"Dor de Basarabia, Dor de Romania adevarata, doar cu Hristos!" - la Brasov.

Hristos a inviat!

In urma cu cateva saptamani, in Postul Mare, pe 24 Martie, in Samnata din-naintea Praznicului Bunei Vestiri, A.S.C.O.R. Brasov a organizat un eveniment cultural inchinat memoriei sotilor Doina si Ion Aldea Teodorovici dar si framantorilor prin care a trecut si inca mai trece sufletul poporului roman de pe cuprinsul vechii Dacii.

 Andrei Ciobanu, cel care a mai avut generozitatea si anii trecuti sa-mi propuna sa particip la anumite evenimente din viata prietenilor mei brasoveni - asa cum imi place sa-i numesc pe cei care alcatuiesc acest suflet comun crestin ortodox al fostilor sau actualilor studenti din cetatea cu amestec de parfum medieval si post modern de peste munti - mi-a facut invitatia si de data aceasta sa ma prezint cu tot ce cred eu ca e mai potrivit pentru o astfel de intalnire speciala. Bine-neteles ca primul gand mi-a fugit la versurile poeziei "Eminescu" a lui Grigore Vieru cantata de sotii Teodorovici, dar dupa o analiza mai atenta a starii de fapt, am ajuns la concluzia ca ar fi o lipsa de simt al masurii din partea mea sa rostesc ceea ce marii artisti ai Basarabiei si ai intregii Romanii au interpretat cu atata inspiratie si Har de la Dumnezeu. M-am aplecat insa asupra altor creatii ale poetului ce plangea dorurile Brasarabiei, la care am mai adaugat versuri ale lui Eminescu, Vasile Militaru, chiar Toparceanu pentru a mai insenina putin sufletele, si din aceasta lista nu putea sa lipseasca pe langa alti poeti ai inchisorilor comuniste sfantul Valeriu Gafencu.
 Am fost putin contra cronometru cu memorarea versurilor si alcatuirea programului asa ca, mi-am mai luat un timp de repetitie si in trenul care ma duce serpuitor printre munti pana la Brasov. Experienta aveam destula in astfel de preocupari:), chiar din anul I de studiu al artei actorului cand faceam naveta la scoala la Bucuresti si imi repetam poeziile, monoloagele si rolurile oriunde si oricand prindeam putin timp liber, iar asta se intampla mai ales in tren cand imi fixam privirea intr-un punct , de preferat pe geam, dar existau cazuri cand fara intentie, si asupra vre-unei persoane, iar textele se derulau in capul meu insotite evident de grimasele involuntare ce decurgeau firesc ca o consecinta neaparata a trairilor interioare:)... si nu de putine ori vedeam cum persoanele din preajma mea se retrageau discret, dar oricum usor alarmate ca un tip ciudat pe culoarul trenului se schimonoseste in oglindirea geamului sau chiar direct in ochii celor din jur :) Sper sa fi capatat puterea de a ma controla cat de cat si sa nu fi provocat aceleasi reactii celor din jur in drumul spre Brasov!:) Oricum pentru o mai multa siguranta ma ridicam de la locul meu si faceam deplasarea spre cele doua capete ale vagonului unde la adapostul usilor glisante si al aparentei deplasari cu un scop precis puteam sa a maimutaresc cat vreau:) Bine ca din cand in cand primeam si telefoane salvatoare ale aparentelor ori de acasa ori chiar de la Brasov.
 Dupa aceasta calatorie presarata cu minunate imagini montane amestecate cu versuri interioare, telefoane si posibile formule de inceput, am ajuns in gara din Brasov, nu inainte de a cauta din priviri centura orasului pe care rulasem cu o saptamana inainte spre localitatea Teliu de care ma legau amintiri la foarte frumoase! 

Pentru ca timp mai aveam cu gramada pana la inceperea evenimentului, s-a oferit sa-mi fie "ghid" prin Brasov:) pentru cateva ore Maria, o prietena sanpetreanca:) pe care o intalnisem si la Bucuresti intr-o seara de poezie despre care voi scrie alta data. Poate fiindca mai vorbisem de cateva ori la telefon sau nu stiu exact din ce alt motiv, cand am vazut-o am avut aceeasi impresie cum mi s-a mai intamplat si in alte imprejurari, adica sa traiesc sentimentul ca ne cunoaste de cu mult mai mult timp decat ne stiam cu adevarat:)... Frumos sentiment!:) ... Si am pornit amandoi agale, vorbind cate toate:), prin atat de cunoscutul centru al orasului:), ea vorbindu-mi in neaosul accent ardelenesc, din care nu lipsea omniprezentul "No":) insotit din cand in cand de cuceritorul "Amu":))) ...

... Nu puteam ca si de data asta sa nu intru sa vizitez Biserica Neagra:), despre care am citit odata ca atunci cand a intrat Mihai Viteazul in Brasov si a vazut-o a intrebat "Ce e asta?";"O biserica ";"De ce n-are Cruce? Daca pana maine nu are Cruce o daram"... si de a doua zi dimineata a avut cruce :). Aceastea au fost urmele Voievodului Mihai,... ale mele au ramas probabil doar in mintea domnului de la intrare pe care atat l-am stresat cu intrebarile mele legate de cum functioneaza orga incat mi-a intors spatele si a disparut brusc inauntru:))
Dupa ce am trecut si pe langa zidurile vechi ale cetatii si fiindca se apropia ora de incepere a evenimentului pentru care de fapt ma aflam la Brasov, am luat-o inspre complexul studentesc Memorandului strabatand pentru ceva vreme, din care la un moment dat aveam impresia ca de fapt mergem pe loc:), o mica parte din Strada Lunga careia i-am inteles atunci motivul denumirii:)
 Evenimentul cultural avea sa se desfasoare intr-un loc cunoscut mie de cu doi ani inainte cand prezentasem programul artisctic "Povestea lui Gheorghe Mot", asa ca revederea mi-a fost din nou familiara.
 Privind afisul cred ca a fost toata lumea prezenta:) Eu unul cel putin cred ca ma aflam acolo si sufleteste nu numai prin prezenta fizica:))...

... sunt sigur ca si sotii Teodorovici erau acolo in mijlocul nostru in chip nevazut.

 Dupa bucuria revederii cu cativa dintre prietenii mei brasoveni, discutiile de inceput si apropierea fata de cei pe care-i vedeam pentru prima data dar care aveau sa urce pe scena in aceasta manifestare culturala, Andrei cu glasul coplesit de emotie a dat semnalul de incepere a evenimentului - ca daca l-as numi spectacol ma tem sa nu para poate usor nepotrivit. S-au urcat pe scena o parte din cei invitati , incepand de la copii de scoala pana la nonagenari, martori ai evenimentelor dramatice traite de romanii nostri de dincolo de granitele actuale ale tarii. In tot acest timp ma intrebam daca totusi e potrivita si uracarea mea scena, ca unul ce este foarte departe cel putin in plan fizic si temporar fata de toate aceste adevaruri cutremuratoare. Asa cum mi se intampla mereu cand emotiile imi dau tarcoale, simteam ca ma deshidratez usor dar sigur :) si in timpul
proiectiei "Mesajelor din trecut" ...
 
 ... dupa care prevedeam ca voi urma, devenisem uscat ca iasca, asa ca am apelat la marinimia Mariei:) pentru a-mi da un strop din "apa vie" colorata a chimicalei "naturale" obtinuta in mod firesc prin cine stie ce procese tehnologice si imbuteliata in recipientul de plastic, probabil reciclabil:)) ... si am avut dreptate:), urmatorul chemat pe scena am fost eu:)
Imi schitasem foarte multe formule de inceput, dar pe timp ce trecea timpul cadeau toate variantele asa ca, dupa un astfel de moment am hotarat repede ca cel mai potrivit ar fi sa deschid momentul meu cu Imnul neamului de Vasile Militaru , urmat de celelalte poezii pregatite ale celorlalti poeti ai neamului nostru romanesc. M-am bucurat ca aveam ascunsa "in maneca" o poezioara a lui Grigore Vieru potrivita anotimpului ce tocmai incepea si cu priza la copiii prezenti in sala, indiferent de varsta :) ... intamplator - sau nu:) - o am si inregistrata:)
  Florin Nan - Puisorii de Grigore Vieru

