Doamne ajuta! Bine ati venit! Părintele Dumitru Stăniloae spunea că arta este bună numai atunci când eliberează omul din fiară şi nu fiara din om. Iar Părintele Arsenie Papacioc spune că arta ca şi credinţa înseamnă armonie şi ele trebuie să meargă mână în mână. Deci să ne îngrijim să păstrăm arta ca pe o hrană şi mângâiere sufletească şi în nici un caz să o transformăm în otravă pentru suflet că atunci vom avea plata celui care şi-a îngropat talantul. Ferească Dumnezeu!
Mihai Eminescu: "Biserica Ortodoxă e Mama Neamului Românesc"
Ofertă programe artistice. Nimic fără Dumnezeu!
Doamne ajuta!
Bine aţi venit!
Ma numesc Florin Nan, locuiesc în Ploiesti , judetul Prahova şi sunt actor. Vreau să vă spun că având ajutorul Domnului Hristos Cel ce a spus "Fără Mine nu puteţi face nimic", am alcătuit cateva programe artistice sub forma unor recitale de poezie, proză şi ... nu numai:)
Detalii gasiti intrand pe link-ul continut de titlul fiecarui program.
Urmând îndemnul Părintelui Nicolae (Steinhart) de la Rohia din cartea sa cu titlul "Dăruind vei dobândi" şi având în minte explicaţia Părintelui Arsenie Papacioc cel care spune că "Nu dai ce ai , ci dai ceea ce eşti", aş vrea să vă propun aceste modeste produse artistice ale mele, iar în cazul în care consideraţi că aceste programe sunt în spiritul a ceea ce aţi dori cândva să urmăriţi din postura de spectator sau să oferiţi într-o prestaţie live oricarui gen de public iubitor de Dumnezeu, de oameni si de tot ce ne inconjoara, pot fi contactat la nr. de tel. 0721810719 şi la adresa de e-mail florinnan@yahoo.com .
Vă multumesc!
Doamne ajută!
PROFESORII MEI
D-nul Grigore Gonta,
D-nul Mircea Albulescu,
D-na Adela Marculescu,
D-nul Adrian Titieni,
si D-na Mirela Gorea. Mai este si Domnul Alexandru Lazar caruia insa nu i-am gasit fotografia. Dansii sunt cei carora nu am apucat sa le multumesc asa cum as fi vrut. Ma rog ca intr-o zi sa am aceasta bucurie!
Luna Decembrie a anului 2021 a avut un final artistic printre intalnirile cu Mos Craciun si filmarile pentru Revelion innobilat, zic eu, de unul din recitalurile mele si ma refer acum la cel dedicat vietii unui taran roman "Povestea lui Gheorghe Mot"...
... Invitat undeva la tara, in satul Maia din Judetul Ialomita, in Bisericuta Sfantul Nicolae pastorita de Parintele Silviu Stefan, chiar a doua zi de Craciun, dupa Sfanta Liturghie am invitat oamenii in povestea mea ...
... unde timp de 1 ceas si un pic s-au intalnit cu prototipul de om in care sper ca au regasit pe multi dintre parintii, bunicii si strabunicii nostri care si-au pus viata cu adevarat in Slujba Crucii si a Neamului Romanesc...
... Trecuti in 2022 primul spectacol cu "Povestea lui Gheorghe Mot" era programat pe 26 ianuarie, asa ca, intre timp am invitat pe cei doritori la o intalnire "De si despre Mihai Eminescu" pe data de 16 ianuarie la Biserica Sfantul Mucenic Dimitrie din Ploiesti, cartierul Dorobantu unde am copilarit pana la varsta de 5 ani :)...
... mare mi-a fost bucuria sa vad ca pe langa concitadinii mei au venit si iubitori de poezie eminesciana din alt judet care s-au bucurat, au ascultat, au recitat, au cantat impreuna cu mine ...
... iar la sfarsit au si aplaudat :)... dupa care, bine-nteles ne-am fotografiat :) ... aici sunt impreuna cu Parintele Bogdan si cu grupul de oameni frumosi veniti la Ploiesti de la Jilavele judetul Ialomita :)...
(... Cum vreme mai era pana la urmatorul recital programat, am avut timp sa raspund invitatiei Parinteleui Costinel Ailioaie de la Biserica Sfantul Nicolae din Baneasa Bucuresti pentru un micro-recital dedicat Unirii de la 24 ianuaire 1859 despre care am povestiri in postarea mea recenta...)
... Peste doua zile m-am deplasat iarasi in capitala la Biserica Sfantul Vasile de la Razoare Cotroceni
unde la invitatia Parintelui Paroh Valentin Stefan am prezentat celor care seara de la 6, dupa Sfantul Maslu au fost dispusi sa faca impreuna cu mine o calatorie in trecut si sa ne orpim intr-unul din satele romanesti de la Sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX...
... urmaridu-le reactiile din timpul spectacolului dar si dorinta unei parti din asistenta de a pastra amintirea momentului intr-un format digital foto, cred ca nu au regretat alegerea de a ramane spectatori la o astfel de prestatie artistica...
(... O alta serata artistica am petrecut-o impreuna cu alti colegi interpreti si publicul privitor in 6 martie la Biserica Sfintii Voievozi din Ploiesti unde am cinstit in vers, muzica si buna dispozitie primavara,... martisorul,... mama,... iubirea... ... dar despre acest eveniment voi vorbi probabil intr-o viitoare postare :)...)
