Inca odata cu prima promotie a liceului din Fierbinti, Judetul Ialomita.:)

In urma cu doua saptamani, in ultima sambata a lunii iunie, am ajuns sa fiu iarasi in compania "zburdalnicilor" fosti elevi ai primei promotii a liceului de la Fierbinti Targ , judetul Ialomita:). Spun iarasi pentru ca si anul trecut potrivit traditiei atunci instaurate, in ultima sambata a lui ciresar, am condus-o pe mama, asa cum am scris in postarea Intalnirea promotiei 1966 a liceului de la Fierbinti - Ialomita. Dupa 45 de ani., sa-si intalneasca fostii colegi de scoala. De data aceasta la momentul intalnirii din curtea liceului am simtit ca deja ma considerau unul de-al casei:),... sau de-al clasei:),... fiindca am fost luat in brate de majoritatea celor veniti ca un vechi partener de nazbatii scolare. Oricum una dintre primele impresii a fost ca o intrebare nerostita a aparut instantaneu in mintile celor prezenti, care ar fi vrut sa se afle cam ce voi mai spune si anul acesta "... pentru ca anul trecut ne-ai facut sa lacrimam cu poezia aia frumoasa". Si ca sa dispara orice neliniste firesca referitoare la cum va fi primit ceea ce pregatisem pentru aceasta intalnire, insotitorul uneia dintre "eleve" care fusese si cu un an in urma dar despre care abia acum am aflat ca de fapt nu este roman ci arab, mi-a strans mana cu o caldura ce venea din sufletul unui om atins pana in strafundurile fiintei sale de lumina soarelui dogoritor al Orientului apropiat, si mi-a spus intr-o limba romana impecabila:) "Eu placut mult cum vorbit tu frumos anul trecut":))... Ce sa mai zic la asemenea remarca?!:)... poate s-a cerut doar o gradatie in sus de atentie din partea mea pentru ce voi incerca sa ofer acestor suflete generoase...

Dupa ce s-au strans sub umbra copacilor din curte cei care aveau sa vina anul aceasta la intalnire, i-am lasat sa se departeze spre sala de clasa si am incercat sa-i surprind deplasandu-se in grupuri de cate 2, ... cate 1:)... sau mai multi,... ... unii mai sprinteni, ... iar ceilalti la fel de usor:), dar doar cu o delicata sprijinire de ceea ce le-a devenit un apropiat fidel si discret ca simbol al vechii aristocratii... bastonul... Scoala acum renovata si modernizata, pastreaza parca in linistea ei de vacanta atmosfera zgomotoasa a atator generatii ce i-au alergat culoarele:),... i-au stropit peretii cu apa:)... si poate ici colo, cand si cand au mai imprastiat in mii de cioburi cate o ferestra neatenta la zborul nucilor din curte:))) ... Asa cum le-am si zis la momentul potrivit, chiar daca acum erau cu mult mai putini decat anul trecut, au fost in schimb cel putin la fel de galagiosi:) ca atunci ... si de frumosi:) ca-n vremurile cand alergau culoarele intre orele de curs:)) ... dupa ce fiecare si-a gasit locul sau in banca dupa criteriul clar de "cum s-a nimerit" :))) ... pe langa sticlele de apa atat de necesara, s-au adus si cafelele facute repede de unul din organizatori avand ca ajutor de nadejde pe domnul venit din zona dunelor fierbinti si a oazelor, ceeea ce m-a facut ca in momentul cand a trecut pe langa mine sa-l intreb soptit si repede "E facuta la nisip?":))) - culmea e ca gluma a si prins :))) Dupa ce seful actual al clasei a strigat catalogul:) - pentru ca domnii profesori lipsesc avand o motivatie speciala semnata cu aripa de inger luminat, dar sigur ca de acolo de unde sunt si-au vazut elevii si cred ca s-au si bucurat - ... si dupa ce asistenta a explicat motivul pentru care erau atatea locuri neocupate in banci... s-au linistit cu totii ca la un semn ... ...si am inteles ca era momentul sa fiu "scos la lectie" :)))... si cum m-am prezentat cu lectia nepregatita:) le-am propus sa "mergem" pentru vre-o 20 -30 de minute intr-o foarte scurta "Calatorie de suflet" cu ochii sufetului si ai mintii, prin locuri pe unde numai in varinata completa a programului meu artistic cu acelasi nume mai fac invitatii:)))

Persoanele care m-au mai urmarit in astfel de incercari ale mele au vazut ca, pe langa creatiile marilor nostri poeti folosesc si anumite fraze de legatura pentru o imagine cat mai limpede a ceea ce incerc sa expun - adica "proza" imi apartine :)))- dar in radul "elevilor" am avut surpiza foarte amuzanta sa fie cate cineva care intra in dialog cu mine provocat probabil de ceea ce eu incercam sa le prezint ca "ghid":)), starnind atat rasete cat si "sasaituri" din partea "clasei":))) Oricum cel care nici nu clipea si parca nici nu mai respira:), ca sa inteleaga pe de o parte dar si sa guste cat mai mult "plimbarea", era reprezentantul beduinilor venit insa fara caravana la Firbinti Targ pe Ialomita:))... iar la final mi-a mangaiat sufletul si auzul cu farmecul lingvistic propriu: "Eu vrut ascultat la tine spus boezii 10 ore... si nu vrut mancat... nu vrut baut aba... nu vrut dormit... doar tu spus boezii"... :)... atat am facut, am zambit si m-am inclinat in fata frumusetii sufletesti a unui inchinator al lui Alah. Am plecat de acolo ca si anul trecut, lasandu-i sa se bucure in continuare de intalnirea dansilor anuala cu tot ceea ce urma in program:), rugandu-ma la Dumnezeu ca aceste evenimente sa fie cat mai multe de aici in colo, asa cum cu o lacrima ascunsa in coltul sufletului isi doresc fiecare din cei care pe tot cuprinsul tarii , an de an participa la astfel de sarbatori! 

 Va Multumesc!

 Doamne ajuta!

