E Decembrie si Mos Craciun se pregateste. :)

In fiecare an de 1 Decembrie, odata cu venirea frumosului anotimp al iernii, incep sa cotrobai prin debara in cautarea sacului ce va fi in curand incarcat cu cadouri:), dar care acum tine la adapost intreaga costumatia a lui Mos Craciun:). Si incet incet incep sa apara de prin pungi de plastic:), odata cu danful iute de naftalina,... barba alba a Mosului:),... peruca:), .... mantia:),... si toata imbracamintea lui tinuta 11 luni la pastrare cu mare grija si nerabdare de la o iarna la alta:) Tin minte ca in primul an cand am probat- pardon , cand Mosul si-a imbracat costumul:)) - aveam aceleasi emotii ca in urma cu multi ani:) cand il asteptam cu inima mica mica de tot sa apara de undeva de unde negresit urma sa vina , chiar daca mai erau si ierni cand mai pierdeam momentul vizitei:) , ceea ce ma facea sa-l astept in taina si sa-l tot urmaresc pana pe la sfarsitul lui Februarie :)))) , iar pentru anul urmator sa-mi propun sa nu mai adorm pana la sosirea lui, mai ales ca stiam pe unde vine :))), ca doar il mai vazusem alta data si imi observasem ca "avea camasa ca a lui tata":)))) Daca vedeam fotografia fara sa stiu cand si unde a fost facuta - adica la noi in bucatarie:) - as fi putut depune marturie ca exact asa arata Mosul si in perioada copilariei mele :)) - pe care cred ca l-am si zarit de cateva ori zburand cu saniuta lui usoara prin nameti :))) Primul copilas vizitat de "Mos Craciun", pentru verificarea calitatii programului artistic:) din cadrul caruia am facut cateva inregistrari si pe care le puteti audia in postrea de anul trecut La Multi Ani!:)... Si Sarbatori Fericite Tuturor!:)..., a fost micuta noastra vecina de la parter care tot anul nu schimba nici o vorba cu mine:), dar care in schimb cu Mosul vorbea tot ceea ce pregatise impreuna cu parintii si bunicii , ba chiar si mai mult decat acestia ar fi dorit:)))) Iar odata intr-o vara cand familia ei, din motive de siguranta a hotarat sa puna gratii la geam , eu incercand sa fac o gluma ce micuta prietena a Mosului, gluma care ulterior s-a dovedit a fi foarte nereusita:), si am intebat-o pe unde v-a mai intra Mosul daca pun gratii, ca eu auzisem ca intra pe geam:), la care ea foarte taios mi-a raspuns: "Pe usa!":)))... cred ca e de prisos sa mai adaug ca nu a mai schimbat cu mine nici un cuvant tot restul anului :)))... Si an de an pe 23 decembrie, cand ajungeam acasa de la Bucuresti cu ultimul tren, adica tarziu dupa miezul noptii:), vedeam lumina la geamul ei si pe toti ai casei asteptandu-l cu mare febrilitate pe Mosul care, ca prin minune:)), ajungea numai dupa ce mama mea le telefona sa le spuna asa printe altele ca am ajuns si eu acasa :))))... asta dupa ce "Mosul" trecea pe la alti copii din capitala , sau lua parte la concertul de colinde sustinut iarna de iarna de ne-pamantescul Stefan Hrusca in chiar centru Bucurestiului :) 23 DE COLINDE CU STEFAN HRUSCA ( cele mai frumoase colinde ) - 70 de minute Asculta mai multe audio colinde Colindele noastre romanesti interpretate de marele nostru artist de fiecare data m-au incarcat cu ceea ce trebuie pentru a aduce la randul meu bucurie in casele, gradinitele sau scolile unde Mos Craciun intra:) Astfel am avut bucuria si marea cinste sa ofer daruri printre altii chiar si fostilor mei profesori de arta actorului, unor actori de la teatrele din Bucuresti, prezentatorilor de televiziune care mi-au facut surpriza sa ma solicite si anul urmator, atunci cand dupa vizita Mosului de multe ori am simtit ca de fapt cel daruit si imbogatit cu adevarat eram eu:). Si cum sa nu fie o desfatare sufletesca si cum sa nu simti ca iti iei zborul, atunci cand dupa ce cu cateva zile in urma ai bucurat sute de copii si parinti la gradinite,... ... scoli si alte institutii, sa pleci pe 24 seara de la o casa la alta unde ai simtit ca le-ai picurat un strop de bucurie gazdelor din ceeea ce Dumnezeu ti-a daruit spre a fi inmultit, si prin linistea orasului in care se poate auzi doar scartaitul pasilor pe zapada,... ... colindele de pe la caselele oamenilor si vuietul aerului rece brazdat de toiagul Mosului de pe umar care sustine geanta cu intreaga costumatie :)), sa-ti sune in minte cuvintele unei mame care la sfarsitul vizitei lui Mos Craciun, a spus asa ca pentru sine, dar intamplator sa-i auzi vorbele: "Gata, maine ma duc cu asta micu' sa-l impartasesc"!!?? ... Si ca dar al lui Dumnezeu pentru toti cei care inca mai cred ca Mos Craciun exista:) - dar nu ca personaj mitologic scandinav, ci asa cum am auzit odata la radio ca unii Parinti au indraznit si au spus ca poate fi recunoscut in Persoana Lui Dumnezeu Tatal, Cel Care a dat lumii Cel mai mare Dar, pe Fiul Sau, Domnul nostru Iisus Hristos - aflandu-ma la o petrecere privata, sau cum s-o numesc?:), a mai multor persoane ce sarbatoareau seara Craciunului, intre care se afla si prezentatorul de televiziune Andrei Zaharescu impreuna cu familia si carora le dadusem daruri cu cateva zile inainte chiar in emisiunea Gabrielei Vranceanu Firea "Stirea Zilei", si stiind ca se va difuza in seara de 24 decembrie:), i-am invitat pe toti sa vada "minunea" lui Mos Craciun care chiar daca e acolo cu ei cu toti in acelasi timp e si la televizor :))) Cred ca eu ar trebui sa-i multumesc lui Mos Craciun (Tatalui Ceresc) pentru darurile primite !:)... Si sa va multumesc dumneavoastra pentru ca ati avut rabdare si m-ati "ascultat"!:)