Asculta mai multe audio soundtrack

Destul de des trageam cu proivirea la Andrei, pitit undeva dupa cortina , sa vad cand imi face semn sa ma opresc:), si daca nimic nu se schimba in atitudinea lui aveam de gand sa continui pana ne dadeau gazdele afara :))... dar nu a fost nevoie pentru ca prin nu stiu ce minune sau semn discret primit din exterior, mi-am incheiat numarul asa ca am dat posibilitatea si celorlalte persoane sa aduca ofranda sufletului unui neam martirizat. 

Cu intarzierile inevitabile, am ajuns la finalul intalnirii noastre, ce a culminat cu plecarea mea val-vartej la gara, unde dupa ce am ajuns in timp util datorita promptitudinii unui om minunat si discret - care probabil se numeste tot Andrei (foarte multi Andrei in A.S.C.O.R.:)) - am plecat spre Ploiesti rontaind dintr-o punga de covrigi luata la repezeala din gara, din care cred ca i-am dat si Mariei vre-o 2-3:) pentru care cu siguranta mi-a multumit fain:), lasand Brasovul in urma cu gandurile si trairile lui... ...

... mangaiat de razele iluminatului metropolitan.

 Pe scut, acestea au fost cateva din amintirile mele legate de acea intalnire de suflet de la Brasov care-mi rasuna si acum ca un "Dor de Basarabia, Dor de Romania adevarata, doar cu Hristos".

 Va Multumesc!

 Doamne ajuta! Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com

Botezul Anastasiei. "Povestea lui Gheorghe Mot" la Sanpetru:)

Dupa ce anul trecut am incercat marea cu degetul si am prestat pret de un sfert de ora la o minunata nunta a doi tineri din Biserica, nunta cu atat de mult bun gust incat dupa parerea mea putea oricand sa priveasca de la egal la egal cu cele mai reusite spectacole profesioniste pe tema autenticului poporului roman, a venit vremea ca anul asta sa sustin un intreg program... la un botez:)

Prin luna Mai m-a sunat Andrei de la A.S.C.O.R. Brasov, acolo sunt mai multi Andrei:) dar acum m-a sunat doar el:)), este cel pe care-l cunoscusem anul trecut la Valea Plopului cand am fost cu "Povestea lui Gheorghe Mot" si care m-a chemat apoi la Cernauti tot cu acelasi program..., asa ...si mi-a spus ca sotia lui Ana va naste o fetita in cateva zile si sa nu cumva sa lipsesc de la botezul ce v-a fi... ma anunta el cand:)... si sa nu cumva sa nu ma prezint tot cu "Povestea lui Gheorghe Mot":)) Am incercat sa-i propun "Calatorie de suflet" mai ales ca e perioada de vacanta, oamenii sunt mai relaxati, sunt la petrecere si ar fi mai potrivit un program asa mai de vara:)), dar el nu si nu ca sa nu vin acolo fara Gheorghe Mot:))
Cum a revenit cu telefonul de confirmare ca o minune de fetita a aparut in lume iar Duminica pe 3 iulie se va increstina:) si va purta numele Anastasia, iata-ma cum in data stabilita , dupa participarea la Sfanta Liturghie, ca orice "jupan negustor" de programe artistice din productia propie:) care stie bine lectia "clientu' nostru stapanu' nostru" - ce urat suna!:)- mi-am incarcat desagii cu "Povestea lui Gheorghe Mot", ce nu a incaput am mai indesat si prin buzunare, iar apoi am trecut Carpatii

din Tara Romanesca in Tara Barsei la cei pe care cred ca-i pot numi de acum prietenii mei brasoveni:) Ma bine-dispunea si ideea de a fi "tocmit" la botez inca din-nainte de nasterea fetitei:))... si nu era frumos sa ma las asteptat prea mult de asa mandrete de sufletel cu chip al Lui Dumnezeu:)

Paranteza - (Persoanelor adepte ale curentul de gandire post modern political correct le aduc linistea asigurandu-le ca am postat imagini cu micuta Anastasia avand deja permisiunea parintilor Ana si Andrei) - am inchis paranteza.

