Un Albastru Fior Pontic ...

 Cu multi, parca prea multi ani in urma, ajungeam luna de luna, timp devre-o  trei calendare, in vechiul Tomis,... Constanta de astazi... Si daca in plin sezon turistic, e lesne de inteles atractia fireasca pentru litoralul Marii Negre, in celelalte anotimpuri, numai nebun sa fii ca sa-ti placa sa tremuri in vantul taios de pe tarm... si cu toate acestea, marturisesc marea incantare de a primi in fata, mustrarea Marii inlacrimata din perioada autumnala, bicuirea inghetata dintre sloiurile digului sticlos, sau incruntarea valurilor semet incoronate de spuma primavaratica...
 Taina Marii singuratice am simtit-o ca find asemeni unui maret teatru antic, unde dupa e s-a jucat o tragedie de-a lui Eschil, Sofocle sau Euripide, publicul a parasit imensul templu al artei pagane, si doar corul trist al pescarusilor mai viseaza inlacrimat la o Iliada sau Odisee datatoare de sperante... Si veacuri dupa veacuri poetii si-au canta operele lor ades indurerate, plangandu-si in sunetul lirei cu coarde de margean, nostalgia unei vieti piedute prin cadere... Statuia lui Ovidiu si acum troneaza printre vechile ruini ale amintirilor tristetilor de atunci...
 Dar vechii zei atat de nemilosi cu soarta muritorilor de rand, au fost trantiti din Olimpul mandriei lor, si nu de o revolta a gigantilor invinsi, si nici de o razbunare a titanilor incatusati, ci de Cineva cu Mult mai Bland si mai Puternic decat toti acestia la un loc, Care din veac pe toate le-a creat si-n veci cu Dragostea-I le ocroteste... Si de-atunci , odata cu venirea primilor crestinatori ai locuitorilor Pontului Euxin, poetii mangaie cu pana lor inima acestrui tarm de mare, si prin vremuri, de cautam, pasii lor nu au lasat alte urme pe nisip, decat ici colo cate un "Dintre sute de catarge..." , sau mai pe la miazazi doar "Mai am un singur dor..."
 Pastrandu-si nostalgia creatoare, innobilata acum de Bucuria Nadejdii, ei au pictat in aer cuvinte raspandite de vantul sufland din larg, amintiri si zambete de-o vara :)...
Florin Nan - Pe o scandura cu actinii - de Mihai Beniuc

Asculta mai multe audio soundtrack

... Dar, misterul singuratatii Marii, atrage si acum ca in vremurile de mult apuse, sulfletele pline de dor si lacrimi asemeni grauntelui se spuma nevazuta, intr-o chemare tainica abia deslusita...

... Oare cate povesti de viata nu va fi vazut acest tarm de mare in cursul timpului spre vesnicie,... si cata istorie va fi trait,... cate sperante a nutrit si cate dezamagiri va fi suferit,... cate iubiri a impartasit si cata ura a indurat,... cate vise a inspirat si cate durere a alinat,... si cate si mai cate va mai avea de valurit in ritmul cadentat, mai aprig sau mai domol al vietii unei Mari... dar toate se vor cuprinde intr-un gand de necuprins in vorbe ca Un Albastru Fior Pontic...

Va Multumesc!

Doamne ajuta!
Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com