cred ca tocmai acestea vor da totusi o nuanta de autentic:) - ca in exemplul dat de Nichita Stanescu cu acel cub ce avea un colt ciobit intentionat chiar de catre sculptorul sau si in fata caruia toti privitorii se opreau si se minunau gandindu-se ce capodopera ar fi fost daca si acel colt era cum trebuie:) - diferenta e ca la mine nu a fost nimic premeditat ci doar un fel de capat al puterilor:)
Nu mai spun ca de multe ori cand eram aproape de finalul vre-unei inregistrari tocmai atunci se gasea sa latre vre-un catel afara:), sa porneasca alarma vre-unei masini din parcare:), sau sa gaseasca pasarelele ceva de spus chiar la geamul de langa calculatorul meu unde improvizasem "studioul de inregistrari":) dintr-o pereche de casti cu microfon ce le-am prins de masa cu un carlig de rufe:). Asa ca exasperat si invins de mediul inconjurator:) am ajuns la un compromis primind in inregistrarile mele doar vrabiutele:), asa ca sa stiti sigur ca pasarelele sunt cele de afara si nu stolul din capul meu:)
Dupa asemenea experiente am decis ca orele de inregistrare sa fie cele nocturne incepand uneori chiar si dupa miezul noptii cand firea se mai linisteste si doar stelele-n cer vegheaza linistea noptii. Ceea ce a iesit veti auzi:)

Inainte de a asculta as vrea sa incerc sa mai fac unele mici lamuriri asupra felului cum am inteles gandul lui Eminescu. Of, cred ca pentru fiecare din ele ar fi nevoie de profunde deslusiri teologice chiar daca la prima lectura par a fi doar cateva satire pe teme filozofice, didactice, literare, istorice, politice, imaginative, morale sau amoroase:) Dar sa iau fiecare poezie in parte:)

 SCRISOAREA I - o neliniste filozofica a poetului, si de fapt a intregii umanitati, privind originea, sensul si finalul intregii creatii. Fiind o satira ca si celelalte patru "Scrisori" nu lipsesc nuantele usor ironice cu trimitere la preocuparile de taina ale semenilor aflati pe diferit trepte ale scarii sociale, sau la metodele de descoperire a marilor secrete existentiale, iar aici cea mai intins discutata este numerologia. Concluzia intregii analize nu se lasa prea mult asteptata:)


 SCRISOAREA II - durere ascunsa si resemnare provocate de gusturile literare ale vremii avand de fapt radacini bine ascunse in decadenta secolului, indulcite doar de amintirile legate de perioada curata a anilor de scoala.



 SCRISOAREA III - atat de cunoscuta mai ales prin scena dintre Mircel cel Batran si Baiazid studiata inca din clasele mici, incat nu stiu ce alte lucruri noi mai pot aduce eu afara doar de punctarea visului sultanului care numai de inspiratie divina nu a fost, chiar daca ulterior s-a dovedit a se indeplini. Nu tot ce e supranatural e si de la Dumnezeu:)


 SCRISOAREA IV - "Fantezie, Fantezie " ...:)) - cuvintele Eminului sunt foarte lamuritoare:) trezit brusc din visare de prozaicul cotidian:))



 SCRISOAREA V - zambet amar, gingasie dezarmanta, iubire patimasa, precautie dureroasa si ura insinuata. Ca si tumultuoasa-i relatie. O lectie de viata spusa in oglinda.


 Pana sa ma apuc de inregistrari visam... :) ca le voi pune pe toate pe un c.d. audio... le scot la vanzare :)... oamenii vor afla cu mare incantare :)... comenzile vor curge rauri-rauri:)... magazinele de c.d.-uri vor da navala vazand cata cerere exista pentru asa ceva:)... stocurile se vor epuiza rapid:)... telefonul v-a suna incontinuu sa mi se ceara favaoarea de a mai face rost repede de cateva discuri pastrate pe undeva prin casa pana vor iesi celelalte de la fabrica:)... tensiunea creste in randul celor care vor neaparat sa asculte si nu au de unde:)... nervozitatea stapaneste masele de oameni ce asteapta in fata magazinelor de muzica si a librariilor:))... in sfarsit "Integrala" se asculta in fiecare casa:))... devine chiar o moda:))... si foarte profitabila pentru initiator:))... conturile bancare sunt doldora si celebritatea devine proverbiala:))) ... o viata cu adevarat de vis:))).............. dar ca orice vis ...:):)... In sfarsit, asta e:)

Mai departe:)

Luceafarul - eh, acu' e acu':) Cate s-au spus pe marginea poemului: "conditia omului de geniu, etc etc ". Si cate se vor mai spune. Eu la un moment dat eram chiar "lamurit":) si pornit rau impotriva celor care nu si-au dat seama ca e o personificare luciferica:),totul pana cand am citit un articol scris de vrednicul de pomenire I.P.S. Bartolomeu Anania care trata tocmai aceasta gresita intelegere a "Luceafarului" lui Eminescu. Marturisesc ca a fost unul din rarele momente cand m-am mai smerit si eu putin. De fapt a fost o mica "urecheala":). Si de atunci am revenit la ganduri mai pasnice vis-a-vis de personificarea indragostitului luminator al cerului de noapte, cel care inveninat de amorul pamantesc isi pierde ratiunea cosmica, renuntand de buna voie la conditia Pacii vesnice pana cand Parintele Ceresc ii tamaduieste sufletul ranit de patimi si-l reaseaza in lumina nemuririi.