Mai fusesem odata la Brasov cu acelasi spectacol anul trecut, dar acum trebuia sa gasesc o cu totul alta adresa, asa ca apuca-te si invarte-te prin tot orasul sa gasesti Biserica unde se oficia Taina Sfantului Botez:)

Dupa ce am ametit suficient pe toate sensurile unice si chiar interzise uneori:) ajungand in cu totul alta parte decat unde trebuia:)), am inteles in sfarsit utilitatea telefonului mobil folosit uneori contraventional si conducand doar cu o mana pe bulevardele si stradulete ce nu stiu cum ... dar pana la urma au dus acolo unde trebuia... la Biserica Sfantul Ioan din cartierul Craiter:)

Am ajuns cu doar cateva clipe inainte de a incepe marea Taina a Bisericii si in timp ce bucuria reintalnirii cu persoane cunoscute isi facea loc printre rapidele batai ale inimii provocate de graba de a ajunge la timp, un glas rasunator a rostit Binecuvantarea Imparatiei Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh...


Coplesitor! Mereu am avut sentimentul asta in timpul unor astfel de sfinte slujbe, parca mereu la fel si de fiecare data in alt mod, dar acum mi-a atras atentia si cred ca nu numai mie , ca micuta Anastasia nu a scos nici un sunet:) de parca traia si ea emotia momentului, si toata viata ei de pana atunci ar fi asteptat clipa asta:)

Cu ajutorul venit de Sus toate au decurs foarte frumos si inaltator iar la sfarsitul Tainei Botezului , dupa seria de fotografii facute inauntru si in afara Sfintei Biserici s-a pornit mai grupat sau mai razlet:), mai lejer sau mai inghesuit:) acolo unde avea sa se desavarseasca bucuria intalnirii, la o agapa romaneasca organizata undeva intr-un frumos sat ardelenesc, langa Brasov, denumit parca special pentru astfel de evenimente dupa numele celui ce in perioada Bisericii de inceput conducea alaturi de ceilalti Sfinti Apostoli bunul mers al meselor fratesti de dupa Frangerea Painii, Sanpetru

E de prisos sa spun ca nu as fi gasit in veci localitatea daca nu ma tineam dupa unul dintre Andreii ascor-ului din Brasov:) care a avut bunatatea sa conduca cu calm pentru a nu se piarde pe drum urmaritorul cu numar de PH:)

In drum mi-am bucurat privirea de linistea colinelor din jurul Sanpetrului

in contrast cu verticalitatea si amenintarea bloculi de piatra al Bucegilor pe langa care tocmai ma strecurasem:)

Localitatea avand un foarte usor de sesizat aer sasesc, ma primit cu casele ei asezate dupa randuiala locului in jurul a ceea ce aveau oamenii de aici mai de pret


Mereu cand ajung in zone unde simt ca localnicii duc o viata adumbrita de Pace adanca am un sentiment de sfiala ca nu cumva sa tulbur cu galagia mea armonia locului.