 Pentru dumneavostra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com

"Poezia Vârstelor şi Veşnicia Cuvântului" - Lecturi din lirica universală, la Librăria Bizantină

"Un nou eveniment cultural in dimensiunea spirituala a Bucurestiului. Sucit cum sunt), abia azi am confirmat ca voi veni, asa ca numele meu chiar daca nu apare deocamdata pe afis va fi trecut probabil cu pixul pe spate ca sa fie vizibil din-nauntrul librariei))) Doamne ajuta!" - Asa suna textul compus de mine:) ce insotea afisul la data cand am facut anuntul pe internet, cu o zi sau doua inaintea evenimentului ce urma sa ne stranga pe cativa dintre noi in ziua de marti 19 iunie la Libraria Bizantina din Bucuresti:), organizat de poetul si prietenul nostru Florin Caragiu. Cum vara incepea sa puna stapanire si peste aerul oraselor, starnind valuri de caldura care alungau oamenii in adaposturi ferite de razele dogoritoare ale soarelui si eventual racorite putin de furtuni starnite de aparatele ce conditioneaza aerul :), am facut imprudenta, ca de altfel in fiecare an, sa ma postez timp cat mai indelungat in bataia curentilor starniti electric sau pur si simplu natural de deschiderea geamurilor si usilor, lucru ce a dus firesc la o nauceala aproape permanenta:), si binen-nteles nelipsita nevralgie care venea si pleca de cate ori si unde vroia:)... Asta pana cand am apelat la tratamentul medicamentos ca dupa aceea nimic nu s-a mai lipit de mine... dar nici de nevralgie n-am scapat :)))))) Asa ca, storsi de caldura si topiti de razele fierbinti ale soarelui ce parca sagetau si umbra cladirilor incinse:), eu venind si dupa un drum inabusitor de la Ploiesti la Bucuresti ferindu-ma cat puteam de curent, ca doar eram in tratament:))), ne-am adunat in spatiul primitor, intim si linistit al Librariei Bizantine situata foarte aproape de Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti.

Macar asa de ochii lumii:)), inainte de ora inceperii recitalului am mai aruncat si noi ochii pe textul oricum si asa destul de ridicat ca nivel de exprimare si profunzimi pentru o minte campeneasca asa cum e cea pe care o am eu in dotare:), si cand persoanele doritoare de a asculta o parte din scrierile acestor mari creatori de imagini sonore in verb, aranjate atent intr-o cursivitate asemanatoare curgerii varstelor in vesnicie de catre Florin Caragiu, ne-am strans pe scenuta care-si asteapta smerita ocupantii , si ce-a urmat... :) ... a fost live :) ...

...

...

...

...

...

...

Eu nu mai am nimic de zis:) ... Poate doar sa va rog sa iertati stangaciile!:)... Data viitoare sigur va fi cu mult mai bine:))...

Va Multumim!

Doamne ajuta!

Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com

123 de ani de dor de Eminescu.

... Probabail ca aceasta era una din imaginile ce persistau in mintile multor romani care si-au simtit sufletul lacrimand la gandul ca poetul neamului nostru, Mihai Eminescu an de an, dar parca din ce in ce mai ascuns si mai stins, e sarbatorit pe 15 ianuarie ca zi de nastere, si pomenit la 15 iunie cand de fapt putem spune ca s-a nascut in Cer. Dumnezeu si anul acesta s-a milostivit de noi cei intristati de sentimentul instrainarii sufletesti in propria gradina mostenita de la strabuni si ne-a daruit prin stradania unor oameni cu suflete mari, un smerit eveniment cultural inchinat memoriei Eminului, asemeni poate si altor la fel de discrete manifestari... Si iata ca cine trecea pe 15 iunie prin fata Salii A.G.I.R. din Bucuresti putea citi invitatia adresata tuturor ... ... expusa la intrarea de pe Bulevardul Dacia, postata pe internet si afisata probabil in multe alte colturi ale capitalei acolo unde si numai daca a fost acceptata. Urcand scarile cladirii din Piata Romana, cand se intra in sala amenajata special pentru aceasta intalnire cu memoria marelui roman, pe partile laterale se observa imediat o parte din cei care n-au putut trece peste ziua de 15 iunie cu constiinta amortita de iuresul si indiferenta postmoderna. Vorbesc la persoana a treia dar, de fapt as putea povesti din propria experienta pentru ca si de data aceasta am fost solicitat de catre Asociatia Crestina "Sfantul Arhanghel Mihail" prin presedintele Domnul Mihai Spirache sa particip, acum nu singur ca in intalnirile anterioare ci impreuna cu Afro (Afrodita Androne) si Doamna Eliza Bercu, sa rostim cateva din scrierile dedicate marelui nostru poet sau semnate Mihai Eminescu. Ca de fiecare data cand am participat la evenimentele organizate de aceste vetre de suflet ale poporului roman, strecurate discret prin vacarmul Bucurestiului, am salutat cu verticalitatea obligatorie a neamului romanesc ascunsa in cotloanele de taina ale sufletului nostru Imnul de Stat care ne striga, ne indeamna si ne porunceste repetitiv zguduind esentele viscerale ale omenescului din noi "Desteapta-te romane". ... doar prin prezenta fizica la aceste praznice culturale si tot cred ca l-am invatat:)... macar si jumatate:)- aici ma refer la jumatatea care luat de valurile vietii cumva o uitasem:) Gazdele au deschis evenimentul cu scurte prezentari tinute de Domnul Stefan Dumitrescu, Presedinte Asociatiei Nationale a Pensionarilor din Romania ,...

... si de Domnul Mihai Spirache... - Asociatia Crestina "Sfantul Arhanghel Mihail". Invitati pe rand la prezidiu, prin amanuntite alocutiuni, cateva din personalitatile vietii culturale si stiintifice romanesti de pe ambele maluri ale Prutului, ne-au destainuit cateva din tainele cunostintelor dumnealor referitoare la viata, opera, activitatea si nu in ultimul rand moartea poetului sufletului nostru Mihai Eminescu. Cu scuzele de rigoare ca nu am retinut numele tuturor , ceea ce cred ca nu ar fi un lucru neobisnuit la mine:), amintesc pe: - Domnul Conf. univ. dr. Ion Coja care a avut ca tema "Sacrificarea lui Eminescu" - interesant punct de vedere. - Domnul Gheorghe Iscru in calitatea dansului de Conf. univ. dr. ne-a adus in fata tuturor pe "Eminescu si cea mai mare izbanda militara a Neamului romanesc:Rovine 1394"

