O zi de filmare la "The City of Bucur"

De fiecare data cand merg la Manastirea Radu Voda de la Piata Unirii din Bucuresti intalnesc in drum o micuta Biserica asezata pe o movila ridicata parca din adins intre cladirile de otel si sticla ce parca vor neaparat sa atinga cerul capitalei Romaniei. Aceasca mica Bisericuta smerita si bucuroasa parca parca de prezenta a tot ceea ce o invecineaza poarta numele de Biserica Bucur.

Oare cine nu a auzit ca Bucuresti-ul a fost la inceputurile sale o mica asezare de oameni intemeiata de Bucur Ciobanul ? Eu unul ma regasesc in numarul mic a celor supericiali care s-au multumit doar cu informatia asta si... atat. Asta pana nu de mult timp cand am inceput sa-mi pun si eu intrebari mai serioase legate de radacinile si trecutul Poporului Nostru care inca din vremurile nasterii sale din bravii nostri stramosi daci si romani , nastere petrecuta deodata cu patrunderea si impamantenirea pe aceste meleaguri frumoase si binecuvantate de Dumnezeu a Crestinismului adus de insusi Sfantul Apostol Andrei primul chemat de Domnul Hristos, totdeauna si-a intemeiat asezari ridicate in jurul Casei Lui Dumnezeu Sfanta Bisrica. Imi propuneam mereu sa caut si sa aflu mai multe despre cum a fost atunci de mult cand ciobanul Bucur s-a oprit in aceste locuri, dupa care odata cu trecerea timpului mica asezare a fost transformata probabil intr-un mic targ, apoi dezvoltata si ridicata pana la rangul de cetate de catre boierii si domnitorii ce au condus Tarile Romane in cursul zbuciumatei nostre istorii iar acum sa fie orasul cel mai mare din Romania, o adevarat metropola a Europei si adeseori comparata si asemanata cu celelalte capitale ale continentului. Gandurile bune si folositoare vin, ne preocupa, isi fac simtita lucrarea pana la o vreme dupa care de cele mai multe ori le lasam sa treaca si le uitam pana cand intamplator , daca tinem cont ca "Intamplare" vine de la expresia "In Templum" adica " in Casa Lui Dumnezeu", ne trezim in situatia cand o persoana anume ne propune sa incepem lucrul la ceva ce candva credeam ca il vom duce la bun sfarsit. Asa a fost acum un an si jumatate cand Aurelia Mihai o tanara regizoare romana casatorita in Germania si care pe langa fotografii si expozitii de arta contemporana produce filme de scurt metraj ce adeseori le proiecteaza tot in astfel de spatii organizate de ea, mi-a propus sa dau o proba pentru productia "The City of Bucur". Cand ne-am intalnit cu ea , spun "ne-am" pentru ca prin Afro am ajuns sa o cunosc:), era impreuna cu sotul ei in prospectie prin Bucuresti