 Cam asta a fost tot ceea am vrut sa va destainui. Nu am facut decat sa rostesc si eu la randul meu ceea ce multi altii au facut-o inaintea mea si sper ca mult mai multi o vor face. A fost bine sau rau... nu stiu. Probabil ca bine e sa ne aflam pe cale si atunci lucrurile se misca. Calificative primim cu prisosinta, indiferent de nuanta:)
 Sper ca Eminul sa zambeasca suav si sa fie ingaduitor cu noi nepriceputii care incearcam sa-i rostim minunatele versuri. Poate vre-odata vom afla chiar de la el ce si cum a vrut sa ne spuna,atunci noi usor incurcati vom lasa privirile in jos iar el ne v-a bucura sufletele cu imbelsugatul dar poetic primit parca nemasurat de la Dumnezeu:)

 Va Multumesc!

 Chiar daca nu voi reusi sa scot acel c.d. audio cu Integrala "Scrisorilor" si "Luceafarul lui Eminescu :) totusi il trec si la Oferta de programe artistice avand incredintarea ca ...:) dar nu ma gandesc mai departe de teama sa nu cad iar in visare:)

 Iar persoanelor care pe buna dreptate considera nepotrivita propunerea eminesciana in raport cu vremea de afara ce ne trimite cu gandul la vacanta si excursii de sezon:) le fac invitatia sa viziteze aceeasi Oferta de programe artistice la fragmentul "Calatorie de suflet" unde sper sa fie macar putin serviti:)

 Doamne ajuta!

Pentru dumneavoastra Florin Nan - florinnan@yahoo.com  0721810719

"Nu credeam sa-nvat a muri vr'odata..."

Acestea vor fi fost probabil vorbele ce Mihai Eminescu le-a repetat obsesiv mai ales in ultima parte a existentei sale pe pamant, cand simtea ca firul nevazut al vietii v-a fi rupt cu brutalitate de cei care dupa ce l-au desfiintat moral categorisindu-l pe nedrept ca nebun, deranjati fiind de adevarul spuselor lui au facut tot ce le-a stat in putinta sa-i otravesca zilnic intreaga fiinta cu doze fatale de mercur administrate cu regularitate stiintific - diabolica. Ce suflete pot fi acelea care innabusind glasul constiintei pot blasfemia spunand vorbe odioase impotriva celui a carui poezie "Rugaciune" inchinata Maicii Domnului e cantata in slujbele Bisericii ? Probabil ca trebuia o dovada in plus ca Adevarul negresit scandalizeaza. In fine, impotriva celor care inca mai sustin cu asa zise dovezi tot felul de enormitati la adresa poetului sufletului neamului romanesc, nu cred ca trebuie sa venim cu alt argument decat cel rostit in urma cu doua mii de ani de Insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos a Carui Inaltare de curand am praznuit-o si Care la un moment dat a spus : " Fericiti cei prigoniti pentru Dreptate ca a unora ca acestora este Imparatia Cerurilor " Am observat ca oamenii cu Frica si Dragoste de Dumnezeu si semeni se pregatesc inca de cu cateva zile inainte de a face pomenirea celor dragi si trecuti la Viata Vesnica, asa ca m-am gandit sa fac si eu aceasta "pregatire" pentru Badia Mihai de pe acum, ca in 15 iunie sa ne amintim sa inaltam o rugaciune tainica pentru sufletul lui nobil ce a infrumusetat atat de mult fiinta poporului roman. Ma voi stradui sa nu spun vorbe prea multe dar nu pot trece cu vederea trairea lui crestina ancoranta in Vecinicie si desfasurata stilistic in intreaga sa scriere poetica, dramaturgica, gazetareasca si nuvelistica. E de referinta cum odata spunea parintelui sau duhovnic ca si-ar dori ca dupa moartea sa sa fie ingropat in apropierea manastirii sa poata auzi mereu la Vecernie corul maicutelor cantand "Lumina Lina".- intr-adevar dadea semne de nebunie:)... sfanta. Si de cate ori nu ne-a mangaiat corzile sufletului cu versurile sale puse pe muzica si interpretate de marii nostri artisti in care spunea ca intr-un testament ca: Nici dorinta asta ultima nu i s-a indeplinit, dar cu Voia Lui Dumnezeu este asezat intr-un loc mult mai aproape si mai accesibil:) noua celor ce dorim ca din cand in cand sa-l mai "vizitam" pe Emin, chiar si pentru cateva clipe, unde cu grija de a nu-l tulbura din conversatia cu Sadoveanu, Cosbuc, Caragiale, Macedonski:) si cu alti manuitori dibaci ai penelor de scris, sa-i multumim cu o floare si un sambur de lumina pentru nestricacioasa mostenire ce fara nici o retinere ne-a daruit-o tuturor:) Si cand uimirea ne v-a face sa uitam orice cuvinte in prezenta celui care trezea la viata "...iambii suitori, troheii, salatretele dactile...", atunci sa rugam discret un alt traitor crestin al scrisului romanesc Alexandru Vlahuta, sa-i mai marturiseasca odata cum ca : Florin Nan - "Lui Eminescu" de Alexandru Vlahuta Asculta mai multe audio soundtrack Va multumesc ca citind modestele mele randuri ne-am adus aminte impreuna de cel care potrivit unei frumoase povestiri a fost lasat de Dumnezeu pe aceste meleaguri ale tarii noastre ca rasplata ospetiei oamenilor locului. Dumnezeu sa-l odihneasca in Pace pe Mihai Eminescu al nostru, iar de noi sa se milostiveasca! Hristos s-a Inaltat! P.S. : Va astept la urmatorul meu gand despre universul eminescian avand ca titlu Intergrala "Scrisorilor" si "Luceafarul" lui Eminescu Pentru dumneavoastra Florin Nan - florinnan@yahoo.com - 0721810710