- pe Parintele pogorat printre noi ca de pe treptele templului carpatic care ne-a electrizat pe toti prin discursul aprins cu nuante evident teologice, referitor la fiinta eminesciana ca simbol al reintregirii marii Dacii. - si nu in ultimul rand pe Doamna Elis Rapeanu al carei talent oratoric, didactic dar si artistic pe mine unul m-a atins:), si spun asta pentru ca atunci cand mi-a venit randul sa recit versurile Badiei Mihai, am constatat ca "Scrisoarea a III-a" am spus-o in duet cu doama Prof. univ. dr. care pe langa tema dansei "Eminescu si Biserica Ortodoxa stramoseasca" a participat si la dialogul dintre Mircea cel Batran si Baiazid cu tot ce implica un astfel de moment de la rostirea versurilor in paralel cu umilul actor:)) si pana la gesticulatia aferenta unui astfel de moment plin de tensiune artistica :))) Aplauzele le-am impartit pe din doua :))) Si cum noi nu am fost chemati acolo doar ca sa ascultam si sa ne imbogatim bagajul de cunostinte, ci sa si prestam pe cat posibil artistic:)) din creatia eminesciana dar si a altor mari constiinte ale literaturii romane care au inchinat o parte din arderea lor interioara in candela de poezie a recunostintei poporului roman pentru un astfel de dar coborat prin Harul Lui Dumnezeu din constelatia geniilor pe cerul dragii Romanii, intre alocutiunile prezentate Afro a fost prima invitata dintre noi la microfon sa rosteasca un "Imn Eminescului" scris atat de nepamantesc de vrednicul de pomenire I.P.S. Bartolomeu Anania. Ne-a ridicat apoi in alte dimensiuni cu "Rugaciunea uni dac" si prima poezie a lui Eminescu "Doina, Doinita". Cand mi-a venit si mie randul:), in camasa ce intamplator se confunda cu fundalul de parca eram imbracat in lemn si dat cu lac:))... ... pe langa duetul mai sus amintit:)), momentul gloriei personale oricum injumatatita:) a fost intrerupt de unul dintre personalitatile mai sus prezentate care stand in sala, fiind probabil usor grabit:)), din si cauza unor probleme firesti de auz:), a intrebat pe o tonalitate ce putea concura lejercu instalatia de sunet a salii "Eu cand intru?":))) ... i s-a raspuns discret din spate "Putin mai tarziu":)), dar din aceleasi motive mai sus enumerate intrebarea s-a repetat parca si mai ferm "Eu cand intru?":)))... Cred ca e de prisos sa mai spun ca dupa ce "Scrisoarea a III-a" a fost expusa pe doua voci:), "Balada pentru Eminescu" de Radu Gyr si "Lui Eminescu" de Alexandru Vlahuta au avut acelasi efect alunecos pentru auzul asistentei:))) Probabail ca asta am si meritat:) pentru ca insensibil cum sunt , cand toti ceilalti erau patrunsi de sentimentul adanc izvorat din sufletul marelui nostru poet, eu m-am lasat coplesit doar de caldura verii ce razbatea de afara prin ferestrele deschise odata cu zgomotul aglomerat al strazii:))... Doamna Eliza, a carei fotografie din pacate nu apare inca, ne-a infiorat pe toti cu trairea celor rostite colorand frumos atmosfera cu accentul dansei dulce basarabean. Iar ca o incununare a tot ceea ce auzisem si traisem pana atunci aproape de final au urcat pe scena doi minunati muzicieni , Domnul Vali Cucu la pian - cel impreuna cu care avusesem o experienta minunatat cu cateva saptamani in urma la un alt spectacol cand a avut marinimia sa creeze fondul sonor in timp ce eu spuneam cateva versuri inchinate istoriei glorioase dar si dramatice a poporului roman - si Domnul Vali Albesteanu la vioara ... care ne-au mangaiat sufletele celor ramasi cu "Balada" lui Ciprian Porumbescu si "Rapsodia romana" de George Enescu. Bine-nteles ca exista si imagini filmate din acea seara de 15 iunie dar probabil ca ele plutesc nestiut pe valurile spatiului virtual:) Poate vor aparea:) Am plecat de acolo cu imaginea esentei acelei seri ... dar si aceea a ochilor inlacrimati ai unei tinere fete care atunci cand la final s-a auzit in boxe melodia "Eminescu" pe versuri de Grigore Vieru in interpretarea sotilor Doina si Ion Aldea Teodorovici, nu si-a mai putut controla plansul curat izbucnit din adancurile radacinilopr inaintasilor sai, si cu marturia Alexandrei Svet, o prietena de pe atat de controversatul spatiu de socializare al internetului:) care spunea ca la auzul versurilor eminesciene s-a surprins impreuna cu alti doi prieteni - si poate nu numai ei - cu lacrimile siroind pe obraz... Acestea toate m-au facut sa cred ca poate inca nu e totul pierdut! Va Multumesc! Doamne ajuta!

Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com

De Inaltarea Domnului evenimet cultural in memoria eroilor.

Hristos s-a inaltat!

