In tabara A.S.C.O.R. de la Valea Plopului... "Povestea lui Gheorghe Mot"

"Impreuna pentru copiii de la Valea Plopului" asa s-a numit tabara de munca si rugaciune intinsa pe o perioada de doua saptamani si ceva in dogoarea mijlocului de iulie - organizata de tinerii cu suflete mari de la mai multe filiale ale Asociatiei Studentilor Crestini Ortodocsi Romani (A.S.C.O.R.) din toata tara, si din cate am inteles eu au fost de la Timisoara, Brasov , Bucuresti, Ploiesti , Slatina, Bacau , Alba Iulia, Chisinau, Iasi - avand ca scop ajutorul benevol dat la ingrijirea si tot ce decurge de aici a copiilor de la Valea Plopului/Valea Screzii din judetul Prahova, aflati sub ocrotirea Parintelui Nicolae Tanase dimpreuna cu persoanele minunate din preajma dansului.
Habar n-aveam ca ei au mai facut asta si-n anii trecuti si totul cu discretie fara publicitati agresive care sunt atat de la moda in vremurile noastre post-moderne :)

Din povestirile lor am inteles ca incepeau si incheieau ziua foarte frumos cu rugaciunile de la Biserica , si intre timp trudeau cu adevarat si fara mofturi:) la lucrarile de constructii de case si nu numai, truda care parca nu se termina niciodata:)


Si nici nu trebuiesc prea multe detalii ca sa poti intelege ca acolo era si inca mai este de munca nu gluma:))

Si ca sa nu creda cineva ca acolo munca se facea fara organizare , ierarhizare si buna dispozitie:) ba dimpotriva chiar totul era foarte bine pus la punct datorita mijloacelor moderne de comunicare precum si a instrumentelor clasice si "reci":)) putem trage cu coada ochiului atat la o parte din ocupatiile lui Radu de la A.S.C.O.R. Timisoara cat si ale lui Andrei Mic de la filiala din Brasov:))
Cele doua filiale am inteles ca sunt si initiatoarele acestei lucrari minunate concretizate in organizarea taberei. Dumnezeu sa-i rasplateasca pe toti participantii!
Dar ca sa nu ma lungesc prea mult , asa dupa cum imi este obiceiul:)), vreau sa spun ca nu au uitat si de micile bucurii cultural artistice atat de necesare sufletelor frumoase. Asa ca pe langa jocurile de fiecare zi cu copiii si serile lor frumoase din jurul focului de tabara, cei de la filiala A.S.C.O.R. Ploiesti prin buna mea prietena Mihaela Pufulete, dar si Andrei, Cristi, Lorin si ceilalti la care s-au mai coalizat:) si "brasovenii", cu care eu deja aveam o experienta artistica frumoasa la ei acasa ca sa ma exprim asa:)), au luat marea hotararea:)) sa ma cheme in tabara lor pentru a trai cu totii "Povestea lui Gheorghe Mot" .
Eu mai aveam pregatit si "Calatoria de suflet" :) dar pentru ca "Povestea..." avea deja oarece referinte si recomandari:) am ramas la ea ceea ce sa demonstrat a fi o idee inspirata:)
Cand am coborat impreuna cu Neli ( Copilu' ) la Valea Screzii din microbuzul inghesuit si incins in drumul de tara plin de praf si pietre in plina caldura de amiaza a lunii iulie am simtit ca nu o sa pot sa merg nici pana la casele copiilor unde erau cazati si studentii dar sa mai sustin si recitalul de poezie:)... dar vederea primelor locasuri sfinte si de inchinare strajuind pajistile inverzite sau aflate la margine de padure parca m-au intarit si m-au si racorit putin:)