... In urma discutiile purtate pe una din retelele de socializare cu Parintele Iustin Biton pe care il cunoscusem inainte cu vre-o 6-7 ani la Muzeul Crama 1777 de la Valea Calugareasca unde am prezentat un eveniment dedicat culesului viei si mustului, am ajuns la concluzia ca cel mai bun prilej de a veni in Parohia Sfantul Nicolae de la Corlatesti, langa Ploiesti, ar fi chiar in Duminica Ortodoxiei din Postul Pastelui... iar invitatia mea pe facebook arata asa:
De Ziua Ortodoxiei
Pe cuprinsul României
Duminică dimineață,
Chiar de-o fi uscat sau gheață,
Plec ușurel din Ploiești,
Aproape la Corlătești...
Unde după Lliturghie
Sper să ofer bucurie!
Adică prezint la toți
"Povestea lui Gheorghe Moț"...
- e un recital artistic -
Sunt actor cu suflet mistic
... Emotia a fost amplificata de faptul ca Parintele in timpul Sfntei Liturghii trecand pe langa mine cu cadelnita, mi-a propus sa prezint spectacolul chiar in timpul Slujbei inainte de Impartasirea oamenilor...
... nu mai spun ca starea mea sufleteasca era amplificata de faptul ca in urma cu destul de multi ani, in aceasta bisericuta monument istoric veche de peste 3 secole, am fost Botezat, ceea ce am si marturisit asistentei chiar inainte de prezentarea programului...
... La numai o saptamana distanta, dupa ce am urmat indemnul Parintelui Adrian de a participa si dimineata la Sfanta Liturghie pentru a ma obisnui cu cadrul si cu oamenii din Biserica, in dupa amaiaza Duminicii Sfantului Grigorie Palama, l-am adus pe "Gheorghe Mot" si Povestea vietii lui in Biserica Parohiei din Lipanesti la numai 15 km de Ploiesti in drumul spre Valenii de Munte...
... aici am facut debutul in fata publicului camasii traditionale primita in dar cu nici o saptamana inainte, asa ca, a fost in prima vizionare :) ...
... probabil si datorita aspectului vestimentar oamenii au urmarit programul pana la final :)...
Voi incheia acesta noua scriere a mea pe blog cu aceasta postare a Domnului Dan Dragus ce poate fi oricand o fotografie de coperta a oricarui cont de socializare al meu...
... Ma plec in fata elegantei cu care m-a onorat!
Va Multumesc!
Doamne ajuta!
Pentru Dumneavoastra, Florin Nan - florinnan@yahoo.com - 0721810719
Dupa ce cu o seara inainte am prohodit-O pe Maica Domnului, pe 15 dimineata i-am praznuit Adormirea la Liturghie si i-am pomenit pe cei adormiti fie ca-i purtau Numele sau nu, seara am adaugat Sfintei Sarbatori elementul artistic materializat prin vers, proza si nu numai in recitalul"Povestea lui Gheorghe Mot", un personaj care sper sa se regaseasca in orice locuitor al satului traditional romanesc.
... Niciunde nu cred ca era un spatiu mai potrivit pentru acest act artistic, decat interiorul Bisericii, Cea Care a purtat de grija Poporului Roman pe tot parcursul istoriei noastre din cele mai vechi timpuri pana la aparitia televiziunii digitale ...
... caldura verii palea ca o dupa amiaza de august pe langa temperatura sufleteasca a auditoriului ...
... iar finalul a fost incununat cu un scurt intervieu la televiziunea locala Impuls Tv Fierbinti...
... si fiindca nu am vrut ca totul sa ramana ascuns, am impartit trairea noastra cu toti si toate, facand un prim pas fotografic, avand in centru gazdele noastre Parintele Bogdan si Doamna Preoteasa Alexandra Negulescu, avand alaturi o parte din cei care au participat emotional si prezent...
... la aceasta seara luminoasa petrecuta in Biserica noua din Dridu Snagov!
.
.
.
.
... Acum ca am primit si inregistrarea evenimentului, de fapt, ce am povestit mai sus foarte pe scurt, se poate vedea integral mai jos :)
Eu eram "Dl. Actor Florin Nan, fiul al Parohiei noastre", iar cine n-a venit la spectacol in acea Sambata de 30 noiembrie la Biserica Sfintii Arhangheli din Ploiesti... n-a pierdut nimic :)... sau macar a pierdut ocazia sa apara intr-una din fotografiile aparute in articolul online, semnat de D-na Elena Trifan/ UZPR cu titlul si continut preluat cu copy paste direct de pe site...
Sâmbătă, 30 noiembrie 2019, la Biserica ”Sfinții Voievozi” Ploiești a avut loc un spectacol aniversar dedicat Zilei Naționale a României și Anului Omagial al Satului Românesc.
Festivitatea a fost inițiată și coordonată de către preotul paroh Răzvan Negoescu și diaconul Silviu Andrei Neacșu.
Momente istorice remarcabile, aspecte ale vieții țăranului român de-a lungul timpului au fost prezentate de către actorul Florin Nan, fiu al parohiei, într-un macrorecital original, denumit ”Povestea lui Gheorghe Moț”, un personaj fictiv, reprezentant al celor mai alese însușiri ale poporului român: credință în Dumnezeu, dragoste de țară, hărnicie, spirit de sacrificiu, asumarea crucii, rezistență în suferință.