Strecurat printre picaturile de ploaie, pe 24 Mai, dupa o dimineata petrecuta in mijlocul Bisericii inaltata de pe pamant la Cer de Harul Marii Sarbatori, am plecat grabit spre Bucuresti, stropit de goana masinilor:) ce alergau ca la raliu si nu mai aveau timp sa ocoleasca lacurile de pe marginea drumului, formate parca special pentru navetistii pur sange ca mine:)) Solicitat de Domnul Mihai Spirache, Presedintele Asociatiei Crestine Sfantul Arhanghel Mihail, care impreuna cu Asociatia Nationala a Pensionarilor din Romania si Asociatia Culturala Pro Basarabia si Bucovina, au organizat o manifestare culturala in memoria eroilor poporului roman ce urma sa se desfasoare la Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti, ... unde odihnesc Sfintele Moaste al Voievodului Martir Constantin Bracoveanu, si unde este asezata spre inchinare si mana Sfantului Ierarh Nicolae. Am plecat cu "bagajele" sufletului si ale mintii pregatite pentru a rosti cateva versuri dedicate memoriei celor ce acum ne privesc si de sus si ale caror jertfe au sfintit pamantul romanesc. Am plecat cu emotiile ce nu ma parasesc niciodata indiferent de imprejurare:), si pe care uneori nu le pot ascunde in nici un fel:), dar cu linistea sufleteasca data de experientele anterioare traite in cadrul unor astfel de evenimente organizate tot de cele trei asociatii romanesti preocupate de pastrarea, cinstirea si aducerea aminte a trecutului neamului nostru. Cu doar trei zile inante, chiar cand Biserica Ortodoxa i-a praznuit pe Sfintii Imparati, intocmai cu apostolii, Constantin si mama sa Elena , fusesem invitat de cele trei organizatii la Aula Magna a Facultatii de Drept sa spun cateva versuri scrise de Grigore Vieru si Leonida Lari, in cadrul unui eveniment cultural dedicat implinirii a 200 de ani de la smulgerea din trupul Romaniei a Moldovei dintre Prut si Nistru. ... acum cand ma gandesc la acea zi, pentru mine urcarea si rostirea versurilor de la prezidiu a fost ca un urcus oarecum indraznet, usor inconstient si sper deloc poluator pe versantul suferintei acestui neam... ... iar prima intalnirea cu manifestarile cultural- artistice organizate de cele trei asociatii romanesti fusese la Sala Agir tot din Bucuresti unde iarasi fusesem solicitat sa spun cateva poezii cu ocazia zilei de 9 Mai cand s-au implinit 135 de ani de la declaratia de independeta si 67 de ani de la capitularea Germaniei naziste. ... acum cand ma gandeam la toate acestea incepeam deja sa ma umflu putin in pene:), dar cum Dumnezeu are grija de toti fiii Lui:), vazand ca in loc sa ma ridic cu duhul in Bucuria Inaltarii Domnului incepeam sa ma impaunez cu mintea, in marea Lui Bunatate, in intervalul de timp cand la Biserica Sfantul Gheorghe Nou se oficia o slujba de pomenire a celor adormiti, pe mine m-a trimis nu departe , undeva in spatele Hotelului Intercontinental la ARCUB (Centrul de Proiecte Culturale al Primariei Municipiului Bucuresti) cu care urmeaza sa colaborez petru 1 iunie, sa probez costumul potrivit acelui eveniment:)... si cum veneam eu tantos cu mintea afumata de drogul mandriei ca voi spune versuri in cinstea eroilor chiar intr-o zi asa de mare langa statuia Sfantului Voievod Martir Constantin Brancoveanu, cand am ajuns la ARCUB am aflat ca pentru 1 iunie nu exista costume de Hamlet, Othello sau alte personaje demne de un maestru ca sunt eu:)), ci a mai ramas doar unul de soricel sau nu stiu ce alta maimutica :)))), asa ca imi place sau nu, unul ca asta va fi al meu:)))... Dupa dusul asta rece care m-a trezit mai tare decat stropii de ploaie, m-am reintors cu picioarele pe pamant si i-am multumit Domnului pentru darul minunat al acelei zile dedicate memoriei eroilor nostri, si mai ales ca totusi nu mi-a dat pana ala capat ce as fi meritat adica sa ma duc sa spun versurile in costumul de la ARCUB :))) Am ajuns la Biserica de la Km 0 chiar cand se imparteau prinosase celor prezenti oacazie cu care m-am ales si eu cu un paharel ce coliva si un colacel care au indulcit sufletul inainte de prestatia artsitica pentru care venisem. Deschiderea momentului cultural artistic a facut-o fanfara ale carei cantece trezeau parca din inertia blazarii tot cugetul si spiritul romanesc, iar dupa alocutiunile organizatorilor am fost invitat sa rostesc impletindu-ma in alternanta cu melodiile instrumentistilor, cuvintele minunate constituite in versuri, strofe si poezii izvorate din geniul creator al unui popor martirizat pe Crucea istoriei. Dumnezeu Cel Bun iarasi si-a revarsat Marea Lui Mila si in timp ce spuneam in vacarmul strazii cateva din creatiile poetilor Valeriu Gafencu, George Cosbuc, Radu Gyr sau Vasile Militaru, vedeam in ochii catorva din cei prezenti mici cristale curgatoare izvorate din dor si dragoste pentru cei plecati la Ceruri. I-am multumit inca o data in gand Lui Dumnezeu pentru Darul minunat cu care a mangaiat sufletele celor prezenti, iar la sfarsit, pe langa aplauzele ce incercau sa strabata zgomotul metropolitan, vre-o 8-10 tiganusi care dupa ce au cascat gura la ceea ce se intampla acolo m-au asaltatat si mi-au oferit in accentul inconfundabil tot ce aveau ei mai bun:))) "Neneeeaaaa ceee fruumooss aa foooost , cee nee-aaa plaaacuuuuttt" Am plecat spre casa insotit de lacrimile de mila, de dor , de ruga si de dragoste ale celor ce mijlocesc pentru noi inaintea Tronului Slavei Lui Dumnezeu, materializate in stropii de ploaie ale unei seri de Mai. 

 Va Multumesc!

 Hristos s-a inaltat!

 Pentru dumneavostra Florin Nan - 0721810179 - florinnan@yahoo.com

"Dor de Basarabia, Dor de Romania adevarata, doar cu Hristos!" - la Brasov.

Hristos a inviat!

In urma cu cateva saptamani, in Postul Mare, pe 24 Martie, in Samnata din-naintea Praznicului Bunei Vestiri, A.S.C.O.R. Brasov a organizat un eveniment cultural inchinat memoriei sotilor Doina si Ion Aldea Teodorovici dar si framantorilor prin care a trecut si inca mai trece sufletul poporului roman de pe cuprinsul vechii Dacii.

 Andrei Ciobanu, cel care a mai avut generozitatea si anii trecuti sa-mi propuna sa particip la anumite evenimente din viata prietenilor mei brasoveni - asa cum imi place sa-i numesc pe cei care alcatuiesc acest suflet comun crestin ortodox al fostilor sau actualilor studenti din cetatea cu amestec de parfum medieval si post modern de peste munti - mi-a facut invitatia si de data aceasta sa ma prezint cu tot ce cred eu ca e mai potrivit pentru o astfel de intalnire speciala. Bine-neteles ca primul gand mi-a fugit la versurile poeziei "Eminescu" a lui Grigore Vieru cantata de sotii Teodorovici, dar dupa o analiza mai atenta a starii de fapt, am ajuns la concluzia ca ar fi o lipsa de simt al masurii din partea mea sa rostesc ceea ce marii artisti ai Basarabiei si ai intregii Romanii au interpretat cu atata inspiratie si Har de la Dumnezeu. M-am aplecat insa asupra altor creatii ale poetului ce plangea dorurile Brasarabiei, la care am mai adaugat versuri ale lui Eminescu, Vasile Militaru, chiar Toparceanu pentru a mai insenina putin sufletele, si din aceasta lista nu putea sa lipseasca pe langa alti poeti ai inchisorilor comuniste sfantul Valeriu Gafencu.
 Am fost putin contra cronometru cu memorarea versurilor si alcatuirea programului asa ca, mi-am mai luat un timp de repetitie si in trenul care ma duce serpuitor printre munti pana la Brasov. Experienta aveam destula in astfel de preocupari:), chiar din anul I de studiu al artei actorului cand faceam naveta la scoala la Bucuresti si imi repetam poeziile, monoloagele si rolurile oriunde si oricand prindeam putin timp liber, iar asta se intampla mai ales in tren cand imi fixam privirea intr-un punct , de preferat pe geam, dar existau cazuri cand fara intentie, si asupra vre-unei persoane, iar textele se derulau in capul meu insotite evident de grimasele involuntare ce decurgeau firesc ca o consecinta neaparata a trairilor interioare:)... si nu de putine ori vedeam cum persoanele din preajma mea se retrageau discret, dar oricum usor alarmate ca un tip ciudat pe culoarul trenului se schimonoseste in oglindirea geamului sau chiar direct in ochii celor din jur :) Sper sa fi capatat puterea de a ma controla cat de cat si sa nu fi provocat aceleasi reactii celor din jur in drumul spre Brasov!:) Oricum pentru o mai multa siguranta ma ridicam de la locul meu si faceam deplasarea spre cele doua capete ale vagonului unde la adapostul usilor glisante si al aparentei deplasari cu un scop precis puteam sa a maimutaresc cat vreau:) Bine ca din cand in cand primeam si telefoane salvatoare ale aparentelor ori de acasa ori chiar de la Brasov.
 Dupa aceasta calatorie presarata cu minunate imagini montane amestecate cu versuri interioare, telefoane si posibile formule de inceput, am ajuns in gara din Brasov, nu inainte de a cauta din priviri centura orasului pe care rulasem cu o saptamana inainte spre localitatea Teliu de care ma legau amintiri la foarte frumoase! 