Sarbatori Fericite si La Multi Ani tuturor!:) Doamne ajuta!:)

Pentru dumneavoastra Florin Nan florinnan@yahoo.com 0721810719

Toamna nostalgiilor...

STEFAN HRUSCA-9 Asculta mai multe audio diverse Cuvintele nu stiu cat ma vor ajuta sa pun in pagina sentimentele starnite an de an de adierile toamnei. Simt in interior cum filele calendarului cad pe pamant aramii ca frunzele de nuc, si parca nimic din ceea ce-mi propusesem sa spun nu se mai potriveste. Doar amintirile curgatoare ca raul ce strabate padurea ma mai pot salva. ... si cat de mult imi e dor sa merg iarasi pe langa unda apei soptitoare, pana acolo unde numai eu, pasarile si cerul stim de locul acela minunat si singur, unde cantul poeziei se aude in fosnetul frunzelor nostalgic privitoare in ultimele ramasite de vara. ... mai era si catelusa mea insotitoare:), alaturi de cei trei purcelusi albi si altul mai negrut ai padurarului, lasati liberi prin padure, ce ma priveau uimiti cum "vrea sa treaca raul?":) Dar, nu:)... gandul imi fugea la vara trecatoare cu amintirile locurilor vizitate. Ma trezeam visand cu gandul la altare de credinta si la vetrele de istorie si de frumos ale tarii noastre. La Manastirea de la Curtea de Arges... ... unde am fost primiti de Sfanta mucenita Filoftea, o copila martirizata pentru dragostea milostiva fata de semenii sai; in interiorul bisericii mari am gasit mormintele familiilor majstatilor lor, regi ai Romaniei, Carol I si Ferdinand, iar in partea dreapta ne astepta Sfantul Voievod al Tarii Romanesti Neagoe Basarab a carui prezenta duhovniceasca plina de dragoste de dincolo de lume intampina vizitatorii , intre care poate foarte multi sunt buni cunoscatori ai marii mosteniri spirituale cuprinse in invataturile "... catre fiul sau Theodosie". Si pentru ca sangele apa nu se face in randul celor ce au constituit casa regala a Romaniei , trecuti la cele vesnice, l-am gasit asa cum cred ca se si cuvenea si pe regele Carol al II- lea ... dar nu in biserica mare ci intrun locas separat, afara, dar tot in curtea Sfintei Manastiri.