În amplul monolog al Domniei Sale, prezentat cu o memorie și un patos extraordinare, actortul Florin Nan
a inserat și a recitat poezii aparținând poeților români: Octavian Goga, George Coșbuc, Alexei Mateevici, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu,Tudor Arghezi, Vasile Voiculescu, Adrian Păunescu și a interpretat cântece populare românești, din care nu au lipsit doinele.
Corul de copii ”Micii voievozi” al Parohiei ”Sfinții Voievozi”, coordonat de diaconița Mihaela Cecilia Neacșu, a interpretat cântece populare românești și Nectaria Negoescu, elevă în clasa a IX-a la Colegiul Național "Carmen Sylva" Ploiesti
a interpretat la flaut melodia ”Cântec vechi” de Paul Constantinescu.
Invitatul special al festivității a fost un erou în viață, Dumitru Nedelcu, în vârstă de 95 de ani, fost participant la cel de-al Doilea Război Mondial și fost dascăl al Bisericii ”Sfinții Voievozi.”
A menționat că aparține unei generații de sacrificiu căreia i s-a cerut să muncească foarte mult, să renunțe la viața spirituală și la credința în Dumnezeu. Ceea ce l-au menținut printre altele au fost tocmai credința în Dumnezeu și nădejdea pe care nu și le-a pierdut nicio clipă.
Le-a adresat românilor îndemnul de a fi uniți și de a petrece Sfintele Sărbători în iubire familială.
În final, părintele Răzvan Negoescu a concluzionat că o astfel de activitate ete dovada a ceea ce înseamnă, ce a fost și ce va fi România, chiar dacă asupra ei cad pietre. De asemenea, le-a adresat celor prezenți propunerea de a contribui la colecta pe care biserica a inițiat-o pentru întrajutorarea sinistraților din Albania
Elena TRIFAN / UZPR
Va Multumesc!
Doamne ajuta!
Pentru dumneavoastra Florin Nan - florinnan@yahoo.com 07218101719
Avand in vedere ca 2019 a fost declarat Anul Omagial al Satului Romanesc de catre Patriarhia Romana, cand am primit telefon de la Domnul Valentin Spanu, epitropul Bisericii Sf. Ilie din Ploiesti, pentru a ma solicita iarasi dupa un an de zile sa ma dau in spectacol in cadrul unui eveniment al Parohiei pastorite de Parintele Daniel Goga pe data de 1 decembrie, le-am propus recitalul meu de poezie, proza si cantec romanesc Povestea lui Gheorghe Mot, spectacol prezentat si cu o seara inainte, de Sf. Andrei, la Biserica Sf. Arhangheli din acelasi oras republican pentru o zi.
Atmosfera a fost una cu adevarat de suflet romanesc, cu tot ce implica dimensiunea crestin ortodoxa a acestui popor, asa cum se poate deduce si din fragmentul primit neasteptat de repede pe WhatsApp...
Mai mult de atat nu pot divulga nimic in afara de vinul fiert insotit de alte dezlegari la peste, cu care gazdele noastre ne asteptau la iesire, intr-o atmosfera de inceput de iarna ce ne amintea mai curand de partiile de schi decat de zidurile vechi ale unei Biserici din Ploiesti.
Doamne ajuta!
La Multi Ani, romani! La Multi Ani, Romania!
Pentru dumneavoastra Florin Nan - florinnan@yahoo.com 0721810719
Astazi 31 decembrie , cand mai tot omul se pregateste pentru petrecerea de revelion:), eu sucit cum sunt:) simt ca tocmai acum m-a lovit fiorul inspiratiei - dar sa vedem si cat ma tine :)- si vreau sa incerc sa va povestesc putin cum au fost vizitele mele la Cluj.
Nu stiu ce voi spune si cat de coerent voi fi , data fiind perioada in care ne aflam:)), dar mai ales ca modul meu de a scrie e presarat cu foarte dese si lungi pauze:) , timp in care gandul imi zboara adesea pe pereti la toti caii verzi ce-mi apar in minte :)))... Ideea e ca de inceput stiu ca acum voi incepe dar de terminat...:)) probabil cam pe 2 ianuarie voi fi gata:),... si daca nu:)... oricum nu ma grabeste nimeni:)
As pleca de la sentimentul ca de doi ani incoace, luna decembrie am simtit-o mult mai darnica decat de obicei , poate si ca un dar al Sfantului Ierarh Nicolae:), pentru ca in ziua sa de praznuire, pe 6 decembrie, cand este si hramul Bisericutei Studentilor de la Cluj,...
... la invitatia Parintelui Ciprian Negreanu si a doamnei preotese Corina Negreanu, care impreuna cu fiinca dansilor Ilinca a carei aniversare este tot pe 6 decembrie, mi-au intrat cu totul la suflet, si fata de care am simtit, asa cum si parintele Ciprian spunea la prima noastra intalnire cand ma prezenta publicului, "ca ne stim din totdeauna" - am mers la Cluj sa prezint in fata celor prezenti la demisolul Bisericutei construita in stil maramuresean:),...