Pentru ca timp mai aveam cu gramada pana la inceperea evenimentului, s-a oferit sa-mi fie "ghid" prin Brasov:) pentru cateva ore Maria, o prietena sanpetreanca:) pe care o intalnisem si la Bucuresti intr-o seara de poezie despre care voi scrie alta data. Poate fiindca mai vorbisem de cateva ori la telefon sau nu stiu exact din ce alt motiv, cand am vazut-o am avut aceeasi impresie cum mi s-a mai intamplat si in alte imprejurari, adica sa traiesc sentimentul ca ne cunoaste de cu mult mai mult timp decat ne stiam cu adevarat:)... Frumos sentiment!:) ... Si am pornit amandoi agale, vorbind cate toate:), prin atat de cunoscutul centru al orasului:), ea vorbindu-mi in neaosul accent ardelenesc, din care nu lipsea omniprezentul "No":) insotit din cand in cand de cuceritorul "Amu":))) ...

... Nu puteam ca si de data asta sa nu intru sa vizitez Biserica Neagra:), despre care am citit odata ca atunci cand a intrat Mihai Viteazul in Brasov si a vazut-o a intrebat "Ce e asta?";"O biserica ";"De ce n-are Cruce? Daca pana maine nu are Cruce o daram"... si de a doua zi dimineata a avut cruce :). Aceastea au fost urmele Voievodului Mihai,... ale mele au ramas probabil doar in mintea domnului de la intrare pe care atat l-am stresat cu intrebarile mele legate de cum functioneaza orga incat mi-a intors spatele si a disparut brusc inauntru:))
Dupa ce am trecut si pe langa zidurile vechi ale cetatii si fiindca se apropia ora de incepere a evenimentului pentru care de fapt ma aflam la Brasov, am luat-o inspre complexul studentesc Memorandului strabatand pentru ceva vreme, din care la un moment dat aveam impresia ca de fapt mergem pe loc:), o mica parte din Strada Lunga careia i-am inteles atunci motivul denumirii:)
 Evenimentul cultural avea sa se desfasoare intr-un loc cunoscut mie de cu doi ani inainte cand prezentasem programul artisctic "Povestea lui Gheorghe Mot", asa ca revederea mi-a fost din nou familiara.
 Privind afisul cred ca a fost toata lumea prezenta:) Eu unul cel putin cred ca ma aflam acolo si sufleteste nu numai prin prezenta fizica:))...

... sunt sigur ca si sotii Teodorovici erau acolo in mijlocul nostru in chip nevazut.

 Dupa bucuria revederii cu cativa dintre prietenii mei brasoveni, discutiile de inceput si apropierea fata de cei pe care-i vedeam pentru prima data dar care aveau sa urce pe scena in aceasta manifestare culturala, Andrei cu glasul coplesit de emotie a dat semnalul de incepere a evenimentului - ca daca l-as numi spectacol ma tem sa nu para poate usor nepotrivit. S-au urcat pe scena o parte din cei invitati , incepand de la copii de scoala pana la nonagenari, martori ai evenimentelor dramatice traite de romanii nostri de dincolo de granitele actuale ale tarii. In tot acest timp ma intrebam daca totusi e potrivita si uracarea mea scena, ca unul ce este foarte departe cel putin in plan fizic si temporar fata de toate aceste adevaruri cutremuratoare. Asa cum mi se intampla mereu cand emotiile imi dau tarcoale, simteam ca ma deshidratez usor dar sigur :) si in timpul
proiectiei "Mesajelor din trecut" ...
 
 ... dupa care prevedeam ca voi urma, devenisem uscat ca iasca, asa ca am apelat la marinimia Mariei:) pentru a-mi da un strop din "apa vie" colorata a chimicalei "naturale" obtinuta in mod firesc prin cine stie ce procese tehnologice si imbuteliata in recipientul de plastic, probabil reciclabil:)) ... si am avut dreptate:), urmatorul chemat pe scena am fost eu:)
Imi schitasem foarte multe formule de inceput, dar pe timp ce trecea timpul cadeau toate variantele asa ca, dupa un astfel de moment am hotarat repede ca cel mai potrivit ar fi sa deschid momentul meu cu Imnul neamului de Vasile Militaru , urmat de celelalte poezii pregatite ale celorlalti poeti ai neamului nostru romanesc. M-am bucurat ca aveam ascunsa "in maneca" o poezioara a lui Grigore Vieru potrivita anotimpului ce tocmai incepea si cu priza la copiii prezenti in sala, indiferent de varsta :) ... intamplator - sau nu:) - o am si inregistrata:)
  Florin Nan - Puisorii de Grigore Vieru

Asculta mai multe audio soundtrack

Destul de des trageam cu proivirea la Andrei, pitit undeva dupa cortina , sa vad cand imi face semn sa ma opresc:), si daca nimic nu se schimba in atitudinea lui aveam de gand sa continui pana ne dadeau gazdele afara :))... dar nu a fost nevoie pentru ca prin nu stiu ce minune sau semn discret primit din exterior, mi-am incheiat numarul asa ca am dat posibilitatea si celorlalte persoane sa aduca ofranda sufletului unui neam martirizat. 