Pe drum am fost intampinati de Andrei de la Ploiesti:) care pe langa lucrul concret se mai ocupa, si mai direct si mai discret:), cu imortalizarea imaginilor el fiind cel de la care am facut si eu rost de aceste fotografii. Prima imagine in care apar sunt alaturi de Mihaela si de Radu in apropierea casei (vilei) inca nefinisate sau "la rosu" cum am aflat ca se mai zice, ce tinea loc si de sala de mese si unde s-a desfasurat si spectacolul cateva ore mai tarziu. Cand ai soarele in ochi si caldura te topeste fara sa vrei mai ai si privirea putin incruntata:) dar buna lor dispozitie molipsitoare m-a contaminat si pe mine mai ales dupa ce am vazut ca lipisera pe toate geamurile si usile afise prin care promovau "marele eveniment cultural":))) ce urma sa se desfasoare si la care era invitata toata suflarea omeneasca:))
La Valea Plopului e un obicei foarte frumos si foarte de folos:)) pentru cei care ajung acolo, pe care il stiam de anul trecut, ca atunci cand sosesti sa fii invitat la masa:). Deloc rau dar daca eram putin mai prevazator puteam si eu sa merg pe jos macar de la Valenii de Munte sa mi se faca foame cu adevarat nu sa ajung acolo si sa ma uit lung la toate bunatatile cu care te imbie gazdele si eu sa motivez "Multumesc dar tocmai ce vin de acasa" si alte mofturi de felul asta:)) Si culmea ca am fost invitati si de A.S.C.O.R.-isti si de gazdele care ingrijesc copiii. Puteam sa onorez doua invitatii:))))Data viitoare , daca va mai fi , nu voi mai rata astfel de ocazii venite din senin si la propriu si la figurat:) Bine ca probabil daca ma alaturam si eu activitatii lor zilnice nu mai aveam atatea inspiratii si motivatii in a refuza "elegant" invitatiile lor cu adevarat imbietoare:))
Intre timp am luat de mana copilu':)) si am mers impreuna pana in varful unui deal alaturat pentru a vedea de aproape bisericuta ridicata in memoria sufletelor copilasilor nenascuti dar care aveau dreptul la viata ca fiecare dintre noi insa modernizarea si secularizarea mintilor oamenilor ne-a "luminat" si "desteptat" ca avem dreptul si ca ne puteam juca de-a dumnezeii si ca avem dreptul de a decide asupra vietii si mortii fiintelor umane nenascute dar cu care Creatorul sigur avea un plan in iconomia vietii pe Pamant.
Dumnezeu sa ne ierte si sa ne indrepteze pe toti !
Dupa ce s-au mai domolit lucrurile si cum se apropia ora de prestatie:) impreuna cu cei care voiau sa rosteasca impreuna cu mine poeziile in cadrul recitalului dupa exemplul de la Brasov, am gasit un loc de repetitie acesta fiind una din casele de lemn aduse acolo de Parintele Tanase din alte zone ale tarii de unde fostii proprietari au plecat in alte tari si astfel de case au ramas in parasire. Pot marturisi ca a fost una din cele mai frumoase, naturale si autentice "sali de repetitie" in care am fost in decursul putinei mele experiente:)) Si cred ca asta au simtit-o si colegii de repetitie:). Am vazut ca s-au simtit bine si s-au implicat frumos si cu mult drag in programul nostru.











Mai greu a fost pentru mine care din comoditate nu am luat textele poeziilor de acasa asa ca a trebuit sa umblu in "fisirere" si sa dictez versurile pe loc:))
Credeti-ma ca a fost destul de complicat:)) Probabil se poate vedea si din imagini :))

Drumul de intoarcere de la repetitii la "sala de spectacol" iarasi a fost unul mai rar intalnit dar cu atat mai frumos si mai interesant:) Cu ocazia asta am incercat sa-i explic "Copilului" cat de mult conteaza drumul asta pentru concentrarea actorilor:))))

Daca am visat vre-odata sa devin si eu o vedeta mioritica:) , acum mi-am dat seama ca n-am apucat-o deloc pe un drum de succes, pentru ca am observat ca starurile noastre de televiziune cand povestesc despre experientele lor la filmari sau la sedintele foto isi amintesc doar ca era noapte, foarte frig si cum toti cei din jurul lor alergau sa-i serveasca cu ceaiuri fierbinti ca sa se dezghete si sa-i inveleasca cu paturi groase, iar eu acum ma aflam in miezul unei toride zile de iulie:)) , nimeni nu alerga cu vre-un ceai fierbine la mine:)), iar despre paturi groase de invelit nici vorba:)))

E, dar incet incet a inceput sa se stranga si publicul in "sala de spectacol":)) La inceput din curioazitate... , sau din lispa de altceva...:)) dar s-a strans:)) Altii indreptandu-si atentia spre ceea ce reusea sa le starneaca interesul"))... dar aveau si ei locurile rezervate:)) ... Chiar daca prima data s-au asezat cam cu spatele spre scena:)))
De fapt asta a fost secretul si planul ce l-am pus la cale cu Mihaela inca de cateva zile inainte:)) " Daca spectacolul nu-i va atrage foarte tare macar sa fie o dulce petrecere a timpului":))) Poate ca bomboanele au si ele contributia lor in dezvoltarea gustului pentru artistic la fiinta umana:))) Oricum sunt niste draguti:)

Eh... si dupa ce am starnit putina agitatie pana am facut rost de un c.d. player ptr fondul muzical , si dupa ce am si reusit sa-l facem sa si mearga::))) ... a inceput programul... "Doamne ajuta!"