In caminul cultural satesc, caci acolo erau asezate frumos mesele in asteptarea invitatilor, am redescoperit aerul specific de la tara caruia din copilaria ii dusesem lipsa, iar scena unde urma sa sustin recitalul era frumos si cu mare grija decorata de gazdele mele cu mult bun gust in spiritul autentic al poporului roman.
De fiecare data cand am fost pus in asfel de situatii a simtit cum dispare orice urma de superficialitate din partea mea, daca cumva din cauza firii mele delasatoare ar mai fi existat.
Nu mai povestesc cum a decurs spectacolul ca am mai facut-o in alte dati mai pe larg, dar pe langa faptul ca am incercat sa urmez dorintele noului parinte de fetita acum crestina, acela de a ma incadra ca timp intre aperitive si aparitia tortului:))), am incasat in interiorul meu si am tinut sa atrag atentia tuturor mesenilor, prezenta plina de liniste chiar langa marginea scenei a micutei Anastasia care n-a scos nici un sunet pana aproape de final, de parca trecea prin sufletelui ei alb de ingeras trairile lui Gheorghe Mot din povestea vietii lui:)
In decursul anilor am invatat ca astfel de reprezentatii sunt uneori riscante data fiind situatia in care ne aflam, dar ceea ce ma surprins foarte placut si mi-a dat incredere sa duc mai departe spectacolul a fost ca nu putine persoane rupeau atentia de la bogata oferta de pe masa ce stimula simturile:), si isi indreptau privirea si vibratia catre ceea ce se rostea pe scena , ba mai mult, chiar ii vedeam soptind usor, ca pentru sine, odata cu mine versurile cunoscute ale marilor nostri poeti.
Atunci am luat hotararea ca imediat dupa ce voi termina programul la care lucrez acum "Pelerinaj in Tara Sfanta" sa pregatesc ceva si pentru astfel de intalniri , adica o "Petrecere romanesca" ce sa fie si ca spectacol in sine dar si numai bun de spus la cununii:)... botezuri:)... taiat de mot:)...

Pentru ca nu m-am invatat minte din alte dati ca nu pot sa fiu si pe scena dar sa fac si poze in acelasi timp:)) am ramas fara imagini din timpul reprezentatiei:), in afara de cea primita de curand in care din cate imi dau eu seama:)... dupa grimasele ce strica imaginea:)... cred ca spuneam "Cantec pentru tata", unde cu siguranta intreceam privighetorile cu vocea mea:))... sau daca nu cumva "Rugamintea din urma":) a lui Cosbuc...

... ma rog, era loc si de mai bine:))))... dar ptr un moment amuzant e buna:)))... oricum e perfecta pentru rubrica "ASA NU" :))))

Dar pentru ca motivul principal in jurul caruia gravitau toate evenimentele petrecute in acea zi era micuta Anastasia si increstinarea ei, am consideram ca e foarte potrivit sa propun tuturor celor prezenti sa inaltam ochii sufletului si privirea omeneasca spre Cer, si sa aducem Lauda Creatorului pentru tot ce ne-a daruit, folosind vorbele inspirate ale marelui traitor crestin Nichifor Crainic, si sa spunem

Florin Nan - Adaptare dupa "Luada" - de Nichifor Crainic

Asculta mai multe audio soundtrack

Gazda noastra Andrei a avut buna inspiratia de a aduce in completare la "Povestea lui Gheorghe Mot" , proiectand pe peretele din spatele scenei, imagini din filmul "Horea" cu secvente din testamentul lasat noua tuturor de marele roman originar din Tara Motilor. Nimic mai potrivit!
Dar ca totul sa fie in traditia petrecerilor romanesti:) la final a mai "lipit pe fruntea scranciobului":)) si doua ocale de vin autohton, atat de inmiresmat si de puternic incat daca mi-ar spune acum la telefon ca ma mai asteapta cu doua as porni pe loc la Brasov:)))... si fara masina sa nu ma mai incurce:)

Plecand de la aceasta noua si la fel de speciala intalnire cu prietenii mei brasoveni,...

... ma intrebam de ce astfel de lucruri se petrec totusi rar,... si raspunsul mi-a sunat venind de departe, ramas in memorie, de la Nicola Ursu zis Horea , si asta "pentru i-o placut viata, sa cante si sa joace", care in filmul ce-i purta numele la un moment dat graie in felul lui neaos "... sa nu sa ieftcheneasca"

 Va Multumesc!

 Doamne ajuta!

 Pentru dumneavoastra Florin Nan - florinnan@yahoo.com  0721810719