1 Iunie cu Fundatia Crestina Parintele Arsenie Boca.

 Pana acum in afara de programul de Mos Craciun, nu mai facusem nimic pentru copii in plan artistic, si nici nu eram foarte preocupat de idee, gandindu-ma ca oricum sunt atati alti actori foarte talentati pe segmentul asta de public, pana cand, in urma cu vre-o trei saptamani am primit un telefon din partea Fundatiei Crestine Parintele Arsenie Boca, la al carui capat de fir mi-a rasunat "alo!"-ul de clopotel al glasului Irinei Ionescu :), pe care o cunoscusem la evenimente cultural artistice cu subiecte mult mai grave decat urma sa fie ziua copilului :)
 La propunerea ei de a pregati ceva pentru copii de la centrul Sfintii  Arhangheli Mihail si Gavriil din Slobozia, judetul Giurgiu, am vrut sa scap ieftin si sa apelez la colegi care chiar cu asta se ocupa, dar acestia fiind prinsi cu alte evenimente tocmai in intervalul orar propus de ea, n-am avut incoto si a trebuit sa spun "Da, o sa vin eu", neavand alta alegere decat sa imprumut un costum de clown si ceva recuzita de la profesionistii intr-ale spectacolelor de copii amintiti mai devreme:)... Si uite-asa m-am trezit ca voi avea de prezentat un mic program artistic pentru ziue de 1 Iunie micutilor pastoriti ca o turma de mielusei de catre Parintele Valentin Stefan, si carora membrii si prietenii Fundatiei Crestine Parintele Arsenie Boca ...

... le pregatisera ca de multe alte ori cateva surpize.


Dupa un drum de aproximativ o ora din Bucuresti inspre sudul insorit al tarii , trecand prin locuri marcante ale istoriei poporului nostru, ca Jilava sau Calugareni, si dupa ce am traversat in cochetul oras Giurgiu strajuit de statuia marelui Voievod Martir Mihai Viteazul, am ajuns la locul binecuvantat de Dumnezeu cu atati ingerasi fara aripioare care se bucura atat de sincer la aparitia sufletelor iubitoare....

... si daruitoare...

 Incercand sa cobor cat mai discret din masina pentru a nu atrage atentia copiilor si a fi surpriza cat mai mare atunci cand urma sa imbrac costumul de spectacol, mi-a fost mia atrasa privirea de locul frumos ingrijit unde acesti copii traiesc si cresc.

... Multe dintre motivele bucuriilor copiilor au fost primite in dar de la oameni cu suflete mari cum sunt cei care si l-au ales pe Parintele Arsenie Boca ocrotitor.

... Vechile cunostinte se bucura intotdeuna de revedere :)

... Pe Doamna preoteasa am gasit-o impartindu-si timpul intre treburile organizatorice si atentia acordata copiilor a caror mama a devenit...

... Dar nu a intarziat nici o clipa pentru a-si primi noii vizitatori ...

... Intre timp, pentru ca sezonul de fotbal nu se incheiase:), am vrut sa simt putin gazonul sub picioare , ce nu peste mult timp avea sa devina scena pentru spectacolul pregatit sarbatoritilor de acolo si de pretutindeni ...

... moment cand privirea mi-a fost atrasa de chipul blond si interiorizat al frumusetii tacute a centrului...

... pe langa toate celelalte suflete bucuroase de venilor noilor veniti mai ramasese cineva care vroia sa de-a glas formulei de primire :)

... Toata creatia isi aducea aportul la reusita acestei zile ...

... Multe se vor mai fi spus, dar s-a avut mereu in vedere si motivul prezentei mele acolo, asa ca s-a pornit un pic la organizarea si asezarea publicului specatator :)... pe marimi, pe varsta sau pur si simplu pe preferinte :)... adica in picioare :)

... pe scaune :)

... in leagane :)

 ... sau loja :)

... asta pentru ca la separeu locul era deja ocupat :)

...
Sala de spectacol fiind ocupata pana la refuz :) , trebuia acum sa-si faca aparitia si Arlechino :)... care se imbracase cu costumul de joc in sala de conferinte frumos si cu mult bun gust crestin amenajata. Ceea ce m-a amuzat oarecum, daca pot spune asa, a fost cand am vizitat asezamantul si am ajuns la sala de mese, pentru ca totul acolo a fost reparat, amenajat si decorat doar cu ceea ce s-a primit din donatii, toate scaunele erau fara exceptie, numai scaune de director :)) ... din acelea negre care se invartesc:)... Hai ca in sala de consiliu, sau cum se numea, mai inteleg sa fie asa, dar si la sala de mese ?! :)))
 Dar sa revin la momentul de la care am plecat... Pentru ca Arlechino nu0si facea aparitia ddecat strigat, toata asistenta si0a dar drumul la glas si a strigat cat de tare si cat de mult "Arlechino!.... Arlechiiinoooo! .... Arlechiiinoooo!.... Arleeee... "  ... si in sfarsit apare si Arlechino :)

... ne machiat si fara peruca tocmai pentru a linisti micii spectatori ca in spatele costumului e tot un om ca si ei si nu o aratare cu efect de sperietoare asupra unora dintre ei :)... Bine asezat in mijlocul scenei, Arlechino face cunostinta cu noii lui prieteni si incet incet ii invita in jocurile si povestile lui :)...