Scena era o scara interioara de lemn care probabil nici ea nu e inca gata ca si constructia in care ne aflam. Dar asta nu ne-a impiedicat cu absolut nimic. I-a dat chiar o nuanta in plus de autenticitate si frumos. Nimic nu era aici artificial ci totul era asa cum trebuia sa fie. Ceea ce artistii ar numi un spatiu neconventional eu as indrazni sa-i spun "teatrul de la Valea Plopului":)
Ce e frumos ca privitorii nu erau doar jos la mesele asezate ca la o petrecere campeneasca dar se mai aflau cativa, dupa tropaiturile ce le auzeam, si la etaj sau mai bine spus la loja:))) Dupa cateva clipe necesare strabaterii printre sacii cu materiale de constructii si tot ce se mai poate afla intr-un astfel de spatiu au reusit sa-si faca aparatia deasupra capului meu si cei ce aveau bilete la balcon :))))
Pe masura ce se desfasura recitalul a venit vremea sa urce alaturi de mine si ceilalti parteneri de scena , cu unii din ei fiind la ceal de al doi-lea spectacol impreuna dupa cel de la Brasov:)
Diferenta e ca atunci purtau frumoasele lor costume populare iar acum doar in ceea ce se gasea in "garderoba artistica si de vacanta" a fiecaruia:))
Bine ca nici eu nu mai aveam vesta:) La sauna creata instantaneu vesta neagra de piele era tot ce lipsea pentru un lesin in direct:))


Am avut si debutanti alaturi de noi "mostrii sacri":)
Dupa o astfel de experienta Mihaela mi-a spus clar si raspicat ca e pentru ultima data cand mai face asa ceva:"Prea multa lume se uita la mine":)))
Pentru a avea inimile impacate vreau sa spun ca atunci cand am ajuns la Valea Plopului am aflat cu bucurie ca Parintele Nicolae Tanase daduse deja binecuvantarea ( in sensul ca ingaduise, nu ca si-ar fi dat in vre-un fel girul ) pentru prezentarea recitalului de poezie, iar la un moment dat... in timpul spectacolului... am observat privirile multora din sala indrepatandu-se spre intare... ... unde cu multa discretie Parintele si-a facut aparitia si nevrand sa deranjeze pe nimeni s-a asezat retras pe un scaun in spatele tuturor... ... insa simtind ca prezenta Sfintile Sale acolo are o influenta, as zice eu coplesitoare:), asupra starii mele emotionale si chiar cu asteptari devastatoare in ceea ce priveste echilibrul meu biped:)), dar cu siguranta manat si de grijile si de treburile ce nu suportau amanare, despre care spuneam mai devreme ca parca nu li se intrevede un final intr-un viitor prea apropiat, nu dupa foarte multa vreme cu aceeasi discretie cu care venise... a iesit... zic eu- Lamurit:)))
Intre timp lucrurile decurgeau normal cu ce aveam de spus si cu datul din maini :))






Dar oricum si orice faceam si rosteam noi pe scena, frumos era ca privitoriui nostri "mergeau cu noi". Asta imi aduce aminte de vorbele unui invatat care spunea ca soarta unei glume nu depinde de gura care o spune ci de urechea ce o asculta. Mare adevar pentru ca actul artistic interpretativ se bazeaza pe feed-back-ul creat. Si cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit si noi ceva atunci.
Ea este una din interpretele de la Brasov:) De data asta din lipsa de timp nu am reusit sa scriem poezia pentru ea asa ca am spus-o tot eu:)
In ciuda caldurii sufocante . cel putin pentru mine, tinerii nostri spectatori ne sustineau frumos si sincer cu delicatetea sufleteasca firesca varstei lor. Cred ca vorbele mele nu fac decat sa saraceasca bucuria privirii imagilor din timpul recitalului.