Cu intarzierile inevitabile, am ajuns la finalul intalnirii noastre, ce a culminat cu plecarea mea val-vartej la gara, unde dupa ce am ajuns in timp util datorita promptitudinii unui om minunat si discret - care probabil se numeste tot Andrei (foarte multi Andrei in A.S.C.O.R.:)) - am plecat spre Ploiesti rontaind dintr-o punga de covrigi luata la repezeala din gara, din care cred ca i-am dat si Mariei vre-o 2-3:) pentru care cu siguranta mi-a multumit fain:), lasand Brasovul in urma cu gandurile si trairile lui... ...

... mangaiat de razele iluminatului metropolitan.

 Pe scut, acestea au fost cateva din amintirile mele legate de acea intalnire de suflet de la Brasov care-mi rasuna si acum ca un "Dor de Basarabia, Dor de Romania adevarata, doar cu Hristos".

 Va Multumesc!

 Doamne ajuta! Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com

"De Florii…" - un dar copleşitor din partea Doamnei Mariana Gurza.

Articolul de mai jos e preluat integral de pe blogul Doamnei Mariana Gurza.

.
.
.


De Florii…



Actorului creştin Florin Nan



Un vers rostit în smerenie

e cântul tău dumnezeiesc

sfios şi plin de omenie

aduci prinos, Tatălui Ceresc.



Şi vorba prin inima străpunge

un imn al rugului plin de iubire

pentru Cel ce plin de sânge

jertfitu-Sa pentru omenire…



Aşteptăm Sfânta Înviere

renaştem prin dulcele poem

ce Nan îl cântă cu smerenie

înconjurat de îngerii din cer.



Şi psalmii sună blând

în vocea-i tremurândă

o taină-l înconjoară

în ziua asta sfântă …



E ziua Sfântă de Florii, creştin

Când sălciile se-apleacă cu uimire

În faţa Celui Ce intră în Ierusalim

Ştiind că Jertfa Sa, aduce mântuire.



Mariana Gurza

O8.o4.2012
Florin Nan - De Florii - de Mariana Gurza

Asculta mai multe audio soundtrack





Cuvântul tău va dăinui…



Actorului creştin Florin Nan



Cuvântul tău vibrează cu mirare

Prin sfinţii de-altădată

Ne aduci prin vers chemare

Să nu-i uităm, niciodată.



De la Eminescu şi Alecsandri

Ne porţi prin uşile încătuşate

Cu Radu Gyr poeţi martiri

Ce-şi lasă ruga în posteritate.



Un biet actor umil, sfios

Ce-aduce prin cuvânt

Mireasma cea de bun folos

O rază sacră-n legământ.



Doamne, ce bine-i printre sfinţi

Primind din frământările lumeşti

Puterea de a dărui prin buni Părinţi

Mesajul sacru, a Împărăţiei Cereşti…



Mariana Gurza

2012
Florin Nan - Cuvantul tau va dainui - de Mariana Gurza

Asculta mai multe audio soundtrack
.
.
.

Iar după această copleşitoare surpiză, pentru ca darul să fie, vorba Părintelui Nicolae Steihardt (de la Rohia) "oferit boiereşte, clătinat, îndesat şi cu vârf", mi-a descoperit că undeva, peste meridianele globului, în Australia, cineva, un român cu multa sensibilitate, Domnul Ben Todica, a avut frumoasa şi atat de onoranta pentru mine idee, de a folosi o înregistrare de-a mea pe versurile semnate tot de Doamna Mariana Gurza, în realizarea unui clip de suflet.



Mă înlcin in fata gestului dumneavostră, Doamna Gurza!

Vă Multumesc!

Dumnezeu să vă răsplătească darul! Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com

Recital Omagial de Poezie Crestina la Teliu, langa Brasov.

De cateva zile si nopti, Primavara a venit frumos si anul acesta cu adierile ei duioase si imbratisari de vant incalzitor... Insulele de zapada de pe campuri dispar discret si parca se retrag mai sus peste dealuri pana pe varfurile reci ale muntilor. Prin parfumul delicat al florilor rasarite din pamantul dezghetat, si-a anuntat intentia de a zbura pe cerul inmiresmat al spiritualitatii noastre, prima manifestare cultural artistica de sezon:) si de la care invitatia de participare a venit cu pas usor, asemeni caprioarelor din padurile reliefului lin din partea de rasarit a Brasovului, unde urma sa inmugureasca florile interpretative ale creatiei Parintelui Ghelasie. Chiar cu riscul de a ma exprima intr-o forma banala, trebuie marturisit ca oamenii din acest binecuvantat coltisor al tarii noastre, localitatea Teliu, avandu-i in fruntea lor pe Parintele Costin Butnar si pe D-nul Primar Serban Vasile, sunt cu adevarat iubitori ai oricarei forme de arta creatoare spre Slava Numelui Lui Dumnezeu si folosul oamenilor... iar roadele, de cativa ani tot incep sa apara. Manifestarile incepeau pe data de 17 martie din timpul pranzului, iar noi cei invitati pentru a rosti din scrierile Avvei Ghelasie, adica Afrodita Androne (Afro) - de care am mai "vorbit" in scrierile mele aici, Jean Lemne (Jenel) - nelipsit si el de pe blogul meu:), impreuna cu subsemnatul am pornit spre Tara Barsei, ei doi de-abia pe la 5 si ceva dupa amiaza din Bucuresti iar pe mine m-au imbarcat din Ploiesti cu muult dupa 6 seara :) Intre timp, cateva persoane cu suflet mare chemate tainic de Avva Ghelasie, ajunsesera in decorul de primavara transilvana de la Teliu, unde aerul rece coborat din inaltimile muntilor tinea cat mai treaza amintirea iernii ce parca nu vroia sa-si ia catrafusele si sa se mute odata de la noi:). Probabail ca dansii mai strabatusera si in alti ani drumul ce urma sa-l parcurgem si noi cat de curand, de au ajuns asa repede si la adresa exacta:) ... oricum dupa o noua acomodare cu imprejurimile tipic rurale din jurul Bisericii si ale asezamantului cultural, ce contrastau placut cu modernele autoturisme parcate cu grija de a nu pata cu ceva nuanta de autentic romanesc al unei asezari din Ardeal, au purces in acord cu programul planuit de organizatori la Slujba de pomenire a Parintelui Ghelasie, oficiata de Parintele Arhimandrit Hristofor Bucur, staretul Schitului "Sfantul Ioan Botezatorul" din Poaiana Brasov . ... Rugaciunile Bisericii s-au inaltat ca un miros de buna mireasma catre Tronul Sfintei Treimi... ... iar prinoasele credinciosilor sunt forma materiala de milostenie, oferite in Numele Lui Dumnezeu pentru pomenirea adormitilor robilor Sai. ... Bogdaproste! Odata partea liturgica incheiata , din fotografii ne dam seama ca s-a trecut la perindarea pe scena a celor prezenti, pentru a da viata unei parti a operei Parintelui de la Frasinei. Deschiderea oficila a recitalului i-a apartinut, firesc as spune, Parintelui Costin Butnar cel pe care aveam sa-l descopar peste cateva ore ca fiind un adevarat "om de scena":) ... gheata fiind sparta, cu binecuvantarea Parintelui au urcat pe scena: ... d-nul Adrian Munteanu ... ,