... si toti intrau frumos si cu mare atentie in ceea ce li se propunea ...

... prin joc si poveste se pot dezvolta multe functii si puteri ale sufletului si mintii omului...

... si cand acestea sunt si gustate de audienta, ce poate fi mai frumos si mai folositor?:)...

... au intrat in dialog :)...

... au urcat si pe scena :)... mai intai printr-un reprezentant ... :)

... apoi mai multi si de diferite varste :) ...

... deveneau astfel actori in fata colegilor si fratiorilor lor...

... pana cand curajul s-a aprins in cat mai multe inimi curate...

... nu puteam pierde prilejul de a marturisi credinta noastra crestin ortodoxa in care copiii sau un loc privilegiat, si prin arta rostirii versurilor adecvate momentului si cat mai potrivit insailate intr-o poveste indrumatoare pentru sufletele copiilor atinsi de dragostea de Dumnezeu...

... samanta aruncata cadea in pamant bun ...

... chiar daca efectul asupra unei parti importante din asistenta nu a intarziat sa apara :) ...

... iar la oarecare distanta dragutii ponei de teama sa nu lacrimeze in fata asistentei se refugiau in preocuparile lor zilnice:)

... pentru a nu deranja un ingeras care doarme , dar si pentru ca programul artistic ajunsese la sfarsit am trecut la momentul impartirii cadourilor pentru copii ...

... aproape instantaneu si-au luat zborul catre cerul primei zile de vara zeci si sute de baloane de sapun :)...

... cred ca de la Giurgiu se vedea un nor urias de baloane de parca ar fi explodat fabrica de baloane de sapun de la Slobozia :)

... fotografiile au surprins aproape orice clipa a acestei minunate zile ...

... in timp ce pe iarba primitoare se pregatea surprize mult mai savuroase, eu am fost astras de micuta bisericuta cat o bijuterie din curtea ocrotita de Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil...

... regulile sunt aceleasi ca in cazul oricarei alte biserici ortodoxe ... partea barbateasca intra cu capul descoperit ...

... inauntru e liniste si Pace...

... si e firesc sa fie asa pentru ca din tavanul bisericutei vegheaza acelasi Pantocrator...

... afara evenimentele isi urmau ritmul lor linistit si zglobiu ...

... intre timp in mijlocul nostru isi facuse aparitia discret si Parintele Valentin...

... pregatindu-ne de plecare am gasit pe alee gandul copiilor de la acest coltisor unde a inflorit iubirea, pentru ei toti dar si pentru toti copiii din intreaga lume, in aceasta zi speciala ...

... indreptandu-ne spre masini, incercam sa pastram in amintire ultimele momente ale vizitei noastre...

... cu mic cu mare ne adunam usor usor...

... nimeni nu vrea sa piarda si aceasta ultima poza...

... mai multi :)...

... si-am fost toti :)...

...
Am plecat de la frumosii nostri prieteni cu bucuria speciala in suflet, pe care o simti doar atunci cand reusesti, macar cat o picatura, sa urmezi cuvantul Mantuitorului care spune "Daca ati facut acestor frati mai mici ai Mei, Mie Mi-ati facut!"

 ...

 Credeam ca aici se incheie aceasta zi plina, dar Dumnezeu, pentru ca si noi suntem copii Lui :), avea sa ne faca un dar si sa ne trimita in alt loc, foarte aproape de locul unde fusesem, sa descoperim un adevarat colt de Rai... Manastirea Sfantul Ioan Rusul. O fosta unitate militara care dupa 1990 a devenit locas inchinat Domnului. Ascunsa intr-o minunata liziera de salcami,...

...Sfanta Manastire ne-a intampinat cu racoarea si limpezimea apei datatoare de viata...

... dar si cu umbra ocrotitoare a Sfintei Cruci.

... mergand incet si vorbind in soapta ne-a aparut in fata si gazda noastra ... Sfantul Ioan Rusul cu chipul bland primitor de suflete insetate de Mila Domnului...

... totul amintea de mireasma pierduta a Gradinii Raiului...

... furati de frumusetea nepamanteasca din jur nu am observat ca ne apropiam pe ne simtite de minunatia artistica a Sfantului Altar de vara

... nu-ti mai vine sa pleci... cu toate astea insa iti vine s-o iei in toate partile ... "Mergeti la Biserica si va inchinati...", suna glasul domol al unui parinte aparul de pe una din aleile ce se pierd printre salcami... si am pornit inspre directia aratata de dansul...