...printre care foarte multi membri si apropiati ai filialei A.S.C.O.R. Cluj , doua programe artistice alcatuite de mine "Povestea lui Gheorghe Mot" si "Calatorie de suflet"
Dezavantajul este ca nu am imagini de la nici una dintre intalnirile acestea de suflet, asa cum imi place sa le numesc, asa ca am "imprumutat":) cateva de pe site-ul gazdelor mele de la Cluj:), iar daca printre cititori vor fi persoane care au cumva fotografii ori filmulete de la aceste evenimente, sau din jurul evenimentelor:), cred ca e de prisos sa mai spun ca le transmit rugamintea sa-mi trimita si mie cateva , iar eu pe masura ce le voi primi le voi si posta pe blog, bine-nteles insotite de comentariile de rigoare:), chiar cu riscul de a fi sub forma unor glume numai de mine intelese:)))... ce sa fac? uneori nu ma pot abtine:), nu ca nu as mai avea control asupra functiilor degetelor mele:), dar uneori mi se par atat de bune comentariile ce-mi vin in minte incat cred ca ar fi pacat sa le pierd:)))
Dar sa ma intorc la subiectul scrierii mele:)
In decembrie 2010 s-a organizat la Bisericuta studentilor din Hasdeu o expozitie de icoane ale mai multor pictori iconari din Cluj, iar gazda noastra, doamna preoteasa Corina Negreanu, a avut ideea, zic eu ca si-a asumat si un mare risc:)), de a ma chema cu "Povestea lui Gheorghe Mot" in cadrul unei frumoase seri de "Icoana, poezie si colind"
Dupa un drum de o noapte cu un trec animat de bucuria aproprierii sarbatorilor de iarna, plin cu studenti ce mergeau la Universitatea din Cluj , dar si cu alte persoane ce se retrageau de pe unde umblasera, acasa in Ardeal, cand simteam ca somnul urmareste sa-si intre in drepturi ,am fost luat in primire:)) de cineva care se intoarcea de la lucru din tari straine si care tinea neaparat , vazandu-ma un bun ascultator:), sa-mi povesteasca aventurile traite peste hotare:), iar cand credeam ca a epuizat tot arsenalul:), a scos din "lada" toata averea de bancuri agonisita intr-o viata de lucrator pe santierele lumii, si luate toate tacticos, pe rand , nu au tinut mai putin de vre-o 3 ore:)) in leganatul adormitor al trenului ce zbura prin aerul rece al noptii tarzii de inceput de Decembrie.
Dupa o dimineata devreme petrecuta la Radu cel care m-a asteptat vre-o ora in gara din cauza intarzierii trenului, si dupa ce am putut admira prin fereastra larga cat peretele apartamentului unde el locuieste impreuna cu sotia si copilasul lor, deschiderea generoasa a centrului universitar transilvan,
... am participat la Sfanta Liturghie de la bisericuta studentilor cu ocazia praznuirii Sfantului Ierarh Nicolae , ocrotitorul acestei parohii "fara granite":)
Pe doamna preoteasa o stiam din fotografiile postate pe internet, alaturi de parintele de altfel, dar ma simteam mai aproape de dansa datorita corespondentei prin e-mail si telefon, dar cand l-am vazut pe parintele iesind din Sfantul Altar cu cadelnita - prima data am dat vina pe oboseala:) - dar chiar am avut impresia ca ne cunostem de mult:))... asa ca dupa sfanta slujba, conversatia cu parintele parea sa fie continuarea unui fir intrerupt nu de mult :)
Cand eram mic, imi amintesc ca atunci cand mergeam in vizita la cineva, mereu ii spuneam mamei sa faca si ea mancare asa buna cum a facut-o gazda:), dar vad ca si dupa o gramada de ani sunt in aceeasi stare:))) Adica pranzul luat acasa la familia Ciprian si Corina Negreanu a fost cel mai bun de pana atunci:)))Spun de pana atunci pentru ca anul urmator parca a fost si mai bun:)))
Din vorba in vorba, de parca am fi depanat amintiri comune:), a trebuit totusi sa nu uitam motivul pentru care venisem eu la Cluj:), asa ca ne-am indreptat spre "sala de spectacol", adica repet demisolul frumos amenajat al bisericutei din Hasdeu.
Pe pereti erau expuse frumos lucrarile iconarilor clujeni, in randul carora se numara si doamna Corina Negreanu, ale caror nume se gaseau trecute pe afisul evenimentului.
Dupa o deschdere sustinuta de Parintele Ciprian si continuata de Parinteles Gansca , a urmat corul de colindatori al studentilor bisericutei care ne-a dus discret si sigur in atmosfera sarbatorilor traite in sanul Bisericii Ortodoxe Romane. Avenit apoi randul meu ... si ce s-a mai intamplat de aici in colo... ramane invaluit in taina amintirilor innobilate de intervetiile scurte ale corului, ce a interpretat foarte inspirat si colinde ale martirilor din inchisorile comuniste.
Finalul spectacolului , tin minte ca ne-a gasit pe toti in picoare... ca un prinos de multumire adus creatiei poetilor nostri , datorita carora ne-am putut intalni si bucura de o seara binecuvantata.
Am plecat de la Cluj coplesit de toate darurile primite de la Sfantul Ierarh Nicolae, care sunt sigur ca a fost in mijlocul nostru de dragul celor ce-i slujesc si- infrumuseteaza aceasta podoaba de suflet care este minunata Bisericuta a studentilor din Hasdeu.
Mereu dupa spectacole am o stare "spumanta":), ce nu ma lasa sa cad sub linia de plutire, asa ca pana la Ploiesti am tot iesit pe coridorul trenului si am cantat in gand si nu numai in gand, colinde traditionale romanesti:))
.
.
.
Dupa un an de zile , timp in care au avut loc alte evenimente , dar cea care m-a legat de inima Transilvaniei, a fost trecerea la cele vesnice a I.P.S. Bartolomeu Anania - Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului
... in decembrie 2011 am avut marea bucurie sa fiu din nou invitat la Cluj de parintele Ciprian si de doamna preoteasa Corina Nergreanu, tot de hramul Biserictei, pe care acum o simt ca fiind si a mea:), sa prezint programul "Calatorie de suflet" intr-o seara de poezie si colind.