Totul marturisea despre traditia crestina ortodoxa de pe melagurile tarii noastre. Amintirile urcau mai departe pe transfagarasean, pana unde intalneam pitorescul montan al Vidrarului, lacul de acumulare pentru producerea energiei elecrice dar si de gazda a bucuriilor estivale :)... Limpezimea apei din jurul meu , chiar daca era un rau de campie imi amintea de racoarea Fagarasului cu cascadele lui nervoase si lacuri de apa vie. Vijelia raului Capra ... sau privirea aruncata spre haul cabanei cu acelasi nume :) Inaltul infrugurat de la Balea:) ... de unde se vedea cred toata Tara Ardealului:)... ... spre care mergand iti este dat sa vezi alte minunatii create de Dumnezeu... ... ... dupa ce am coborat prin Cartisoara, satul lui Badea Cartan, iesind in D.N.1 spre soare rasare, si apoi din Tara Barsei mergand spre miazazi, pe partea stanga, nu departe de Brasov , mergand prin mijlocul naturii doborate uneori de securi nemiloase, dar mereu avand de daruit cotloane generoase si dispuse mereu a fi partenere de cadru fotgrafic:) ... dupa un ceas de mers prin poienite insorite la inceput, dar acoperite incet incet de umbra umeda a padurii, am ajuns la abruptetea inspumata a canionului celor sapte scari:) ... "I-a uite cat avem de urcat:)" ... Curgerea apei mi-a puratat apoi gandurile spre linistea plaiurilor montane ce le-am devorat fotografic de la Bran pana la Rucar:)... ................

... Tipatul scurt al unei pasari, probabil speriata de prezenta mea insistenta in tinutul lor, m-a trezit din visarea transcarpatica si m-a reaudus cu picoarele pe pamant:)... sau mai bine zis pe fundul apei adanci pana la genunchi:)... ... Soarele domol de septembrie indreptandu-se incet spre linia orizontului imi trimitea raze umezite din sclipirile apei usor curgatoate pe sesul impadurit al Ialomitei. Apa si soarele s-au contopit in amintirile mele legate de linistea animata din jurul Sfantei Manastiri Snagov. ........ Racoarea umbrei dupa-amiezei de toamna a venit cu adierea ei fosnitoare printre crengile vechilor codrii ai Vlasiei, si cu o ultima privire aruncata inspre locul stiut doar de mine si de salbaticiunile mici si blande din mijlocul padurii stabatute de Prahova domoala dar infiorata de intalnirea cu Ialomita, surata ei intru curgere aici in Campia Baraganului, mi-am promis sa revin an de an aici unde amintirile par chiar mai frumoase decat experientele traite. Iar raul, curgand usor ca timpul unei vieti de poet impacat cu linistea creatiei Divine, mi-a grait domol cu glasul venind parca din adancul vemurilor trecute. ...