Pentru ca totusi atmosfera ca si stilul scrisului meu e usor de vacanta pot sa spun si eu privind imaginea de mai jos " Hei , usor usor ce te repezi, ai grija sa nu ne scoti ochii":))
Si dupa atata efort simteam nevoia sa ma mai hidratez putin din paharul de pe boxa c.d. player-ului pe care cu generozitate si atentie il avea sub atentie Mihaela careia ii multumesc pe aceasta cale - ca sa folosesc un limbaj de lemn:) Intre timp recitalul decurgea linistit si firesc:)











Dupa cum se stie, tot ce e frumos , si spun asta pentru ca am simtit cu totii ca l-am urmat pe Gheorghe Mot pe firul vietii lui, se termina la un moment dat, si zic eu cu bucuria lucrului dus la bun sfarsit. Tin sa spun ca nu am avut la indemana poze cu toti cei care au rostit poezii alaturi de mine dar si pentru cele prezentate multumesc lui Andrei pentru tot ce a facut cu atata atentie si bun gust.
Aplauze pentru toti!

Inainte de inceperea spectacolului am fost anuntat ca mai sunt doritori de a rosti versuri asa ca la sfarsit ca o frumoasa incununare a tot ceea ce se petrecuse pana atunci au aparut pe "scena":) citand atat din clasici cat si din creatiile proprii reprezentanti ai...

...Moldovei noastre Pravoslavnice ..., ... ai Tarii Romanesti ...









... ai Banatului frumos... , ... si ai Brasovului ... muntos:)








Sper ca nu am incurcat zonele:)
Dar a mai fost cineva care a spus o poezie din public caruia nu i-am retinut numele dar ii multumesc pentru generozitatea de a ne darui cateva versuri frumoase si profunde.

Atunci pe 17 iulie 2010 la Valea Plopului am auzit si eu pentru prima data Imnul A.S.C.O.R-ului cantat de toti cei prezenti. A fost chiar ca in tabara:)) Aplauze si pentru ei!
La sfarsit si eu ii aplaud si le multumesc tuturor pentru tot! Ma inclin!
Inchei avand acum posibilitatea sa va invit sa vizionati si filmuletul - acel slideshow - cu toate pozele si fondul muzical facut cu atat de mult bun gust tot de Andrei, datorita caruia am si reusit sa-l asez aici pentru a fi vizionat:). Merita vazut! E povestea unei zile pentrecuta in aceasta tabara binecuvantata de Dumnezeu iar acum ca v-ati facut o idee asupra evenimentelor de acolo cred ca-l veti urmari un pic alt fel. O buna prietena de-a mea din America , si daca citeste aceste randuri se recunoaste, si pe care o rog sa ma ierte ca fac public vorbele ei, a spus ca la sfarsitul filmuletului avea o lacrima de emotie si bucurie in ochi. Sufletele sensibile si sincere stiu ca astea nu sunt vorbe aruncate in vant, pentru ca ceea ce se transmite din aceste imagini e ca Dumnezeu s-a milostivit de noi romanii si a lasat sa mai fie printre noi astfel de oameni frumosi si tineri care isi iau in serios si cu multa dragoste rostul lor si al nostru al tuturor acela de a jertfi aproapelui asa cum ne indeamna Parintele Arsenie Papacioc: " Nu din ceea ce ai , ci din ceea ce esti".


Tabara Valea Plopului - Impreuna pentru
copii from andrei madalin on Vimeo.

Va multumesc pentru rabdare si nu in ultimul rand Ii multumesc si Lui Dumnezeu pentru bunatatea Sa revarsata atat peste cei ce o merita cat si peste cei ce nu o merita. Iar in grupul celor ne merituosi pot spune, fara falsa modestie, ca ocup un loc de frunte:) - pot veni si cu argumente:))

