Toamna nostalgiilor...

STEFAN HRUSCA-9 Asculta mai multe audio diverse Cuvintele nu stiu cat ma vor ajuta sa pun in pagina sentimentele starnite an de an de adierile toamnei. Simt in interior cum filele calendarului cad pe pamant aramii ca frunzele de nuc, si parca nimic din ceea ce-mi propusesem sa spun nu se mai potriveste. Doar amintirile curgatoare ca raul ce strabate padurea ma mai pot salva. ... si cat de mult imi e dor sa merg iarasi pe langa unda apei soptitoare, pana acolo unde numai eu, pasarile si cerul stim de locul acela minunat si singur, unde cantul poeziei se aude in fosnetul frunzelor nostalgic privitoare in ultimele ramasite de vara. ... mai era si catelusa mea insotitoare:), alaturi de cei trei purcelusi albi si altul mai negrut ai padurarului, lasati liberi prin padure, ce ma priveau uimiti cum "vrea sa treaca raul?":) Dar, nu:)... gandul imi fugea la vara trecatoare cu amintirile locurilor vizitate. Ma trezeam visand cu gandul la altare de credinta si la vetrele de istorie si de frumos ale tarii noastre. La Manastirea de la Curtea de Arges... ... unde am fost primiti de Sfanta mucenita Filoftea, o copila martirizata pentru dragostea milostiva fata de semenii sai; in interiorul bisericii mari am gasit mormintele familiilor majstatilor lor, regi ai Romaniei, Carol I si Ferdinand, iar in partea dreapta ne astepta Sfantul Voievod al Tarii Romanesti Neagoe Basarab a carui prezenta duhovniceasca plina de dragoste de dincolo de lume intampina vizitatorii , intre care poate foarte multi sunt buni cunoscatori ai marii mosteniri spirituale cuprinse in invataturile "... catre fiul sau Theodosie". Si pentru ca sangele apa nu se face in randul celor ce au constituit casa regala a Romaniei , trecuti la cele vesnice, l-am gasit asa cum cred ca se si cuvenea si pe regele Carol al II- lea ... dar nu in biserica mare ci intrun locas separat, afara, dar tot in curtea Sfintei Manastiri.

Totul marturisea despre traditia crestina ortodoxa de pe melagurile tarii noastre. Amintirile urcau mai departe pe transfagarasean, pana unde intalneam pitorescul montan al Vidrarului, lacul de acumulare pentru producerea energiei elecrice dar si de gazda a bucuriilor estivale :)... Limpezimea apei din jurul meu , chiar daca era un rau de campie imi amintea de racoarea Fagarasului cu cascadele lui nervoase si lacuri de apa vie. Vijelia raului Capra ... sau privirea aruncata spre haul cabanei cu acelasi nume :) Inaltul infrugurat de la Balea:) ... de unde se vedea cred toata Tara Ardealului:)... ... spre care mergand iti este dat sa vezi alte minunatii create de Dumnezeu... ... ... dupa ce am coborat prin Cartisoara, satul lui Badea Cartan, iesind in D.N.1 spre soare rasare, si apoi din Tara Barsei mergand spre miazazi, pe partea stanga, nu departe de Brasov , mergand prin mijlocul naturii doborate uneori de securi nemiloase, dar mereu avand de daruit cotloane generoase si dispuse mereu a fi partenere de cadru fotgrafic:) ... dupa un ceas de mers prin poienite insorite la inceput, dar acoperite incet incet de umbra umeda a padurii, am ajuns la abruptetea inspumata a canionului celor sapte scari:) ... "I-a uite cat avem de urcat:)" ... Curgerea apei mi-a puratat apoi gandurile spre linistea plaiurilor montane ce le-am devorat fotografic de la Bran pana la Rucar:)... ................