...dupa care printre plecarile prin tara urma sa isi faca timp pentru probele cu actorii. Pot sa spun ca de la prima vedere cand ne-am intalnit in Parcul Tineretului am simtit o afinitate intre noi - de natura artistica si umana bine'nteles:) , manifestata printr-un zambet plin de bucurie asemeni vechilor prieteni ce se revad dupa o perioada mai indelungata de distantare si dor:) - Acelasi lucru mi l-a marturisit si ea la cateva zile dupa terminarea filmarilor cand ne-am revazut la un suc:) in Cismigiu. Printre obisnuitele dicutii de acomodare unii cu altii delicat punctate la un moment dat de Afro care i-a daruit Aureliei, asa dupa cum foarte frumos obisnuieste cu toti cei dragi sufletului ei, o carticica de suflet si credinta autentica ortodoxa cumparata probabil din ultimul ei pelerinaj, noua noastra prietena si regizoare ne-a destainuit ca de mult timp avea in plan sa faca un filmulet despre Bucur Ciobanul , dar cand cu un an in urma incercase sa demareze toate actiunile necesare unei astfel de initiative ... bine-nteles ca s-a lovit de foarte multele aprobari obtinute cu neinchipuit de multa greutate, urmate de si mai multele avize neprimite, culminand cu suma astronomica de 5000 de Euro pe ora de filmare??!!:))) intr-unul din spatiile din centrul Bucurestiului... Ceva legat de spatiul verde de pe la Casa Poporului sau chiar din interiorul cladirii, nu mai tin minte exact pentru ca m-a blocat:) "Le-am spus , domne', dar intr-o ora nu reusesc sa pun nici lumina" In fine , ideea e ca acum vroia sa realizeze un scurtmetraj despre lucrul efectiv la filmul ce dorea sa-l faca. Adica un film despre film:)... iar Afro m-a recomandat ca as putea fi un desavarsit "cioban":) , ea urmand sa interpreteze chiar rolul regizoarei - adica al Aureliei - din film. Recomandarea facuta de Afro a avut ca efect imediat umflarea mea in pene si cu mult aplomb si tantosenie ma produceam cu poezii , monoloage si texte din scenariul filmului in fata Aureliei si a camerei de filmat lovita din cand incand de mingiile trimise de copiii si parintii ce se jucau la acea ora in parc nestingheriti decat poate numai de grimasele si vocalizele izvorate din talentul meu manifestat tumultuos in aerul primaverii:) Convins si de privirile incurajatoare ale Aureliei am plecat acasa la Ploiesti asteptand cu multa nerabdare telefonul de confirmare care dupa doua sau trei saptamani in care mi-a pus rabdarea la incercare a si sunat si de la celalalt capat al firului s-a auzit glasul subtirel si prietenos al celei ce ma acceptase si ma distribuise in scurtmetrajul ei :" Alo, Florin. Buna seara,...sper ca nu te deranjez... vreau sa-ti dau o veste care sper sa te bucure:)... Joci in filmul meu:)..." ; " Aaaa, multumesc frumos!:) Asa o veste nu are cum sa ma deranjeze indiferent de ora la care vine:)"; "O so fii politistul de la Casa Poporului:)" .... Liniste deplina din partea mea:))..Vestea a cazut naprasnic:))))); "Aaaa , multumesc frumos :)Ce mult ma bucur... Am zis bucur ca stare emotionala nu ca nume propriu:)))" ; "O sa ai o singura zi de filmare, nu ai mult text si decat vre-o doua secvente , asa ca stai linistit nu ai mult ". Vestile "bune" se insirau vorba lui Eminescu "ca margelele pe ata":)) "Duminica pe la pranz te-as ruga daca poti sa ajungi in Piata Constitutiei unde filmam. Poti?"; "Pot... cum sa nu?" - ce era sa mai zic?:) Dupa incheierea convorbirii am ramas cateva momente naucit... probabil de ideea ca as putea face cariera stralucita ca politist dupa alte zeci de aparitii similare prin tot felul de productii de televiziune de mai mica sau ... si mai mica valoare artistica:) ... Iar Duminica dimineata de obicei merg la Sfanta Liturghie... dar ce nu face omul pentru un rol de politist?:)))- chiar si fara prea multe "vorbe":))) Duminica dimineata ... bine dispus m-am sculat , fata alba mi-am spalat...:)... si chiar daca aveam o strangere de inima ca nu pot merge la Biserica dupa cum nevoile sufletului o cer, am plecat cu rugaciunea in minte , cu Bucurie si cu nadejdea ca voi ajunge la vreme in Bucuresti sa mai prind cateva momente din Sfanta Slujba la una din Bisericile din preajma locului de filmare.