... de data aceasta alaturi de Corul Studentilor Basarabeni de la Universitatea din Cluj.
Dupa acelasi traseu parcurs ca si cu un an in urma , cu diferenta ca acum cel care a tremurat in gara in racoarea noptii de decembrie a fost Catalin , presedintele A.S.C.O.R Cluj:), si in comparatie cu data trecuta, acum emotiile nu mai erau dataorate intrebarilor interioare de cum v-a fi primit programul meu, ci din cauza glasului deteriorat de raceala la care sunt abonat la fiecare schimbare de anotimp. Si fiindca nu eram foarte sigur ca vocea ma va sustine pana ala sfarsitul spectacolului , am tratat-o tot drumul cu feliute subtiri de lamaie tinite in buzunarul haine , asa cum pe vremuri batranii tineau bucatele de zahar pentru nepoti:)
Tot drumul m-am rugat in gand Miacii Domnului s Sfantului Ierarh Nicolae, sa mijloceasca dansii pe langa Domnul Hristos sa-mi ajute si sa-mi repare vocea "ca sa nu fac drumul degeaba pana la Cluj":)
Pana la urma s-au indurat de milogelile mele si cand am raspuns telefoanelor primite in tren fie de la Ioana, cea care conducea corul studentilor basarabeni impreuna cu care urma sa sustin programul, si in momentul in care am vazut-o in realitate mi s-a intarit convingerea ca avem cu adevarat un popor frumos si talentat:), sau la apelul lui Catalin ca sa afle unde sunt sau daca mai sunt in tren :))), atunci am simtit cum vibreaza usor corzile vocale iar glasul a sunat limpede "Alo!" asa cum nici nu indrazneam sa sper:))
Dupa ce m-am cazat la hotelul rezervat de Parinte si am luat ultimul paracetamol cu apa fiarta de la chiuveta , pentru ca rece nu mai stiam cum e apa de vre-o doua saptamani de tratament cu ceaiuri amestecate cu sare gronjoasa:)... cine a mai pomenit?!:)))- mi-am basculat toate hainele , nu in sifonier, ci chiar in fata televizorlui:), chiar sa ma incurce putin:), nu de alta dar de ani buni de zile am interesantul obicei de a uita cate o bluza, sau chiar si pantaloni prin camerele de hotel de prin tara si strainatate:), probabil unde consider eu ca s-ar potrivi cu peisajul:)))
A doua zi dis -de dimineata:), adica pe al 9 si ceva m-am vitaminizat cu citrice la micul dejun al hotelului de la care am plecat si cu un servelet plin de sare ptr "tratament":) , iar apoi Catalin a avut bunatatea sa ma duca pana la Catedrala Mitropolitana
ce-si sarbatorea Hramul tot in ziua de praznuire a Sfantului Ierarh Nicolae, iar Sfanta Liturgie era slujita in acea zi de P.F. Parinte Patriarh Daniel. Acum drept sa spun nu sunt foarte sigur daca P.F. Parinte Patriarh si-a programat special vizita sa fie in acelasi timp cu venirea mea la Cluj:), dar mie asa imi place sa cred:)). Oricum dupa ce eu am participat la Sfanta Slujba, e adevarat de afara , pentru ca inauntru mai mai aveam vre-o sansa sa intru, acum il astept pe P.F. Sa sa imi intoarca vizita si sa vina la un spectacol de-al meu:))), ca din cate am putut eu observa seara n-a venit:)), sau tot asa o fi vazut ca si mine dimineata ca nu mai e loc inauntru:)... si cum noi nu am avut ecran afara...:)))Uita-ti, asta e genul de glume la care spuneam ca rad numai eu :))))
Odata cu venirea pranzului nu se putea rata masa oferita de doamna preoteasa Corina:) si de parintele Ciprian:), ceea ce eu consider un motiv foarte bun si suficient chiar pentru a face oricand un drum la Cluj :)) Pe langa toate minunatiile oferite am retinut o supa sau o crema de dovleac excelentaaaa:), ca daca as fi fost la mine acasa sigur spuneam sa-si ia fieare cat le trebuie iar restul sa-mi lase mie:))), si a carei reteta mi-a detaliat-o foarte meticulos parintele Ciprian :" Se curata dovleacul..., se fierbe... si... stai s-o intrebam pe Corina" :))) Cum iarasi aveam multe de vorbit, nu neaparat dintr-un surplus de evenimente pentrecute intr-un an de zile ce trebuiau povestite, ci mai ales din starea de nerabdare controlata starnita de bucuria reintalnirii, care tot vorba parintelui ar fi avut loc la un interval de doar 3 saptamani de la plecarea mea, am uitat sa intreb care sunt tainele delicateselor din fata mea:) Poate imi spune doamna Corina intr-un comentariu :))))- Asta e tot o gluma la care rad doar eu:)))
Dupa ce la plecarea spre hotel le-am cerut gazdelor cu un aer indraznet tipic de republican ploiestean o lingura de sare pentru tratament:), am primit ca bonus si cateva fructe exotice sa mai indulceasca putin stilul interpretativ al versurilor:)
Seara spectacolului a fost generoasa cu toata lumea , mai ales ca acum am putut folosi prin priceperea gazdelor si o instalatie de sunet, al carei microfon era chiar cel de fond folosit la intrarea in Sfantul Altar.