Apusul de soare ce acoperea barajul de pe Ialomita si drumul agale spre casa de la tara mi-au zburatacit gandurile prin fata ochilor sufletesti si am revazut cateva din frumoasele clipe traite tot in creierii muntilor:), in vara ce se indepartase cu pasi tiptili de a noi. Platoul Bucegilor se desfasura in fata mea ca un decor de care aveam impresia ca pot dispune dupa bunul plac:) ... si chiar daca restrictiile legale cu privire la folosirea mijloacelor de transport motorizate sunt foarte clare si la vedere expuse, nu putine erau situatiile cand aveam impresia ca sunt mai multe masini decat turisti:), chiar si mai sus de Babele... pana spre varful Omu:)... si chiar dintr-un autoturism de teren 4x4 ce trecea incet pe langa noi, nu din grija de a nu ne deranja pe noi pietonii de rand:))), ci de teama sa nu cumva sa rateze adrenalina starnita de trecerea cu rotile mari peste toate pietrele mari de pe drumul de munte, am auzit un glas indignat de starea drumului "ce sa-i faci, asta e Romania":))))) - probabil dupa parerea unor semeni de-ai nostri ar trebui asfaltati si Jepii:)))... si daca nu Jepii mici pentru ca oricum pe acolo urca si coboara toti oamenii de rand:)), macar Jepii mari, ca sa nu mai stam la coada la telecabina ci sa putem urca pe Caraiman si la volan:))) ... Dar Babele ... ... Sfinxul ... ... si Crucea ... ... raman neschimbate,... ca urme ale vesniciei, si neluand seama de toate nemultumirile noastre :)... ..... Amintirile s-au risipit in aerul toamnei odata cu intrarea pe poarta casei de la tara si cu primele imagini primitoare ale curtii:) Iar toamna venea nu doar cu adieri si amintiri, ci stia sa si daruiasca zambind imbietor:) Si cum ziua recoltei era aproape, nu o puteam lasa sa treaca neobservata si fara sa aducem multumiri Lui Dumnezeu:), amintindu-ne de toate darurile primite an de an ...

Zilele trec din ce in ce mai scurte si mai reci, prefacand campurile roditoare in locuri pustiite de volburile toamnei aducatoare de fiori si melancolii:)

 ...

Nu stiu cat de stapanit de inspiratie am fost in aceasta noua destainuire a mea, dar vroiam ca toamna pe care eu o iubesc atat de mult, sa nu treaca precum valurile de frunze triste peste campuri, ci sa-i multumesc pentru ca an de an pe langa roadele bogat parfumate din gradini si ogoare , reuseste sa intre discret in suflet ca singur anotimp ce stie sa starneasca frumoase nostalgii:) 

 Va Multumesc!

 Doamne ajuta!

 

Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com

Botezul Anastasiei. "Povestea lui Gheorghe Mot" la Sanpetru:)

Dupa ce anul trecut am incercat marea cu degetul si am prestat pret de un sfert de ora la o minunata nunta a doi tineri din Biserica, nunta cu atat de mult bun gust incat dupa parerea mea putea oricand sa priveasca de la egal la egal cu cele mai reusite spectacole profesioniste pe tema autenticului poporului roman, a venit vremea ca anul asta sa sustin un intreg program... la un botez:)

Prin luna Mai m-a sunat Andrei de la A.S.C.O.R. Brasov, acolo sunt mai multi Andrei:) dar acum m-a sunat doar el:)), este cel pe care-l cunoscusem anul trecut la Valea Plopului cand am fost cu "Povestea lui Gheorghe Mot" si care m-a chemat apoi la Cernauti tot cu acelasi program..., asa ...si mi-a spus ca sotia lui Ana va naste o fetita in cateva zile si sa nu cumva sa lipsesc de la botezul ce v-a fi... ma anunta el cand:)... si sa nu cumva sa nu ma prezint tot cu "Povestea lui Gheorghe Mot":)) Am incercat sa-i propun "Calatorie de suflet" mai ales ca e perioada de vacanta, oamenii sunt mai relaxati, sunt la petrecere si ar fi mai potrivit un program asa mai de vara:)), dar el nu si nu ca sa nu vin acolo fara Gheorghe Mot:))
Cum a revenit cu telefonul de confirmare ca o minune de fetita a aparut in lume iar Duminica pe 3 iulie se va increstina:) si va purta numele Anastasia, iata-ma cum in data stabilita , dupa participarea la Sfanta Liturghie, ca orice "jupan negustor" de programe artistice din productia propie:) care stie bine lectia "clientu' nostru stapanu' nostru" - ce urat suna!:)- mi-am incarcat desagii cu "Povestea lui Gheorghe Mot", ce nu a incaput am mai indesat si prin buzunare, iar apoi am trecut Carpatii

din Tara Romanesca in Tara Barsei la cei pe care cred ca-i pot numi de acum prietenii mei brasoveni:) Ma bine-dispunea si ideea de a fi "tocmit" la botez inca din-nainte de nasterea fetitei:))... si nu era frumos sa ma las asteptat prea mult de asa mandrete de sufletel cu chip al Lui Dumnezeu:)