Capitala noastra m-a intampinat, cum de altfel o face cu noi toti, ca de fiecare data cu Poatra, Inima si bratele deschise...... amintindu-mi totodata de trecutul glorios al Poporului Roman ce nu de putine ori si-a varsat sangele pentru neatarnarea Tarii obtinute cu multe rugaciuni si jertfe ale inaintasilor nostri. Cinste memoriei lor! Oare cum v-a fi fost atunci cand trupele romane intoarse din Razboiul de Independenta se ajungeau acasa si erau primite de catre conationali cu flori si lacrimi de bucurie ca simbol de multuimire adus Triumfului lor? Emotia mi-a dat de multe ori senzatia de zbor atat la propriu cat si la figurat si am trecut mai departe spre inima Bucurestiului aruncand totusi o privire in urma ce mi-a incantat inima vazand privelistea ramasa in spate a unui capat de oras mangaiat de lumina diminetii de Duminica despre care foarte multi nemultumitori spun ca il gasesc cenusiu. La acea ora circulatia era de-a dreptul imbietoare , asta probabil si pentru ca multi dintre bucuresteni erau plecati, asa dupa cum se obisnuieste inca de vinerea dupa amiaza, ori la munte pe Valea Prahovei pentru ca e cea mai la indemana ori "in provincie":))) , ca la Biserica nu cred ca putem spune ca se da navala in aceeasi masura:) Dupa ce am ajuns la km 0 al democratiei:) constatand ca inca mai sunt intarziati in ale "evadarii" si care incercau acum pe ultima suta de metri sa fuga cat mai repede de betoane si asfalt:), ceea ce facea sa-mi schimb parerea despre lejeritatea circulatiei de la acea ora:) , strecurandu-ma parca din ce ince mai greu:) ... doar na, e Bucuresti...:) ... am ajuns in acel punc central al Micului Paris care pentru mine e la o distanta aproximativ egala de Locasurile Sfinte unde se gasesc Sfintele Moaste ale Sfintilor Dimitrie Cel Nou Basarabov, Sfintii Mari Imparati Constantin si mama sa Elena cei intocmai cu apostolii de la Catedrala Patriarhala, cele ale Sfantului Cuvios Nectarie Taumaturgul de la Manastirea Radu Voda si Sfintele Moaste ale Sfantului Mare Mucenic Mina de la Biserica ce-i poarta numele si la care merg sa ma inchin de fiecare data cand ajung in Bucuresti, dar in fiecare zi la altele. Credinciosii crestin ortodocsi si-au dat seama ca in descrierea facuta este vorba despre Piata Unirii din Capitala. Imi cer scuze insa celor obisnuiti mai mult cu "shoppingul":) decat cu trecerea pragului Sfintelor Biserici carora probabil trebuia sa le amintesc de magazinul Unirea:)... nu departe de Cocor:)... aflate la intersectia principalelor artere de circulatie ce duc cu toatele oricum la unul din multele Mall-uri:)),... sau locul unde si-au dat intalnire mai multe fast-food-uri, cluburi si pub-uri ce nu vor decat sa ne dea distractie fara limite fie ca noi vrem fie ca nu:), iar celor ce "pe vremuri" ne citeau si cenzurau vorbele:) iar astazi nicidecum nu o mai fac,... sau mai fac?:)... le spun ca este spatiul luminos si maret din zona Bulevardului Victoria Socialismului:))) "NU TI-AM ZIS , BA BAIATAULE ,SA NU MAI VORBESTI DE MINE? NU TI-AM ZIS CA NU CITESTE NIMENI CE SCRII?" ; "Ba da, iertati-ma , dar am zis sa nu trec fara sa va salut" ; "HAI FII BAIAT CUMINTE SI TINE-TI GURA, CA O-NCURCI."; "Am inteles , sa traiti! Nu mai vorbesc de dumneavoastra" ; "ASA, BRAVO!... SI AI GRAJA CE SCRII CA SUNT CU OCHII PA TINE!" Aflandu-ma in zona descrisa:) am decis repede si pe "nerasuflate" sa iau pieptis Dealul Patriarhiei sau Dealul Bucuriei cum se mai numeste si sa mai prind ceva din Sfanta Liturgie oficiata in Catedrala Patriarhala . Nu mai tin minte ce Parinte slujea, dar atat cat am reusit sa intru in Sfanta Biserica a fost o adevarata bucurie pentru ca am nimerit exact la momentul sublim al Epiclezei cand preotii invoca Harul Duhului Sfant Care se revarsa pentre darurile de paine si vin transformandu-le in Trupul si Sangele Domnului Hristos! Am simtit cum sufletul insestat a fost adapat cu "Apa Vie din Care daca v-a bea cineva nu v-a mai inseta". Incet incet am inaintat prim multimea de credinciosi ce umpleau pana la refuz spatiul interior al Catedralei si ca de fiecare data cand ajung m-am inchinat si am sarutat acele Vase si Izvoare de Sfintenie care sunt Moastele Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov si cele al Sfintilor Mari Imparati Constantin si mama sa Elena cei intocmai cu Apostolii. Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai !

Cu inima impacata si cu sufletul linistit am purces spre locul de filmare cu constiinta treaza de a nu intarzia la lucrul la care am fost solicitat dupa ce am incercat cu slabele mele puteri omenesti sa urmez indemnul Mantuitorului :"Da-ti cezarului ce-i al cezarului si Lui Dumnezeu ce-i al Lui Dumnezeu" , e adevarat in ordinea inversa :) Cand am ajuns la locul filmarii era o pauza de reamenajare a cadrului ceea ce m-a facut sa iau cunostinta mai usor cu atmosfera prezenta acolo. Dupa expresiile lor simteam ca acolo se muncise chiar serios si cu multa concentrare...

... lucru care mi-a dat o stare de multumire, inceredere si liniste interioara ca am facut alegerea buna acceptand sa fac parte din aceasta productie... de fapt ca orice propunere care vine pe filiera Afro. "Gutten tag":) ; "Buna , Florin, bine-ai venit!:) Vezi ca ti-am pregatit costumul de politist la masina rosie. Vezi ca e si Afro acolo, vorbeste cu ea pana aranjam noi cadrul" Snob cum sunt ma asteptam ca la fata locului sa fie o rulota inscriptionata cu numele meu la care sa am acces numai eu si cei din echipa mea:))) dar surpriza...:) cabina mea de machiaj si costume era o masina rosie destul de inghesuita inauntru cu alte costume si tot felul de genti iar de la fata cu costumele am inteles ca daca cumva sunt nemultumit de conditii ma pot schimba si langa:) ... doar nu ma vedea nimeni, eram bine ascuns in mijlocul strazii:) ... zis si facut:) Cu parul nu a fost o problema ca Afro din nou m-a scos din incurcatura si mi-a salvat personajul:) cu o mana de agrafe prinse cu nadejde de podoaba mea capilara atata cata mai e:) si ascunsa bine sub cascheta:) Obisnuit sa-mi gasesc singur motivatii si incurajari interioare am dedus imediat ca numai artistii de vaza au parte de acest spatiu deschis rezervat doar VIP-urilor . Asa ca pe lista scurta a celor care performasera in zona, pe langa intr-adevar marele Luciano Pavarotti, dar si trupe de zgomot infernal de genul Guns 'N Roses, Madona si toate celelalte la care nici prin gand nu mi-a trecut sa merg sa le vad , voi fi trecut si eu cu rolul "Politistul de la Casa Poporului":))) Acestea fiind zise si facute sa mergem sa ne cunoastem partenerii de filmare:) Primul a fost Vasile , un ciobanas autentic din nordul Moldovei caruia Aurelia i-a incredinta rolul lui Bucur Ciobanul. Superb! "Salut! Florin , imi poare bine!" ; " Noroc, hai. Vasili" Acum fie vorba intre noi, incercand sa las invidia la o parte chiar a fost o alegere perfecta. A umblat mult regizoarea si echipa ei prin toti muntii Romaniei pana a gasit ceea ce trebuia. Jos palaria!

Intre timp si-au facut aparitia si ceilalti interpreti : Vitalie Bichir actor la Teatrul National din Bucuresti .

Si el juca un politist:) Acum survine intrebarea care e politistul 1 si care politistul 2?:))) Tinand cont ca el a filmat inaintea mea se poate deduce ca s-a inceput cu cel de al doi-lea:))) lasand nr. 1 pentru mai tarziu cand e publicul incalzit:))) E , oricum ar fi, amandoi odata nu puteam filma nu din alte considerente de ordin artistic , regizoral etc ci doar din cauza ca recuziterul nu avea decat o singura cascheta in dotare ceea ce ne-a facut sa o folosim pe rand:)))

Dupa putin timp ca o pisicuta boereasca de Bucuresti sau ca o catelusa cuminte de apartament cu multa finete a aparut si doamna Coca Bloos actrita la Teatrul Mic.