Pentru dumneavoastra Florin Nan - florinnan@yahoo.com  0721810719

"Povestea lui Gheorghe Mot" la A.S.C.O.R. Brasov

Pe 31 Mai cand am plecat la Brasov pentru a prezenta programul meu "Povestea lui Gheorghe Mot" la filiala de acolo a Asociatiei Studentilor Crestini Ortodocsi Romani (A.S.C.O.R.), ma framantam pentru ca nu stiam exact cum voi ajunge data fiind situatia ca se anuntase greva in toata tara la care se parea ca se v-a alinia si C.F.R. -ul.
Ajuns in gara de vest a Ploiestiului , doamna de la informatii "m-a informat":)) ca trenurile circulau normal doar ca aveau cateva minute intarziere pe parcurs din cauza lucrarilor. Nu mi s-a parut chiar asa de rau numai ca singurul tren la ora aceea spre Brasov era un Inter City care avea de gand sa ma cam usture la buzunar:)... Asa ca am luat microbuzul pana la Sinaia ca dupa aia sa-l iau pe cel de Brasov care vine de la Bucuresti dar care nu are ruta prin Ploiesti ci il ocoleste pe centura de vest.
M-am urcat in microbuzul care s-a dovedit ca mergea , cel putin prin Campina, ca autobuzul :)) si mai facea si opriri sa mai fumeze oamenii cate o tigara:)) "Aoleu, cine m-o fi pus pe mine sa merg cu asta cand puteam sa merg frumos cu Inter City , stateam la racoare , nu intepeneam pe scaunul asta si ajungeam si mai repede":)) Dupa vre-o ora pierduta prin Campina am iesit pe D.N.1 si ... stupoare:) Inter City-ul abia se misca si el pe linie asa ca l-am prins dupa urma si chiar dupa alte multe oriri pe parcurs "sa coboare fiecare unde avea treaba":) l-am depasit:))) Erau lucrari grele la calea ferata asa ca Inter City a intarziat foarte mult pe drum nu doar cateva minute cum "m-a informase":) la gara ci chiar 1 ora cum aveam sa vad cand ajungeam la Brasov felicitandu-ma pentru alegerea facuta:)
Ne-a ajutat Dumnezeu sa ajungem la Sinaia unde l-am asteptat pe celalalt care venea de la Bucuresti si dupa ce am ocupat un loc in picioare:) pe o parte murind de cald iar in spate lovindu-ma un uragan de aer conditionat care m-a naucit , lucru ce se v-a putea observa si in fotografiile din timpul spectacolului:)), bine'nteles ca am urmat traditia de ani de zile ca atunci cand te apropii si treci de Sinaia , Poiana Tapului si Busteni spre Azuga trebuie neaparat:) sa vezi Crucea de pe Caraiman



"Uite Crucea. ";"E senin? E nor?"; "Unde e?";" Nu acolo, pe partea cealalta":)) Cred ca s-a lasat microbuzul spre stanga cum ne aplecam noi s-o vedem:))
Dupa cateva zeci de kilometri si teama de a ajunge gata ametit la destinatie am intrat in orasul ce isi pastreaza si acum in anumite zone ale sale un aer autentic medieval.












Locul unde pentru prima data s-a cantat opera "Crai Nou" alui Ciprian Porumbescu.

Dupa ce am luat legatura telefonic pentru a nu stiu cata oara in acea zi cu Vali Nastase presedintele A.S.C.O.R.-ului din Brasov cel pe care-l informam din cand in cand pe unde sunt si cu care stabilisem aceasta "intalnire de suflet" cum am simtit ca trebuie numit spectacolul nostru , spun al nostru pentru ca ei studentii mi-au propus sa faca si ei parte din program si sa recite o parte din poeziile alese, idee ce s-a dovedit extraordinara, ...asa ... deci dupa ce am vorbit cu el :)) ... hai ca m-am cam luat cu vorba si pierd firul:)) , am ajuns dupa cum mi-a explicat el in complexul studentesc din Str. Memorandumului unde isi au ei sediul si unde urma sa se "petreaca" actul nostru artistic la Casa Studentilor .
O alta "traditie" la care tin si care ma ajuta foarte mult e ca inainte de astfel de "intalniri" sa ma vitaminizez cu cateva fructe, de obicei citrice, cum s-a intamplat si de data asta. Si cum ma luptam eu cu lipiciosenia de pe degete provenita de la decojitul fructelor si care avea de gand sa nu plece pana cand voi da mana cu studentii care ma asteptau:)) am trecut pe langa Casa de Cultura A Studentilor pe geamurile si peretii careia am vazut ...


