Cum nu stiam ce trebuie sa spun si sa fac in cadrul unui astfel de eveniment, am rugat-o pe Miriam, caci asa o cheama pe cea care m-a solicitat, sa-mi trimita un text pe care sa ma sprijin la fata locului, urmand sa mai adaug si eu partea mea de improvizatie...
Peste cele 4 zile, caci atat au fost de le telefonul initial pana la data evenimentului, cand am ajuns la Poiana Campina, Judetul Prahova, in locatia indicata, am inteles din discutia cu mirele Ovidiu, caci mireasa era undeva inauntru si urma sa apara la inceputul Ceremoniei, ca cei doi sunt de confesiuni diferite, el ortodox, ea penticostala, ceea ce a facut imposibila oficierea unei Slujbe Religioase... dar, dupa cununia civila petrecuta diminata, tineau sa aiba parte si de o Ceremonie macar cu valoare de simbol undeva in aer liber...
... in acel moment am intuit o durere ascunsa in adancul sufletelor lor, si fara nici cea mai mica intentie de a-i judeca, am considerat ca singurul meu rost acolo este acela de a mangaia rana tacuta a celor doi, cu speranta ca odata, cu timpul, Dumnezeu va rezolva aceasta problema, va pune lucrurile in randuiala si va vindeca durerea lor!
Bucuria din timpul evenimentului, pe care am intuit-o in inimile lor, s-a devoalat in mesajul primit imediat a doua zi de la Miriam, care imi scria asa:
"N-am mai apucat sa vorbim la final.
Va multumesc foarte mult! Ati fost fantastic.
Improvizatia supeba... ati facut momentul superb!"
Chiar daca dezvaluirea asta pare usor indiscreta, am vrut doar sa argumentez prezenta mea acolo, in aceasta Ceremonie in stil american, care nu are pretentia de a avea alta valoare decat una artistica si de simbol.
Va Multumesc!
Doamne ajuta!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu