Ajuns in gara de vest a Ploiestiului , doamna de la informatii "m-a informat":)) ca trenurile circulau normal doar ca aveau cateva minute intarziere pe parcurs din cauza lucrarilor. Nu mi s-a parut chiar asa de rau numai ca singurul tren la ora aceea spre Brasov era un Inter City care avea de gand sa ma cam usture la buzunar:)... Asa ca am luat microbuzul pana la Sinaia ca dupa aia sa-l iau pe cel de Brasov care vine de la Bucuresti dar care nu are ruta prin Ploiesti ci il ocoleste pe centura de vest.
M-am urcat in microbuzul care s-a dovedit ca mergea , cel putin prin Campina, ca autobuzul :)) si mai facea si opriri sa mai fumeze oamenii cate o tigara:)) "Aoleu, cine m-o fi pus pe mine sa merg cu asta cand puteam sa merg frumos cu Inter City , stateam la racoare , nu intepeneam pe scaunul asta si ajungeam si mai repede":)) Dupa vre-o ora pierduta prin Campina am iesit pe D.N.1 si ... stupoare:) Inter City-ul abia se misca si el pe linie asa ca l-am prins dupa urma si chiar dupa alte multe oriri pe parcurs "sa coboare fiecare unde avea treaba":) l-am depasit:))) Erau lucrari grele la calea ferata asa ca Inter City a intarziat foarte mult pe drum nu doar cateva minute cum "m-a informase":) la gara ci chiar 1 ora cum aveam sa vad cand ajungeam la Brasov felicitandu-ma pentru alegerea facuta:)
Ne-a ajutat Dumnezeu sa ajungem la Sinaia unde l-am asteptat pe celalalt care venea de la Bucuresti si dupa ce am ocupat un loc in picioare:) pe o parte murind de cald iar in spate lovindu-ma un uragan de aer conditionat care m-a naucit , lucru ce se v-a putea observa si in fotografiile din timpul spectacolului:)), bine'nteles ca am urmat traditia de ani de zile ca atunci cand te apropii si treci de Sinaia , Poiana Tapului si Busteni spre Azuga trebuie neaparat:) sa vezi Crucea de pe Caraiman
"Uite Crucea. ";"E senin? E nor?"; "Unde e?";" Nu acolo, pe partea cealalta":)) Cred ca s-a lasat microbuzul spre stanga cum ne aplecam noi s-o vedem:))
Dupa cateva zeci de kilometri si teama de a ajunge gata ametit
la destinatie am intrat in orasul ce isi pastreaza si acum in anumite zone ale sale un aer autentic medieval.
Locul unde pentru prima data s-a cantat opera "Crai Nou" alui Ciprian Porumbescu.
Dupa ce am luat legatura telefonic pentru a nu stiu cata oara in acea zi cu Vali Nastase presedintele A.S.C.O.R.-ului din Brasov cel pe care-l informam din cand in cand pe unde sunt si cu care stabilisem aceasta "intalnire de suflet" cum am simtit ca trebuie numit spectacolul nostru , spun al nostru pentru ca ei studentii mi-au propus sa faca si ei parte din program si sa recite o parte din poeziile alese, idee ce s-a dovedit extraordinara, ...asa ... deci dupa ce am vorbit cu el :)) ... hai ca m-am cam luat cu vorba si pierd firul:)) , am ajuns dupa cum mi-a explicat el in complexul studentesc din Str. Memorandumului unde isi au ei sediul si unde urma sa se "petreaca" actul nostru artistic la Casa Studentilor .
O alta "traditie" la care tin si care ma ajuta foarte mult e ca inainte de astfel de "intalniri" sa ma vitaminizez cu cateva fructe, de obicei citrice, cum s-a intamplat si de data asta. Si cum ma luptam eu cu lipiciosenia de pe degete provenita de la decojitul fructelor si care avea de gand sa nu plece pana cand voi da mana cu studentii care ma asteptau:)) am trecut pe langa Casa de Cultura A Studentilor pe geamurile si peretii careia am vazut ...
"Oooo, ce frumos! Deci s-au pregatit special pentru asta. " Repede parca au disparut si starea de oboseala acumulata dupa mai multe zile de stat in soare pentru animatia facuta copiilor cu ocazia apropiatului 1 Iunie, si mi-am dat seama ca doar fructele nu vor fi de ajuns pentru a fi la inaltimea organizarii lor si spun asta pentru ca dupa doar 2 minute aveam sa fac cunostinta cu ei cu toti , cu acesti tineri minunati cu sufletele cel putin la fel de luminoase si de frumoase ca si superbele lor costume populare ce le imbracasera pentru spectacol si la care mai faceau ultimele retusuri in momentul intalnirii mele cu ei. Imi pregatisera chiar si mie o camasa taraneasca dar dupa ce ne-am gandit putin impreuna am ajuns la concluzia ca "povestitorul" asa cum aveam eu sa fiu in mare parte de data aceasta ar trebui sa fie putin diferit in ceea ce priveste portul decat "personajele".
Pot sa spun ca aproape m-au orbit cu lumina ce radia din ei si cu bucuria ce mi-o transmiteau valuri valuri mai ales atunci cand ma rugau sa ascult putin cum vor ei sa spuna poeziile si daca cumva eu consider necesar sa le dau anumite sfaturi. Mi-am dat seama ce diferenta imensa e intre cum sunt ei acum si cum eram eu de inchistat la varsta lor. Le-am zis ca v-a fi bine oricum pentru ca ei vor rosti acele versuri cu multa lor dragoste pentru valorile noastre autentice si cu bucuria specifica varstei lor curate.
Eram cu totii nerabdatori sa incepem "sa oferim oadata":)) , si am plecat la Casa Studentilor. Aici ei mai pregatisera ceva. In mijlocul scenei pe un panou au asezat
Icoana Sfintei Treimi , A Maicii Domnului si A Mantuitorului Hristos... si cuvintele sunt de prisos . Putem vedea...Eu am stat in spatele salii pana a intrat publicul doritor de asa ceva cand vedea decorul in ambientul sonor creat de "Balada" lui Ciprian Porumbescu , de "Rapsodia Romana" a lui George Enescu si de un alt superb cantec la nai , reuseam sa-i aud exclamand "O ce frumos!"- ce incurajare de a incepe spectacolul mai mare ca asta exista?
"E toata lumea gata?" - i-am intrebat in soapta. "Da"- mi-au spus ei zambind si cu nerabdare:); "Sa incepem"..."Doamne ajuta!"
De o parte si de alta au asezat cate 6 scaune pe care stateau ei si de unde veneau la microfonul din mijloc atunci cand le venea randul sa rosteasca poezia pregatita.
Si... am inceput...
Nimeni nu misca in sala. Pe fundal se desfasura cand "Balada" cand "Rapsodia" cand naiul minunat. Toata lumea asculta absorbita inceputul "Povestii..." Poate vedeau cu ochii sufletului si vibrau la ceea ce noi ofeream si ceea ce primisem de la inaintasii nostri.
Nu am avut nici o clipa impresia ca suntem impartiti in doua tabere cei de pe scena si cei din sala ci toti dimpreuna traiam si cladeam aceasta "Poveste..."
Tineretea sufleteasca si in acelasi timp maturitatea duhovniceasca isi facea simtita prezenta indiferent daca era purtata de oameni cu chipuri aparente diferite.
Cel care a pus primul pasul in aceasta incercare frumoasa de a darui a fost chiar Vali urmat de toti ceilalti la vremea potrivita .
"Povestitorul":) ii invita pe fiecare in parte fete si baieti dupa o intelegere a noastra stabilita mai inainte astfel incat toti sa stie cand urmeaza
. Nu cred ca au ramas imortalizate momentele tuturor participantilor dar credeti-ma ca au fost fost cu totii , pe rand la microfon.
Pata de intuneric din spatele acestei "flori" de pe meleaguri romanesti nu este umbra vre-unui obiect ce se impotriveste luminii daruitoare ci sunt chiar eu:)) cel care vad ca nu mi-am insusit sfaturile unui om ce-mi cunostea metehnele si care imi spunea ca de cate ori sunt intr-o asemenea situatie sa zambesc cat mai larg , sa stie lumea ca sunt acolo:)))
Toti s-au manifestat cum nu se poate mai calduros si mai frumos . Si cum sa nu fie asa cand simteau si de fapt simteam cu totii sustinerile pline de generozitate si de suflet a celor ce priveau "de la curte si de la gradina" cum sper ca inca se mai exprima oamenii de teatru
.
"Povestitorul" avea si el treaba lui pe care cred ca si-a dus-o pana la capat cu toata raspunderea, demnitatea si prospetimea de care mai era atunci in stare:))
Imaginele nu mai necesita nici un comentariu:)))
Un alt moment a fost cel cand in program apar si cateva cantece de care eu nu le spusesem nimic, pentru ca nu am considerat ca fiind ce mai important sa se stie acest lucru mai ales ca motivul si mobilul principal al "Povestii..." era si este poezia. Si vreau sa amintesc momentul cand ei au perceput ceea ce nu asteptau , prima doina populara, cantata mai mult sau mai putin bine:)) i-am auzit tinandu-mi discret isonul si chiar au vrut sa-mi aminteasca la final ca ar fi vrut sa stie si de prezenta cantecelor si chiar sa le interpreteze in cor sau solistic:) Frumos!
Impletitura programului a continuat cu alte poezii, unele rostite si de mine dar mai ales de expresivele noastre personaje traditionale, fiecare pe tematica ei
.
Dupa aproape o ora si jumatate am ajuns la finalul "Povestii..." si asa cum se cuvine cel care a inceput trebuie sa si incheie
Aplauze...? Da au fost dar mai presus de acestea a fost acea stare care atat de mult o doresc la spectacolele de teatru cand oamenii care au primit in sufletele lor mesajul celor de pe scena simt nevoia nu neaparat sa aplaude ci sa mai zaboveasca putin in atmosfera atat de fragila si de inmiresmata a ...poeziei in cazul nostru.
Dupa... s-au facut poze fiecare cu fiecare si toti cu toti:) si bine e ca s-a facut asa pentru ca atunci cand privesc imaginile sunt din nou in mijlocul lor al acestor tineri curati si pentru care ma rog ca nimic din meandrele prozaicului si concretului cotidian sa nu-i murdareasca. Si nu numai pe ei ci pe noi toti de oriunde am fi.
"Hai sa mai facem una repede ! Domnul Florin, treceti dumneavoastra in mijloc"; "Bine , dar nu ma mai domniti atat:))), spuneti-mi Florin si e destul:)))"
Si ca o marturie ca spectacolul nu a fost sustinut numai de cei de pe scena ni s-au alaturat si cativa din cei din sala care raspundea prompt si tainic vorbelor noastre.
Cred ca pentru acea seara minunata trebuie sa spunem "Slava Tie, Doamne, pentru tot!"
Pe langa atatea daruri revarsate peste noi toti in acea seara eu am primit din partea lor si un frumos cadou in care era si o carte cu titlul "DARURI DIN DARURILE PRIMITE" scrisa de vrednicul de pomenire Parintele Arhimandrit Teofil Paraian. Va multumesc pentru tot! Dupa cateva zile vizitand site-ul A.S.C.O.R. Brasov am vazut cu multa emotie cum afisul programului "Povestea lui Gheorghe Mot" era incadrat de alte doua evenimente ale lor unul fiind vizionarea unui foarte bun film rusesc, asa cum intr-un timp eram obisnuiti cu valoarea cinematografiei ruse, si de o conferinta a unui parinte profesor, lucru care m-a facut sa ma intreb:"Oare sa fie un semn ca programul acesta artistic poate fi o imbinare intre artistic si duhovnicesc? Doamne ajuta!" Si poate ca a fost asa pentru ca daca ne aducem aminte pe panoul de pe scena erau asezate Chipurile Duhovnicesti Ale Dumnezeirii si Ale Maicii Domnului. Sa fi fost si Cerul atent la "Povestea..." noastra? Stiu ca suna semet dar oare nu spune Maintuitorul Hristos in Sfanta Evanghelie "Unde sunt doi sau trei (cel putin) adunati in Numele Meu acolo sunt si Eu"?
Ca de fiecare data dupa astfel de intalniri frumoase am plecat de acolo cu nostagie si cu dorinta in suflet a unei reveniri la vremea potrivita. Indepartandu-ma de frumoasele tinuturi ale Brasovului si lasandu-se noaptea peste soseaua serpuita ce trece pe langa Sacele, pe langa Timisul de Jos , Timisul de Sus si urca pana la Predeal mi-am aruncat privirea in urma si cum nu puteam vedea decat farurile orbitoare ale masinilor din spatele microbuzului in care eram eu, mi-am amintit de o fotografie luminoasa facuta dinspre Poiana si in care se vedea de sus Tampa, orasul si depresiunea lui binecuvantata de Dumnezeu.
Cu riscul de a incheia intr-o nota naiva asemanatoare unui sfarsit de compunere literara facuta de un elev de gimnaziu pot spune cu adevarat ca "A fost foarte frumos la Brasov!"
Pentru dumneavoastra Florin Nan - florinnan@yahoo.com 0721810719
Postări