Paranteza - (Persoanelor adepte ale curentul de gandire post modern political correct le aduc linistea asigurandu-le ca am postat imagini cu micuta Anastasia avand deja permisiunea parintilor Ana si Andrei) - am inchis paranteza.

Mai fusesem odata la Brasov cu acelasi spectacol anul trecut, dar acum trebuia sa gasesc o cu totul alta adresa, asa ca apuca-te si invarte-te prin tot orasul sa gasesti Biserica unde se oficia Taina Sfantului Botez:)

Dupa ce am ametit suficient pe toate sensurile unice si chiar interzise uneori:) ajungand in cu totul alta parte decat unde trebuia:)), am inteles in sfarsit utilitatea telefonului mobil folosit uneori contraventional si conducand doar cu o mana pe bulevardele si stradulete ce nu stiu cum ... dar pana la urma au dus acolo unde trebuia... la Biserica Sfantul Ioan din cartierul Craiter:)

Am ajuns cu doar cateva clipe inainte de a incepe marea Taina a Bisericii si in timp ce bucuria reintalnirii cu persoane cunoscute isi facea loc printre rapidele batai ale inimii provocate de graba de a ajunge la timp, un glas rasunator a rostit Binecuvantarea Imparatiei Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh...


Coplesitor! Mereu am avut sentimentul asta in timpul unor astfel de sfinte slujbe, parca mereu la fel si de fiecare data in alt mod, dar acum mi-a atras atentia si cred ca nu numai mie , ca micuta Anastasia nu a scos nici un sunet:) de parca traia si ea emotia momentului, si toata viata ei de pana atunci ar fi asteptat clipa asta:)

Cu ajutorul venit de Sus toate au decurs foarte frumos si inaltator iar la sfarsitul Tainei Botezului , dupa seria de fotografii facute inauntru si in afara Sfintei Biserici s-a pornit mai grupat sau mai razlet:), mai lejer sau mai inghesuit:) acolo unde avea sa se desavarseasca bucuria intalnirii, la o agapa romaneasca organizata undeva intr-un frumos sat ardelenesc, langa Brasov, denumit parca special pentru astfel de evenimente dupa numele celui ce in perioada Bisericii de inceput conducea alaturi de ceilalti Sfinti Apostoli bunul mers al meselor fratesti de dupa Frangerea Painii, Sanpetru

E de prisos sa spun ca nu as fi gasit in veci localitatea daca nu ma tineam dupa unul dintre Andreii ascor-ului din Brasov:) care a avut bunatatea sa conduca cu calm pentru a nu se piarde pe drum urmaritorul cu numar de PH:)

In drum mi-am bucurat privirea de linistea colinelor din jurul Sanpetrului

in contrast cu verticalitatea si amenintarea bloculi de piatra al Bucegilor pe langa care tocmai ma strecurasem:)

Localitatea avand un foarte usor de sesizat aer sasesc, ma primit cu casele ei asezate dupa randuiala locului in jurul a ceea ce aveau oamenii de aici mai de pret


Mereu cand ajung in zone unde simt ca localnicii duc o viata adumbrita de Pace adanca am un sentiment de sfiala ca nu cumva sa tulbur cu galagia mea armonia locului.