... apoi un alt domn, in fata a carui smerenie ma inclin ... mare dar de la Dumnezeu e discretia !... , ... si alte cateva persoane deosebite, daruite si cunoscute de Dumnezeu ... ...din randul carora am avut bucuria la momentul potrivit sa cunosc cateva... Saru' mana mamei doamnei preotese! Acest prim buchet de versuri a fost asezat in vasul cu apa curata al muzicii corului Alithea. Pentru a se atinge mai bine iconicul creatiei literare a Avvei Ghelasie, au urcat pe scena si slujitorii Sfintelor Altare. Si pentru ca Imparatia Cereasca a fost adesea asemanata de Mantuitorul nostru Iisus Hristos cu o Masa Imparateasca, s-a trecut la o mica forma de pregustare a acestei Bucurii binemeritate:) ... imi place sa cred ca aceasta a fost o mica repetitie pentru momentele festine ce aveau sa urmeze cand ne vom face si noi aparitia :) Glasul Parintelui Ghelasie a imbracat iconic cu nuantele sale carpatine, bucuria intalnirii de suflet a celor ce l-au cunoscut candva pe traitorul vietii pustnicesti din monahismul romanesc de sfarsit de secol XX. Din imagini se vede ca cel care a avut bucuria sa-l "introduca in scena" pe Avva, a fost Domnul Marius Ciulica. Programului cultural artistic din prima zi a fost incheiat in mod oficial de prezentarea propriilor creatii poetice sustinute de scriitorul, teologul , poetul si prietenul nostru Florin Caragiu... ... cel pe care tare mult mi-as fi dorit sa-l ascult dand glas scrierilor sale, ... insotit de poetul Eugen Serea cu ultimul volum de poezii intitulat limpede ca un apus senin si tainic "Vecernie" Multumesc frumos pentru cartea daruita! Intre timp, noi cei trei intarziati, strabateam cu viteza legala kilometrii de drum serpuitor printre munti si statiunile turistice de pe Valea Prahovei, pana ne-am trezit usor derutati aproape de intrarea in Brasov , oras pe care din studiile aprofundate asupra hartilor electronice:), trebuia sa-l ocolim pe centura, mergand oarecum spre Sfantul Gheorghe, trecand prin localitatea Prejmer, de a carei cetate ne legau amintiri cinematografice din vremea studentiei:), si urmand soseaua lina pe relieful depresionar, aveam sa ajungem fara complicatii la destinatia noastra - Teliu. Totul a decurs conform planului, doar cu cateva mici exceptii:) daca tinem cont ca la un moment dat, de pe centura am virat dreapta spre Buzau vre-o cativa km:), prin sate ale caror nume mi-a fost cu neputinta sa le pronunt:), dar sa vi le mai si reproduc:),... iar bornele kilometrice, singura salvare a soferului, erau jupuite si sterse cu mare simt de raspundere:), de am crezut pentru cateva secunde ca localnicii prajolisera totul in calea navalitorilor, adica a noastra:) Drept urmare, dupa cateva incercari zadarnice de descifrare a celor scrijelite pe bornele cu pricina:), fixand autoturismul marca Opel Corsa:), cu numarul de inmatriculare "B-nu stiu cat-AFR", proprietate personala a Afroditei:), cu farurile dirctionate inspre tufele unde erau ascunse:)si spre care Jenel luandu-si inima in dinti a pornit in plina noapte:), am intors masina din trei miscari:) si ne-am luat talpasita inspre locul de unde gresisem initial - centura Brasovului. Dupa o scurta convirbire telefonica pe care Afro a avut-o cu cei care ne asteptau, am continuat plini de incredere calatoria nostra:), numai ca de data asta nu am mai gresit virand la dreapta, ci la stanga:), inspre o localitate cu nume neaos romanesc de data asta dar, pe care trebuia sa o ocolim:)). Dupa intrebarile din om in om am intels ca ptr a ajunge la Teliu trebuia sa tinem drumul drept:)"Ati vazut ce usor era? Trebuia sa mergem drept" - am concluzionat noi:)) Cand am ajuns la destinatie i-am gasit pe participantii la evenimentul cultural, atati cat mai rezistasera pana la ora tarzie cand ne-am facut noi aparitia, vizionand proiectia unui film rusesc foarte bun, ca de altfel orice film artistic in care joaca sau care e regizat de Nikita Mihalcov, cel care in visele mele cu totul nerealiste:), daca m-ar suna si mi-ar cere sa joc intr-o productie de-a domniei sale, as pleca in momentul imediat urmator spre Moscova, iar pe parcursul drumului garantez ca as invata sa vorbesc si ruseste:), nu numai sa innumar de la 1 pana la 10 - singurul lucru cu care m-am ales in cei 8 ani obligatorii de limba rusa la scoala:).

Asa cum ii sta bine musafirului, nu dupa mult timp am fost invitati sa luam cina impreuna cu toti cei prezenti, iar la sfarsitul mesei care pe langa bunatatile de post a fost presarata cu discutii de suflet si de duh foarte frumoase si folositoare, conduse cu mare abilitate si farmec de gazda noastra Parintele Costin Butnar, am fost cu totii tinta unei intrebari cu un mare grad de dificultate, tot din partea parintelui care, incercand sa formulez cat mai aproape de adevar, suna cam asa: "Acum vreti sa mergem sa va arat unde veti fi cazati sau vreti ma duc si sa aduc chitara?" :)) Raspunsul a fost aproape la unison "Da", si bine-nteles ne refeream la partea a doua a intrebarii:) Acum privind in urma, realizez ca, "cenaclul muzical literar artistic" creat ad-hoc:) - la care parintele ne-a incantat de-a dreptul cu vocea si talentul muzical, si la care noi am contribuit cu versurile cautate la repezeala prin memorie pentru a fi in tema cu subiectele cantecelor , daca nu era perioada de post ci ar fi fost dezlegare si la alte alte licori inveselitoare:), cu sigurata s-ar fi prelungit poate, cu putina bunavointa din partea participantilor, pana aproape de bataile de clopot ale slujbei de Duminica dimineata:).