... Tipatul scurt al unei pasari, probabil speriata de prezenta mea insistenta in tinutul lor, m-a trezit din visarea transcarpatica si m-a reaudus cu picoarele pe pamant:)... sau mai bine zis pe fundul apei adanci pana la genunchi:)... ... Soarele domol de septembrie indreptandu-se incet spre linia orizontului imi trimitea raze umezite din sclipirile apei usor curgatoate pe sesul impadurit al Ialomitei. Apa si soarele s-au contopit in amintirile mele legate de linistea animata din jurul Sfantei Manastiri Snagov. ........ Racoarea umbrei dupa-amiezei de toamna a venit cu adierea ei fosnitoare printre crengile vechilor codrii ai Vlasiei, si cu o ultima privire aruncata inspre locul stiut doar de mine si de salbaticiunile mici si blande din mijlocul padurii stabatute de Prahova domoala dar infiorata de intalnirea cu Ialomita, surata ei intru curgere aici in Campia Baraganului, mi-am promis sa revin an de an aici unde amintirile par chiar mai frumoase decat experientele traite. Iar raul, curgand usor ca timpul unei vieti de poet impacat cu linistea creatiei Divine, mi-a grait domol cu glasul venind parca din adancul vemurilor trecute. ...

Apusul de soare ce acoperea barajul de pe Ialomita si drumul agale spre casa de la tara mi-au zburatacit gandurile prin fata ochilor sufletesti si am revazut cateva din frumoasele clipe traite tot in creierii muntilor:), in vara ce se indepartase cu pasi tiptili de a noi. Platoul Bucegilor se desfasura in fata mea ca un decor de care aveam impresia ca pot dispune dupa bunul plac:) ... si chiar daca restrictiile legale cu privire la folosirea mijloacelor de transport motorizate sunt foarte clare si la vedere expuse, nu putine erau situatiile cand aveam impresia ca sunt mai multe masini decat turisti:), chiar si mai sus de Babele... pana spre varful Omu:)... si chiar dintr-un autoturism de teren 4x4 ce trecea incet pe langa noi, nu din grija de a nu ne deranja pe noi pietonii de rand:))), ci de teama sa nu cumva sa rateze adrenalina starnita de trecerea cu rotile mari peste toate pietrele mari de pe drumul de munte, am auzit un glas indignat de starea drumului "ce sa-i faci, asta e Romania":))))) - probabil dupa parerea unor semeni de-ai nostri ar trebui asfaltati si Jepii:)))... si daca nu Jepii mici pentru ca oricum pe acolo urca si coboara toti oamenii de rand:)), macar Jepii mari, ca sa nu mai stam la coada la telecabina ci sa putem urca pe Caraiman si la volan:))) ... Dar Babele ... ... Sfinxul ... ... si Crucea ... ... raman neschimbate,... ca urme ale vesniciei, si neluand seama de toate nemultumirile noastre :)... ..... Amintirile s-au risipit in aerul toamnei odata cu intrarea pe poarta casei de la tara si cu primele imagini primitoare ale curtii:) Iar toamna venea nu doar cu adieri si amintiri, ci stia sa si daruiasca zambind imbietor:) Si cum ziua recoltei era aproape, nu o puteam lasa sa treaca neobservata si fara sa aducem multumiri Lui Dumnezeu:), amintindu-ne de toate darurile primite an de an ...

Zilele trec din ce in ce mai scurte si mai reci, prefacand campurile roditoare in locuri pustiite de volburile toamnei aducatoare de fiori si melancolii:)

 ...

Nu stiu cat de stapanit de inspiratie am fost in aceasta noua destainuire a mea, dar vroiam ca toamna pe care eu o iubesc atat de mult, sa nu treaca precum valurile de frunze triste peste campuri, ci sa-i multumesc pentru ca an de an pe langa roadele bogat parfumate din gradini si ogoare , reuseste sa intre discret in suflet ca singur anotimp ce stie sa starneasca frumoase nostalgii:) 

 Va Multumesc!

 Doamne ajuta!

 

Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com