Pe doamna Coca Bloos o mai intalnisem la niste filmari in perioada studentiei dar mai ales la Teatrul National din Craiova in piesa "Danaidele" regizata de domnul Silviu Purcarete. Am mers la multe festivale de teatru in perioada Danaidelor. Nici nu stiu unde am fost de mai multe ori, in tara sau afara. Cred ca in strainatate pentru ca tin minte ca nu prea mai aveam file goale la pasaport:) Ehh, ce vremuri:)

Aici doamna Bloos interpreta pe mama regizoarei din film , adica a Aureliei, asa ca si-a petrecut ceva timp pe langa mama acesteia sa-i mai "fure" din ce se poate:)

Dar cel mai important acum urma sa apara...:) Din circulatia din ce in ce mai aglomerata sa desprins o masina marca nemteasca bine'nteles, de la geamul careia si-a facut aparitia si ne-a salutat boiereste si superior maestrul..." Oooo! dar cine e ca nu mi-e cunoscut:)?" "Nu stiu, probabil vre-un actor neamt ca nici eu nu-l cunosc"; "Nuuu , e unul de-al nostru ca prea si-a intrat bine in rol":) Indiferent cine o fi fost se vedea ca e de mare calibru:) ca pe langa faptul ca atat de bine isi asumase situatia incat nu-l cunosteai , el in comparatie cu noi avea spatiul lui privat unde era tratat cu toate bunatatile si cu toata atentia adecvata marilor staruri:) Intuitia feminina a bunei noastre Afrodita a stiut inspre cine sa se indrepte pentru a fi in centru atentiei:)

Intre timp noi cei care pe afis ne incadram la "... si altii" nefiind beneficiarii unei atentii deosebite din partea asistentei ne ocupam timpul cu depanarea amintirilor comune :)

"Eu eram ala chelu' din Danaidele":) ; "Hai , draga, ca acolo erati 50 de cheliosi, nu ma mai zapaci :))) Da' te stiu ca erai mai tacut, nu erai ca ceilalti" ; " Da , probabil aprofundam rolurile de politist ce urmau sa apara":)))

Uitandu-ne in jur am vazut ca Vasile, cel cu care ma imprietenisem destul de bine avand ca subiect de dicutie armata si locul unde ne-am facut-o fiecare, :) disparuse fara urme. Cam dificil sa-ti dispara Bucur din film:). El saracu' neavand aici munti sa-i urce si lipsindu-i aerul rarefiat si rece de la stana de mioare a gasit o solutie la fata locului folosind pe post de Rarau sau de Ceahlau una din cladirile inalte din jurul pietei:)

Nu e vorba, ca il mai vazusem cum pleaca de la filmare sa mai cumpere cate ceva spunand "M-o trimis doamna Aurelia sa cumpar niste tigari si cornuri pentru toata lumea" . Cata curatenie sufleteasca! Nu avea nici cea mai mica parere de sine , ca joaca rolul lui Bucur sau alte mofturi de genul asta specifice celor "din lumea nostra"- urata expresie!

El cu gesturi firesti de parca ar fi fost pe pajistea de langa satul lui din muntii Moldovei , lepada cojocul cel de oaie si arunca bata ciobaneasca pe caldaramul Bucurestiului, creind o imagine ce probabil pe un copil l-ar fi facut sa creada ca mai intai s-a dat de trei ori peste cap ca-n povesti , si facea fara sa comenteze tot ceea ce i se cerea. Sfanta simplitate!

Cand ii priveam linistea parca si zgomotul masinilor disparea. El cred ca e unul din oamenii fericiti. Iar oamenii fericiti traiesc doar in locurile lor ascunse de ochii nostri iscoditori, stiuti numai de Dumnezeu si de Maica Domnului la care ei se raporteaza cu un firesc dezarmant pentru noi "cei instruiti".