La un moment dat am simtit ca tot ce ma inconjura si se intampla era atat de "desprins de la sol", incat ma intrebam ce caut acolo eu un munte de pamantesc.
Si pentru ca prin darul Sfantului Ierarh Nicolae ma aflam la Cluj
pentru a doua oara in ziua lui de praznuire, si fiindca toti copiii indiferent de varsta il asteptasera cu o seara inainte pe Mos Nicolae, cel ce nu prea se la vazut, am simtit ca e cazul la inceputul spectacolului sa ne reamintim ca noaptea, atunci cand noi cu totii dormim... Florin Nan - Mos Nicolae
Mi-e dificil sa povestesc desfasurarea programului, presarat iarasi frumos cu interventiile incantatoare ale corului , timp in care eu imi irigam corzile vocale cu feliutele de lamaie:). Oricum am retrait sentimentul ca nu o persoana anume prezinta un program artistic iar ceilalti sunt spectatorii a ceea ce vad ci era o stare ce se poate intalni numai in Biserica... toti traiam acelasi lucru... toti ofeream si participam... ba mai mult mergeam cu asemanarea... Nu noi traiam "taina" ci "taina" ne traia pe noi. Si asta numai datorita minunatelor scrieri inspirate de Dumnezeu si oferite noua de catre marile minti creatoare de comori literare ale poporului roman.
Nici nu stiu cum sa zic: era mai bine daca aveam si imagini, sau e mai bine asa? Cred ca ambele situatii stimuleaza si indruma gandurile sufletelor doritoare de comuniune in incercarea de a cauta frumusetea tainica a cuvintelor.
Ceva urme au ramas dupa noi si ele se pastreaza aici:)
Dupa finalul spectacolului, cand am revenit cu picioarele pe pamant:), in drum spre familia ce mi-a facut onoarea sa ma invite la cina - asta asa ca sa profit si eu de proverbiala ospitalitate a ardelenilor:)- am trecut pe la hotel sa-mi iau hainele, si dupa ce m-am dus de vre-o 50 de ori in baie sa nu cumva sa uit ceva:)), si am cotrobait prin toate sertarele din acelasi motiv:), chiar daca nici nu le deschsesem pana atunci:), si la iesirea pe usa am inceput sa controlez disperat prin geanta sa fac inventarierea lucrurilor care-mi venau in minte la intamplare:), mi-am dat seama ca totusi uitasem umbrela la Bisericuta:)) Disperat l-am rugat pe domnul ce ma insotea cu masina sa ma astepte pana ma reped pana acolo sa-mi iau umbrela , nu de alta dar ma apasa discutia care am avut-o cu mama la plecarea spre Cluj: "Iei umbrela cu tine da' a grija sa n-o uiti!"; "E, cum s-o uit?"; "Asa cum uiti mereu cate ceva pe unde te duci". Imediat s-a rezolvat totul cu un simplu telefon dat la Bisericuta, si o persoana cu multa delicatete a adus-o la masina, probabil uimindu-se de grija mea exagerata pentru obiectul uitat:) Motivul interior numai eu il stiam:))
Cina a fost una tipic ardeleneasca cu tot cea are omul mai bun:), timp in care am invatat ca la intrebarea: "Mai mere o palinca?" - se poate folosi raspunsul "Mai mere un detz" :))))))) Ceva ce in traducere libera ar insemna ca mai merge un paharut cat un deget:)))) Ma intrebam oare ce ar intelege un strain nimerit la noi in Ardeal si care crede ca a prins si el o boaba romaneste?:))) De fapt stiu. Asa cum intelegeam si eu cu ani in urma cand in zona de sud a Statelor Unite, prin Texas, Luisiana si Arkansas nu pricepeam o iota din ce vorbeau cum mine, cu toate ca aveam pretentia ca o rup ceva pe englezeste:)))
Am plecat spre casa cu un tren de noapte, pastrand in suflet bucuria reintalnirii cu sarbatoarea Bisericutei studentilor din Hasdeu, ce m-a primit si m-a daruit prin oamenii sai ca un locas demn de cinstire al Sfantului Ierarh Nicolae Daruitorul.
Lasam in urma imaginea frumoasa si calda a Clujului pregatit pentru Sarbatori.
... si o voce ingaduitoare m-a trezit din zborul gandurilor "Vedeti sa nu uitati umbrela in masina"; "A, nu , acum sunt atent:) Si chiar daca o uit, ramane la prieteni:)"
De fiecare data cand plec de la un spectacol fac analiza: ce a mers, ce nu mi-a reusit asa cum trebuia, ce ar fi trebuit sa mai fac Iar raspunsul mi-l dau singur si-l stiu numai eu:) Si mai e Cineva:)... Cineva Care-mi atrage cu delicatete atentia, si ma intelege, si ma incurajeaza:) Si-I multumesc de fiecare data dar, totusi intr-un mod atat de superficial.
Gandurile de tot felul impletite cu acordurile colindelor noastre strabune m-au insotit pana la Ploiesti, iar cand am coborat ... dupa cateva sute metri , ocupat cu bagajele ce erau mai multe decat la plecare:)... mi-am da seama ca umbrela am uitat-o totusi in tren :)))))))) Prima reactie a fost sa fug dupa tren:), dar imediat mi-am dat sema ca oricum nu-l mai prindeam, usile inchizandu-se automat:), plus ca aveam de ales intre a lasa ce aveam in mana si a fugi dupa umbrela mea calatoare ce se indrepta cu viteza electrica spre Bucuresti si apoi spre Constanta sau, sa ma multumesc cu ceea ce Mos Nicolae imi pusese in suflet si pe langa:)
Cu riscul de a incheia aceasta scriere a mea in stilul ce ma consacrat:), adica asa cum o buna prietena il categorisea ca fiind unul pasunistic:)), merg pe linia mea mioritica si spun - fara a folosi deloc expresii academice, nu din modestie ci pur si simplu pentru ca nu stiu:), dar imprumutand putin dialectul arelenilor mei dragi - ca "O fost tare fain la Cluj!"