In caminul cultural satesc, caci acolo erau asezate frumos mesele in asteptarea invitatilor, am redescoperit aerul specific de la tara caruia din copilaria ii dusesem lipsa, iar scena unde urma sa sustin recitalul era frumos si cu mare grija decorata de gazdele mele cu mult bun gust in spiritul autentic al poporului roman.
De fiecare data cand am fost pus in asfel de situatii a simtit cum dispare orice urma de superficialitate din partea mea, daca cumva din cauza firii mele delasatoare ar mai fi existat.
Nu mai povestesc cum a decurs spectacolul ca am mai facut-o in alte dati mai pe larg, dar pe langa faptul ca am incercat sa urmez dorintele noului parinte de fetita acum crestina, acela de a ma incadra ca timp intre aperitive si aparitia tortului:))), am incasat in interiorul meu si am tinut sa atrag atentia tuturor mesenilor, prezenta plina de liniste chiar langa marginea scenei a micutei Anastasia care n-a scos nici un sunet pana aproape de final, de parca trecea prin sufletelui ei alb de ingeras trairile lui Gheorghe Mot din povestea vietii lui:)
In decursul anilor am invatat ca astfel de reprezentatii sunt uneori riscante data fiind situatia in care ne aflam, dar ceea ce ma surprins foarte placut si mi-a dat incredere sa duc mai departe spectacolul a fost ca nu putine persoane rupeau atentia de la bogata oferta de pe masa ce stimula simturile:), si isi indreptau privirea si vibratia catre ceea ce se rostea pe scena , ba mai mult, chiar ii vedeam soptind usor, ca pentru sine, odata cu mine versurile cunoscute ale marilor nostri poeti.
Atunci am luat hotararea ca imediat dupa ce voi termina programul la care lucrez acum "Pelerinaj in Tara Sfanta" sa pregatesc ceva si pentru astfel de intalniri , adica o "Petrecere romanesca" ce sa fie si ca spectacol in sine dar si numai bun de spus la cununii:)... botezuri:)... taiat de mot:)...

Pentru ca nu m-am invatat minte din alte dati ca nu pot sa fiu si pe scena dar sa fac si poze in acelasi timp:)) am ramas fara imagini din timpul reprezentatiei:), in afara de cea primita de curand in care din cate imi dau eu seama:)... dupa grimasele ce strica imaginea:)... cred ca spuneam "Cantec pentru tata", unde cu siguranta intreceam privighetorile cu vocea mea:))... sau daca nu cumva "Rugamintea din urma":) a lui Cosbuc...

... ma rog, era loc si de mai bine:))))... dar ptr un moment amuzant e buna:)))... oricum e perfecta pentru rubrica "ASA NU" :))))

Dar pentru ca motivul principal in jurul caruia gravitau toate evenimentele petrecute in acea zi era micuta Anastasia si increstinarea ei, am consideram ca e foarte potrivit sa propun tuturor celor prezenti sa inaltam ochii sufletului si privirea omeneasca spre Cer, si sa aducem Lauda Creatorului pentru tot ce ne-a daruit, folosind vorbele inspirate ale marelui traitor crestin Nichifor Crainic, si sa spunem

Florin Nan - Adaptare dupa "Luada" - de Nichifor Crainic

Asculta mai multe audio soundtrack

Gazda noastra Andrei a avut buna inspiratia de a aduce in completare la "Povestea lui Gheorghe Mot" , proiectand pe peretele din spatele scenei, imagini din filmul "Horea" cu secvente din testamentul lasat noua tuturor de marele roman originar din Tara Motilor. Nimic mai potrivit!
Dar ca totul sa fie in traditia petrecerilor romanesti:) la final a mai "lipit pe fruntea scranciobului":)) si doua ocale de vin autohton, atat de inmiresmat si de puternic incat daca mi-ar spune acum la telefon ca ma mai asteapta cu doua as porni pe loc la Brasov:)))... si fara masina sa nu ma mai incurce:)

Plecand de la aceasta noua si la fel de speciala intalnire cu prietenii mei brasoveni,...

... ma intrebam de ce astfel de lucruri se petrec totusi rar,... si raspunsul mi-a sunat venind de departe, ramas in memorie, de la Nicola Ursu zis Horea , si asta "pentru i-o placut viata, sa cante si sa joace", care in filmul ce-i purta numele la un moment dat graie in felul lui neaos "... sa nu sa ieftcheneasca"

 Va Multumesc!

 Doamne ajuta!

 Pentru dumneavoastra Florin Nan - florinnan@yahoo.com  0721810719