"Oooo, ce frumos! Deci s-au pregatit special pentru asta. " Repede parca au disparut si starea de oboseala acumulata dupa mai multe zile de stat in soare pentru animatia facuta copiilor cu ocazia apropiatului 1 Iunie, si mi-am dat seama ca doar fructele nu vor fi de ajuns pentru a fi la inaltimea organizarii lor si spun asta pentru ca dupa doar 2 minute aveam sa fac cunostinta cu ei cu toti , cu acesti tineri minunati cu sufletele cel putin la fel de luminoase si de frumoase ca si superbele lor costume populare ce le imbracasera pentru spectacol si la care mai faceau ultimele retusuri in momentul intalnirii mele cu ei. Imi pregatisera chiar si mie o camasa taraneasca dar dupa ce ne-am gandit putin impreuna am ajuns la concluzia ca "povestitorul" asa cum aveam eu sa fiu in mare parte de data aceasta ar trebui sa fie putin diferit in ceea ce priveste portul decat "personajele".
Pot sa spun ca aproape m-au orbit cu lumina ce radia din ei si cu bucuria ce mi-o transmiteau valuri valuri mai ales atunci cand ma rugau sa ascult putin cum vor ei sa spuna poeziile si daca cumva eu consider necesar sa le dau anumite sfaturi. Mi-am dat seama ce diferenta imensa e intre cum sunt ei acum si cum eram eu de inchistat la varsta lor. Le-am zis ca v-a fi bine oricum pentru ca ei vor rosti acele versuri cu multa lor dragoste pentru valorile noastre autentice si cu bucuria specifica varstei lor curate.
Eram cu totii nerabdatori sa incepem "sa oferim oadata":)) , si am plecat la Casa Studentilor. Aici ei mai pregatisera ceva. In mijlocul scenei pe un panou au asezat Icoana Sfintei Treimi , A Maicii Domnului si A Mantuitorului Hristos... si cuvintele sunt de prisos . Putem vedea...
Eu am stat in spatele salii pana a intrat publicul doritor de asa ceva cand vedea decorul in ambientul sonor creat de "Balada" lui Ciprian Porumbescu , de "Rapsodia Romana" a lui George Enescu si de un alt superb cantec la nai , reuseam sa-i aud exclamand "O ce frumos!"- ce incurajare de a incepe spectacolul mai mare ca asta exista?
"E toata lumea gata?" - i-am intrebat in soapta. "Da"- mi-au spus ei zambind si cu nerabdare:); "Sa incepem"..."Doamne ajuta!"De o parte si de alta au asezat cate 6 scaune pe care stateau ei si de unde veneau la microfonul din mijloc atunci cand le venea randul sa rosteasca poezia pregatita.Si... am inceput...
Nimeni nu misca in sala. Pe fundal se desfasura cand "Balada" cand "Rapsodia" cand naiul minunat. Toata lumea asculta absorbita inceputul "Povestii..." Poate vedeau cu ochii sufletului si vibrau la ceea ce noi ofeream si ceea ce primisem de la inaintasii nostri.
Nu am avut nici o clipa impresia ca suntem impartiti in doua tabere cei de pe scena si cei din sala ci toti dimpreuna traiam si cladeam aceasta "Poveste..."
Tineretea sufleteasca si in acelasi timp maturitatea duhovniceasca isi facea simtita prezenta indiferent daca era purtata de oameni cu chipuri aparente diferite.



Cel care a pus primul pasul in aceasta incercare frumoasa de a darui a fost chiar Vali urmat de toti ceilalti la vremea potrivita .







"Povestitorul":) ii invita pe fiecare in parte fete si baieti dupa o intelegere a noastra stabilita mai inainte astfel incat toti sa stie cand urmeaza. Nu cred ca au ramas imortalizate momentele tuturor participantilor dar credeti-ma ca au fost fost cu totii , pe rand la microfon.







Pata de intuneric din spatele acestei "flori" de pe meleaguri romanesti nu este umbra vre-unui obiect ce se impotriveste luminii daruitoare ci sunt chiar eu:)) cel care vad ca nu mi-am insusit sfaturile unui om ce-mi cunostea metehnele si care imi spunea ca de cate ori sunt intr-o asemenea situatie sa zambesc cat mai larg , sa stie lumea ca sunt acolo:)))
Toti s-au manifestat cum nu se poate mai calduros si mai frumos . Si cum sa nu fie asa cand simteau si de fapt simteam cu totii sustinerile pline de generozitate si de suflet a celor ce priveau "de la curte si de la gradina" cum sper ca inca se mai exprima oamenii de teatru.