Un An Nou cu Sanatate, Pace, Bucurii si suflete innoite !:)
Doamne ajuta!:)
Pentru dumneavoastra Florin Nan - florinnan@yahoo.com 0721810719
Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com
Dupa ce anul trecut am incercat marea cu degetul si am prestat pret de un sfert de ora la o minunata nunta a doi tineri din Biserica, nunta cu atat de mult bun gust incat dupa parerea mea putea oricand sa priveasca de la egal la egal cu cele mai reusite spectacole profesioniste pe tema autenticului poporului roman, a venit vremea ca anul asta sa sustin un intreg program... la un botez:)
Prin luna Mai m-a sunat Andrei de la A.S.C.O.R. Brasov, acolo sunt mai multi Andrei:) dar acum m-a sunat doar el:)), este cel pe care-l cunoscusem anul trecut la Valea Plopului cand am fost cu "Povestea lui Gheorghe Mot" si care m-a chemat apoi la Cernauti tot cu acelasi program..., asa ...si mi-a spus ca sotia lui Ana va naste o fetita in cateva zile si sa nu cumva sa lipsesc de la botezul ce v-a fi... ma anunta el cand:)... si sa nu cumva sa nu ma prezint tot cu "Povestea lui Gheorghe Mot":)) Am incercat sa-i propun "Calatorie de suflet" mai ales ca e perioada de vacanta, oamenii sunt mai relaxati, sunt la petrecere si ar fi mai potrivit un program asa mai de vara:)), dar el nu si nu ca sa nu vin acolo fara Gheorghe Mot:))
Cum a revenit cu telefonul de confirmare ca o minune de fetita a aparut in lume iar Duminica pe 3 iulie se va increstina:) si va purta numele Anastasia, iata-ma cum in data stabilita , dupa participarea la Sfanta Liturghie, ca orice "jupan negustor" de programe artistice din productia propie:) care stie bine lectia "clientu' nostru stapanu' nostru" - ce urat suna!:)- mi-am incarcat desagii cu "Povestea lui Gheorghe Mot", ce nu a incaput am mai indesat si prin buzunare, iar apoi am trecut Carpatii
din Tara Romanesca in Tara Barsei la cei pe care cred ca-i pot numi de acum prietenii mei brasoveni:) Ma bine-dispunea si ideea de a fi "tocmit" la botez inca din-nainte de nasterea fetitei:))... si nu era frumos sa ma las asteptat prea mult de asa mandrete de sufletel cu chip al Lui Dumnezeu:)
Paranteza - (Persoanelor adepte ale curentul de gandire post modern political correct le aduc linistea asigurandu-le ca am postat imagini cu micuta Anastasia avand deja permisiunea parintilor Ana si Andrei) - am inchis paranteza.
Mai fusesem odata la Brasov cu acelasi spectacol anul trecut, dar acum trebuia sa gasesc o cu totul alta adresa, asa ca apuca-te si invarte-te prin tot orasul sa gasesti Biserica unde se oficia Taina Sfantului Botez:)
Dupa ce am ametit suficient pe toate sensurile unice si chiar interzise uneori:) ajungand in cu totul alta parte decat unde trebuia:)), am inteles in sfarsit utilitatea telefonului mobil folosit uneori contraventional si conducand doar cu o mana pe bulevardele si stradulete ce nu stiu cum ... dar pana la urma au dus acolo unde trebuia... la Biserica Sfantul Ioan din cartierul Craiter:)
Am ajuns cu doar cateva clipe inainte de a incepe marea Taina a Bisericii si in timp ce bucuria reintalnirii cu persoane cunoscute isi facea loc printre rapidele batai ale inimii provocate de graba de a ajunge la timp, un glas rasunator a rostit Binecuvantarea Imparatiei Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh...
Coplesitor! Mereu am avut sentimentul asta in timpul unor astfel de sfinte slujbe, parca mereu la fel si de fiecare data in alt mod, dar acum mi-a atras atentia si cred ca nu numai mie , ca micuta Anastasia nu a scos nici un sunet:) de parca traia si ea emotia momentului, si toata viata ei de pana atunci ar fi asteptat clipa asta:)
Cu ajutorul venit de Sus toate au decurs foarte frumos si inaltator iar la sfarsitul Tainei Botezului , dupa seria de fotografii facute inauntru si in afara Sfintei Biserici s-a pornit mai grupat sau mai razlet:), mai lejer sau mai inghesuit:) acolo unde avea sa se desavarseasca bucuria intalnirii, la o agapa romaneasca organizata undeva intr-un frumos sat ardelenesc, langa Brasov, denumit parca special pentru astfel de evenimente dupa numele celui ce in perioada Bisericii de inceput conducea alaturi de ceilalti Sfinti Apostoli bunul mers al meselor fratesti de dupa Frangerea Painii, Sanpetru
E de prisos sa spun ca nu as fi gasit in veci localitatea daca nu ma tineam dupa unul dintre Andreii ascor-ului din Brasov:) care a avut bunatatea sa conduca cu calm pentru a nu se piarde pe drum urmaritorul cu numar de PH:)
In drum mi-am bucurat privirea de linistea colinelor din jurul Sanpetrului
in contrast cu verticalitatea si amenintarea bloculi de piatra al Bucegilor pe langa care tocmai ma strecurasem:)
Localitatea avand un foarte usor de sesizat aer sasesc, ma primit cu casele ei asezate dupa randuiala locului in jurul a ceea ce aveau oamenii de aici mai de pret
Mereu cand ajung in zone unde simt ca localnicii duc o viata adumbrita de Pace adanca am un sentiment de sfiala ca nu cumva sa tulbur cu galagia mea armonia locului.