"Domnu' Mielu Ciucurel , va rugam sa poftiti la cadru" :)))

"Aaa, deci maestrul Mielu Ciucurel eraaa"; "Daaaa, cum de nu l-am recunoscut?!:)"; "Ce bine joaca , nici nu zici ca e el" ; "Asa e , ce metamorfoza. Ma gandeam eu ca nu poate sa fie decat el" :) Si uite-asa ne prefacem unii fata de altii ca l-am recunoscut pe "maestrul":)))

Intre timp de pe varfurile "masivilor" bucuresteni noi cei ce ne agitam "in vale" paream "....musunoaie de furnici, microscopice popoare..."

"... precum pulberea se joaca in imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza inceteaza...", "... astfel in a capitalei larma pururea adanca, Avem clipa, avem raza care tot mai tine inca, Cum s-o stinge totul piere ca o umbra-n intuneric, Caci e vis al nefiintei Universul cel himeric"- dupa Scrisoarea I de Mihai Eminescu. Nu stiu ce anume , poate doar faptul ca trupul poetului nostru national odihneste in pamantul Bucurestiului m-a impins sa-i rostesc versurile chiar si in ambientul zgomotos si tehnologizat al centrului urban. Dar pentru ca ceva trebuia sa ma scoata din reverie, chiar in apropierea noastra si-au oprit masinile super luxoase si doar cu cate doua usi cativa "adevarati" de bani gata:), printre altele si cu intentia de a-si testa nivelul maxim al volumelor aparaturii audio in valoare de... cam de cat costa toata ziua noastra de filmare:) Cum Vitalie plecase nu avea cine sa "rezolve" problema decat "politistul de la Casa Poporului":) , care dupa ce si-a luat inima in dinti si si-a facut la repezeala o formula de adresare cat mai autentica a pornit inspre "faptasi":) Acum nu ca muzica nu ar fi fost de "calitate", pentru ca era o incantatoare bubuiala de club:)) dar cum urmatoarele secvente erau ale mele si sunetul era in direct a trebuit sa iau masurile ce se impuneau:))) Cand am ajuns in apropierea lor mi-am dat seama ca orice aveam eu pregatit sa le "ordon" ar fi fost de prisos din cauza nivelului mult prea ridicat al decibelilor:) asa ca mi-am schimbat strategia si cu un gest bine controlat am facut sa-mi cada in fata lor cascheta lasand parul mai lung decat era regulamentar sa se zburleasca iar cateva agrafe chiar sa sara de la locul lor:) Rezultataul a fost cel scontat , ei amuzandu-se pe seama nefericitului actor:) si facand un gest de mari "baieti valabili":) sa opreasca muzica si chiar sa"paraseasca zona" ca oricum ii plictiseam cu "filmurile" noastre.:) ... Nu canta nimeni , nu dansa nimeni:)- "Nashpa":) In timp ce echipa pregatea toate cele necesare pentru secventele mele cu Afro, eu ma intoarceam ca un erou ne-ncununat:) de la "locul faptei" dupa ce bine-nteles mi-am rearanjat "tinuta":), si fiind multumit in sinea mea ca "suspectii" nu sunasera mai "sus" pe vre-un "superior" de-al meu si sa ma trezesc transferat de aici de la Casa Poporului unde datorita traficului ce de multe ori e in contraventie cu legile de circulatie daca nu curge tot pica ceva:)) , si sa ma trezesc mutat "disciplinar" pe la cine stie ce balci de zona rurala unde sa-i pazesc p-aia care fac gogosi:))) Si toate pareau ca de acum vor decurge linistit si firesc numai ca dupa prima secventa filmata a inceput sa se auda si sa se apropie tot mai mult un zgomot puternic de diferite frecvente si vibratii ce la un moment dat a devenit chiar asurzitor de aveam impresia ca suntem asaltati de picamare gigantice ce vor sa darame Bucurestiul. Era un grup destul de maricel de rockeri motoclisti in fruntea lor avandu-l chiar pe Nicolae Covaci ce in cateva secunde au umplut toata piata. Prima imagine ce le-a atras atentia a fost...:) "Ba , Dragonule, asta nu ma ala ... cand cu aia doi da la omorat... cant cu oaia, cand cu treaba?"; "Care , ma? Nu , ma , ala era altu"; "Da , ma asa e... Si acuma ce facem, il luam cu noi, sa fie capitanu' nostru?"; "Aaaaa, nu ma , ca am auzit ca astia ca el ne bea toata vodca"; "Moshule, hai sa faci o poza cu headerii adevarati ca daca nu va mancam toata pelicula"" Asa, moshule, si daca te supara astia dai un semn si venim si le sugem ochiu" Eu ca organ vigilent:) vazand ca numarul lor e coplesitor chiar si in comparatie cu numarul filelor carnetului de amenzi din dotare:) m-am retras prudent din fata inamicului:) "Pe cand oastea se aseaza , iata soarele apune, Voind crestetele-nalte ale Casei sa-ncunune..."" "...Cu un nimb de biruinta, fulger lung incremenit, Margineste ziduri negre in intregul asfintit..." Iar ca totul sa se linisteasca sa auzit un dangan lin de clopot ca Trambita si Glas al Lui Dumnezu chemand oamenii la Sfanta Slujba a Vecerniei. Ecoul Divin venea probabil de la apropiata Sfanta Manastire Antim locul unde sa infiintat si sa dezvoltat Grupul de rugaciune "Rugul Aprins" ce cuprindea mintile cele mai luminate si induhovnicite ale veacului trecut din perioada inceputului prigoanei comuniste , grup ce printre altii avea in fruntea lui pe Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor. Sunetul clopotului a avut darul de a ma mai linisti de tulburarea ce fara indoiala ti-o provoaca un oras atat de incarcat cu de toate ca Bucurestiul. Terminandu-mi treaba am plecat spre casa lasandu-o pe draguta noastra regizoare conducand ostile din mica ei cabina de regie improvizata in partea din spate a masinii:) "Am plecat , Aurelia. Multumesc frumos!"; "Multumesc si eu , Florin. Te sun sa ne vedem dupa ce termin cu filmarile"; "Bine , astept. La revedere" Am lasat-o cu povestea "City..."-ului ei. Ma sunat dupa ce a terminat filmarile, intr-adevar. Am mers in Cismigiu si am vorbit despre tot ce sa intamplat... si despre ce mai are in plan sa faca. Cand am plecat se innoptase de-a binelea si ca de fiecare data cand termin un lucru la care mi-a placut sa particip am o usoara stare de nostalgie ce ma face sa mai arunc o privire spre cele lasate in urma ... sper ca nu megalomania constructiei ma atras, ... sau poate fascinaia ei, cine stie?..., dar lumina artificiala ce o decoreaza parca ar fi simbolul Luminii Credintei in Dumnezeu a celor jertfiti pentru a construi aceasta cladire. Cati oare nu se vor fi sfintit frangandu-si trupurile si vietile pe santierele muceniciei din vremea comunista? Poate chiar ar trebui sa o privim ca un monument al lor. Oricum Pamantul pe care e asezata e pamant sfinti...t Numai daca ne gandim ca acolo erau pana a nu fi demolate Manastirea Vacaresti si Spitalul Brancovenesc... Am iesit din capitala Romaniei tot pe "poarta" pe care dimineata intrasem... Arcul de Triumf!... ... ce acum clipea electric de de jur imprejur de lumina calda a starzilor orasului . I-am multumit metaforic in sinea mea ca m-a primit sa iau parte la aceasta mica picatura intr-un ocean despre care a vrut sa vorbeasca filmuletul Aureliei. Poate inca nu a venit vremea sa se obtina toate aprobarile pentru a se face o productie mai mare despre intemeierea Bucurestiului, dar pana atunci e bine ca sa creat un inceput si ca macar o fata, fie ea si stabilita in Germania:), sa gandit sa vorbeasca lumii intregi intr-o limba universala printr-o productie artistica ce cu ajutorul Lui Dumnezeu va iesi odata, despre "The City of Bucur" Doamne ajuta! Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com