"Povestitorul" avea si el treaba lui pe care cred ca si-a dus-o pana la capat cu toata raspunderea, demnitatea si prospetimea de care mai era atunci in stare:)) Imaginele nu mai necesita nici un comentariu:)))
Un alt moment a fost cel cand in program apar si cateva cantece de care eu nu le spusesem nimic, pentru ca nu am considerat ca fiind ce mai important sa se stie acest lucru mai ales ca motivul si mobilul principal al "Povestii..." era si este poezia. Si vreau sa amintesc momentul cand ei au perceput ceea ce nu asteptau , prima doina populara, cantata mai mult sau mai putin bine:)) i-am auzit tinandu-mi discret isonul si chiar au vrut sa-mi aminteasca la final ca ar fi vrut sa stie si de prezenta cantecelor si chiar sa le interpreteze in cor sau solistic:) Frumos!
Impletitura programului a continuat cu alte poezii, unele rostite si de mine dar mai ales de expresivele noastre personaje traditionale, fiecare pe tematica ei.













Dupa aproape o ora si jumatate am ajuns la finalul "Povestii..." si asa cum se cuvine cel care a inceput trebuie sa si incheie

Aplauze...? Da au fost dar mai presus de acestea a fost acea stare care atat de mult o doresc la spectacolele de teatru cand oamenii care au primit in sufletele lor mesajul celor de pe scena simt nevoia nu neaparat sa aplaude ci sa mai zaboveasca putin in atmosfera atat de fragila si de inmiresmata a ...poeziei in cazul nostru.
Dupa... s-au facut poze fiecare cu fiecare si toti cu toti:) si bine e ca s-a facut asa pentru ca atunci cand privesc imaginile sunt din nou in mijlocul lor al acestor tineri curati si pentru care ma rog ca nimic din meandrele prozaicului si concretului cotidian sa nu-i murdareasca. Si nu numai pe ei ci pe noi toti de oriunde am fi.


"Hai sa mai facem una repede ! Domnul Florin, treceti dumneavoastra in mijloc"; "Bine , dar nu ma mai domniti atat:))), spuneti-mi Florin si e destul:)))"

Si ca o marturie ca spectacolul nu a fost sustinut numai de cei de pe scena ni s-au alaturat si cativa din cei din sala care raspundea prompt si tainic vorbelor noastre.

Cred ca pentru acea seara minunata trebuie sa spunem "Slava Tie, Doamne, pentru tot!"
Pe langa atatea daruri revarsate peste noi toti in acea seara eu am primit din partea lor si un frumos cadou in care era si o carte cu titlul "DARURI DIN DARURILE PRIMITE" scrisa de vrednicul de pomenire Parintele Arhimandrit Teofil Paraian. Va multumesc pentru tot! Dupa cateva zile vizitand site-ul A.S.C.O.R. Brasov am vazut cu multa emotie cum afisul programului "Povestea lui Gheorghe Mot" era incadrat de alte doua evenimente ale lor unul fiind vizionarea unui foarte bun film rusesc, asa cum intr-un timp eram obisnuiti cu valoarea cinematografiei ruse, si de o conferinta a unui parinte profesor, lucru care m-a facut sa ma intreb:"Oare sa fie un semn ca programul acesta artistic poate fi o imbinare intre artistic si duhovnicesc? Doamne ajuta!" Si poate ca a fost asa pentru ca daca ne aducem aminte pe panoul de pe scena erau asezate Chipurile Duhovnicesti Ale Dumnezeirii si Ale Maicii Domnului. Sa fi fost si Cerul atent la "Povestea..." noastra? Stiu ca suna semet dar oare nu spune Maintuitorul Hristos in Sfanta Evanghelie "Unde sunt doi sau trei (cel putin) adunati in Numele Meu acolo sunt si Eu"?
Ca de fiecare data dupa astfel de intalniri frumoase am plecat de acolo cu nostagie si cu dorinta in suflet a unei reveniri la vremea potrivita. Indepartandu-ma de frumoasele tinuturi ale Brasovului si lasandu-se noaptea peste soseaua serpuita ce trece pe langa Sacele, pe langa Timisul de Jos , Timisul de Sus si urca pana la Predeal mi-am aruncat privirea in urma si cum nu puteam vedea decat farurile orbitoare ale masinilor din spatele microbuzului in care eram eu, mi-am amintit de o fotografie luminoasa facuta dinspre Poiana si in care se vedea de sus Tampa, orasul si depresiunea lui binecuvantata de Dumnezeu.
Cu riscul de a incheia intr-o nota naiva asemanatoare unui sfarsit de compunere literara facuta de un elev de gimnaziu pot spune cu adevarat ca "A fost foarte frumos la Brasov!"

 Pentru dumneavoastra Florin Nan - florinnan@yahoo.com  0721810719

Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com