In caminul cultural satesc, caci acolo erau asezate frumos mesele in asteptarea invitatilor, am redescoperit aerul specific de la tara caruia din copilaria ii dusesem lipsa, iar scena unde urma sa sustin recitalul era frumos si cu mare grija decorata de gazdele mele cu mult bun gust in spiritul autentic al poporului roman.
De fiecare data cand am fost pus in asfel de situatii a simtit cum dispare orice urma de superficialitate din partea mea, daca cumva din cauza firii mele delasatoare ar mai fi existat.
Nu mai povestesc cum a decurs spectacolul ca am mai facut-o in alte dati mai pe larg, dar pe langa faptul ca am incercat sa urmez dorintele noului parinte de fetita acum crestina, acela de a ma incadra ca timp intre aperitive si aparitia tortului:))), am incasat in interiorul meu si am tinut sa atrag atentia tuturor mesenilor, prezenta plina de liniste chiar langa marginea scenei a micutei Anastasia care n-a scos nici un sunet pana aproape de final, de parca trecea prin sufletelui ei alb de ingeras trairile lui Gheorghe Mot din povestea vietii lui:)
In decursul anilor am invatat ca astfel de reprezentatii sunt uneori riscante data fiind situatia in care ne aflam, dar ceea ce ma surprins foarte placut si mi-a dat incredere sa duc mai departe spectacolul a fost ca nu putine persoane rupeau atentia de la bogata oferta de pe masa ce stimula simturile:), si isi indreptau privirea si vibratia catre ceea ce se rostea pe scena , ba mai mult, chiar ii vedeam soptind usor, ca pentru sine, odata cu mine versurile cunoscute ale marilor nostri poeti.
Atunci am luat hotararea ca imediat dupa ce voi termina programul la care lucrez acum "Pelerinaj in Tara Sfanta" sa pregatesc ceva si pentru astfel de intalniri , adica o "Petrecere romanesca" ce sa fie si ca spectacol in sine dar si numai bun de spus la cununii:)... botezuri:)... taiat de mot:)...
Pentru ca nu m-am invatat minte din alte dati ca nu pot sa fiu si pe scena dar sa fac si poze in acelasi timp:)) am ramas fara imagini din timpul reprezentatiei:), in afara de cea primita de curand in care din cate imi dau eu seama:)... dupa grimasele ce strica imaginea:)... cred ca spuneam "Cantec pentru tata", unde cu siguranta intreceam privighetorile cu vocea mea:))... sau daca nu cumva "Rugamintea din urma":) a lui Cosbuc...
... ma rog, era loc si de mai bine:))))... dar ptr un moment amuzant e buna:)))... oricum e perfecta pentru rubrica "ASA NU" :))))
Dar pentru ca motivul principal in jurul caruia gravitau toate evenimentele petrecute in acea zi era micuta Anastasia si increstinarea ei, am consideram ca e foarte potrivit sa propun tuturor celor prezenti sa inaltam ochii sufletului si privirea omeneasca spre Cer, si sa aducem Lauda Creatorului pentru tot ce ne-a daruit, folosind vorbele inspirate ale marelui traitor crestin Nichifor Crainic, si sa spunem Florin Nan - Adaptare dupa "Luada" - de Nichifor Crainic
Gazda noastra Andrei a avut buna inspiratia de a aduce in completare la "Povestea lui Gheorghe Mot" , proiectand pe peretele din spatele scenei, imagini din filmul "Horea" cu secvente din testamentul lasat noua tuturor de marele roman originar din Tara Motilor. Nimic mai potrivit!
Dar ca totul sa fie in traditia petrecerilor romanesti:) la final a mai "lipit pe fruntea scranciobului":)) si doua ocale de vin autohton, atat de inmiresmat si de puternic incat daca mi-ar spune acum la telefon ca ma mai asteapta cu doua as porni pe loc la Brasov:)))... si fara masina sa nu ma mai incurce:)
Plecand de la aceasta noua si la fel de speciala intalnire cu prietenii mei brasoveni,...
... ma intrebam de ce astfel de lucruri se petrec totusi rar,... si raspunsul mi-a sunat venind de departe, ramas in memorie, de la Nicola Ursu zis Horea , si asta "pentru i-o placut viata, sa cante si sa joace", care in filmul ce-i purta numele la un moment dat graie in felul lui neaos "... sa nu sa ieftcheneasca"
Va Multumesc!
Doamne ajuta!
Pentru dumneavoastra Florin Nan - florinnan@yahoo.com 0721810719
unde la invitatia Parintelui Paroh Valentin Stefan am prezentat celor care seara de la 6, dupa Sfantul Maslu au fost dispusi sa faca impreuna cu mine o calatorie in trecut si sa ne orpim intr-unul din satele romanesti de la Sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX... 
Postări