Pentru o mai clara intelegere ar fi foarte potrivite cateva imagini filmate de D-nul Eugen Serea, care a avut foarte buna inspiratie de a inregistra momentele de atunci si pe care asteptam cu nerabdare sa le vedem:)... si sa le postam:) Acolo se poate vedea cum eu luat fiind pe nepregatite am mai sarit cate o strofa:)... am mai uitat cate un autor:)... (Gata mi-a trimis Domnul Serea un mic fragment video din acea seara, in care e adevarat apar doar eu:)... sper sa mai apara si altele!:)) Florin Nan - Micro Recital la Teliu:) Vezi mai multe video din cultura Dupa o noapte destul de scurta in privinta timpului de odihna - asta daca tinem cont ca eu fara 8 ore de somn ma misc de parca as fi putin teleghidat:) - a doua zi dimineata, in Duminica Sfintei si de Viata Facatoarei Cruci, am participat la Sfanta Liturghie impreuna cu credinciosii satului carene priveau cu atata caldura si buna-cuviinta romanesca adevarata, ca aveam impresia unei reveniri in mijlocul unei comunitati familiare, ceea ce de fapt este Biserica. Atunci am vazut si noi pentru prima data imprejurimile la lumina zilei:) ... La sfarsitul slujbei, dupa cuvantul de invatatura despre Cinstirea Sfintei Cruci, tinut in fata poporulul roman binecredincios prezent in Biseerica, Parintele a facut invitatia celor doritori la partea a doua a recitalului de poezie in memoria Parintelui Ghelasie, ce avea sa inceapa imediat in spatiul frumos amenajat pentru astfel de evenimente culturale. Drept sa spun, nu ne asteptam sa vina nimeni in afara celor implicati direct in creearea acestei manifestari, dar ne-am bucurat sa vedem cum cateva femei si cativa barbati ai satului care, in loc sa tina drumul spre casa, s-au abatut sa ne asculte pe noi spunand versurile Avvei de la Frasinei. Parintele nu a pus rabdarea nimanui la incercare, si a dat semnalul de incepere a spectacolului de poezie, prezentandu-ne pe fiecare in parte ca un adevarat om de scena.

In fata oamenilor, sus pe scena, apare sentimentul de raspundere fata de cei care din bunatate sufleteasca si dragoste de Adevar si frumos, vin sa asculte cuvintele scrise de persoane atinse de Harul Lui Dumnezeu. ... Ne bucuram ca intr-un colt al salii, cu discretie isi gasise locul si D-na Preoteasa Alice Butnar, a carei aniversare era chiar atunci pe 18 mertie! La Multi Ani cu Sanatate, Pace si Bucurii! Intr-o intelegere tacita si rapida cu Afro si Jenel am inteles ca e cazut sa sparg eu gheata:)... Dupa o introducere in plan artistic referitoare la ziua de praznuire a Sfintei Cruci si o scurta calatorie cu ochii sufletului, tot in dimensiune poetica, in spatiile monahale ale tarii noastre, am purces la rostirea frumusetilor iconice ale poeziei si prozei Parintelui Ghelasie. ...eu cu versurile... ... Jenel a avut curajul sa intre in universul prozei... ... iar Afro, in felul ei delicat, a mangaiat auzul tuturor cu versurile parintelui poet ... ... totul se derula sub privirile atente a celor din sala... ... un mic amanunt:)... in spatele lui Florin Caragiu sunt tot eu care la un moment dat, m-am strecurat tiptil de pe scena din nevoia de a da folosinta batistei ce o uitasem in buzunarul hainei:)... Dar n-am ramas acolo:)... am revenit...:)... si am continuat:)... ... Jenel si el a prezentat in felul lui inconfundabil ceea ce pregatise ... ... iar Afro a incantat iarasi ... ... mi-a venit din nou randul sa invit auditoriul in povestea unei poezii... ... Maestrul Jean Lemne:) a avut din nou prilejul sa de-a curs invitatie venita tainic din partea Parintelui Ghelasie... ... arta dramatica este doar una din calitatile acestui suflet mare ascuns intr-un trup atat de firav... ... privind acest colt de Romanie autentica, ma gandeam ca datorita vorbelor rostite de noi le pe scena, la intoarcerea acasa daca aparea intrabarea: "Cum a fost?", se raspundea invariabil:"Frumos!";"Da' ce au zis acolo?"; Nu stiu , da' a fost frumos" :)) ... dar cu orice risc am continuat :)... ... rau nu avea cum sa fie, pentru ca alaturi de noi era si icoana Celui Ce a zis: "Fara Mine nu puteti face nimic" Nu eram singuri! ... dupa aproximativ o ora am ajuns la finalul recitalui de poezie, moment ce ne-a dat sentimentul si speranta lucrului dus la bun sfarsit. Spectacolul insa nu se incheiase, pentru ca Parintele Butnar care ne-a fotografiat din toate unghiurile:), a urcat din nou pe scena si, asa cum ii sta bine gazdei, a inceiat intr-un mod personal invocand in cantec Mila Lui Dumnezeu asezandu-ne pe toti "La umbra Crucii Tale" ... si dupa rugaciunea "Tatal nostru" ne-a mai fotografia odata :))) ... Cred ca e de prisos sa mai spun ca totul a fost filmat, si ca asteptam imaginile cu o nerabdare cel putin egala ca intesitate cu aceea cand asteptam sa vina bunatatile de pe masa :))) Ce s-a intamplat mai departe, discutiile frumoase, invitatia parintelui de a-i trece pragul casei impreuna cu alti oameni minunati, timpul petrecut impreuna, cadrul natural de o frumusete aparte, drumul de intoarcere, si mai ales chipurile duhovnicesti ce au strajuit intalnirea noastra de suflet ... ... toate acestea s-au asezat adanc in inimile noastre ca un dar tainic venit din partea Parintelui Ghelasie de la Frasinei. Nu ma simt inspirat sa fac o incheiere a acestei pagini de amintire frumoasa, asa ca in loc de altceva, ma voi intoarce sa privesc iarasi imaginile de la acest moment deosebit in viata comunitatii de la Teliu,la care am avut bucuria sa fim prezenti si noi, si care ca orice lucru inspirat de Dumnezeu a fost numit simplu "Recital Omagial de Poezie Crestina". Va Multumesc! Doamne ajuta!

Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com