... si am ajuns ... un fost depozit ucigator de munitie si armament transformat prin Lucrarea Lui Dumnezeu intr-o duioasa Biserica...

... alaturi de intrarea am putut citi pisania ...

... coborand in racoarea demisolului Biseicutei, am fost intampinati de sfintenia locasului ... pe partea de miaza noapte ne-a primit chiar Sfatul Iona Rusul cu Sfintele sale Moaste alaturi de ale altor sfinti ai Lui Dumnezeu...

... la rasarit ne binecuvanta Rasaritul Rasariturilor din icoane si de dincolo de catapeteasma...

... iar la miazazi scaunul arhieresc isi astepta ocupantul...

... si pentru a nu uita ca ne aflam intr-un vrchi locas de adapostire a razboinicilor acestui veac, pe peretele de la apus strajuia de dincolo de timp, icoana unuia dintre aparatorii ortodoxiei si atlet al Lui Hristos, Sfantul Voievod Stefan cel Mare...

... invaluiti de Harul Dumnezeiesc am iesit in curtea manastirii care ne mangaia privirile cu frumusetile ei greu de inchipuit ...

... dupa o plimbare prin curtea manastirii care este de fapt o padurice, unde pe langa  pasarele si alte animale mici se auzeau si tignalele unui mandru paun :) ...

... sau se simteau bataile inimii caprioarei speriate de afluxul de aparate de fotografiat ...

... locuri de poveste unde, parintele ieromonah, daca nu gresesc Hristofor, ne-a vorbit de nevoia mijlocirii sfintilor pe langa Mantuitorul Hristos, si alte intamplari tainice din vietile oamenilor traitori cu Credinta, Nadejde si Dragoste de Dumnezeu, ne-am luat ramas bun de la aceste locuri de vis si de la gazdele noastre pamantene si ceresti ...

Am plecat inapoi cu masinile spre Bucuresti, cugetand la tot ceea ce se petrecuse in aceasta aleasa zi de 1 iunie, ziua copilului, tacand,... vorbind,... ratacind drumul :),... spunand poezii:)... sau cantand:)... dar oricum bucurandu-ne de darurile si binecuvatarea Domnului revarsate asupra noastra prin mijlocirea PreaSfintei Nascatoare de Dumnezeu dar si a cuviosului Parintele nostru Arsenie Boca.

Va Multumesc!

Doamne ajuta! Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com

O noapte de priveghere voievodala.

 Hristos s-a Inaltat!

 Dumnezeu atunci cand daruieste o face indesat, clatinat si cu varf!

 Astazi la pranz, m-am intors acasa coplesit de drum, de caldura, de oboseala dar mai ales de Harul Lui Dumnezeu, revarsat peste noi toti cei prezenti noaptea trecuta la Manastirea Petru Voda, in preajma trupului cu aspect de sfinte moaste al Parintelui Iustin Parvu.
 Nu am avut ocazia sa-l cunosc pe Parintele Iustin cand traia pe acest pamant trecator, dar am primit marea binecuvantare sa-l vad macar acum cand deja fiinteaza in Viata Vesnica. Ne-am luat "la revedere" de la cel care oricum nu ne paraseste, ci are mai multa putere in rugaciune si trecere in Fata Lui Dumnezeu pentru noi. Si totul a decurs treptat... Dupa un drum de vre-o sase ore de la Ploiesti , facut impreuna cu Afro la volan, cu doamna Flori in spate, toti la invitatia si cu masina Andreeei Bandoiu,am ajuns pe minunatele plaiuri nemtene, unde in urma cu peste douazeci de ani un parinte trecut prin prigoana inchisorilor comuniste, a avut curajul sa ridice un Sfant locas de inchinare Domnului, ce nu peste mult timp a devenit atat de cunoscuta Manastire Petru Voda.

 Pe Parintele arhimandrit Iustin mi-l aminteam doar din inregistrari video sau din fotografii aparute pe internet...

... iar acum aveam ocazia sa rostesc o scurta rugaciune in gand, aproape de trupul sau adormit intr-u Domnul, ... care deja se auzise ca a izvorat mir. Nu stiam cum sa iau aceasta vorba care umbla pe diverse canale de comunicare , dar intre timp Dumnezeu cu multa delicatete ne pregatea pentru cee avea sa urmeze.

Asezati la randul format pentru a ajunge in Biserica mare unde era depus parintele, dintr-o data am vazut cum se straneste un freamat incarcat de emotie printre oameni... Isi facuse aparitia discret , pentru o ultima intalnire pe acest pamant cu cel ce ne stransese pe toti acolo, Parintele Proclu ... un pustnic dorit de multe suflete insetate de dor dumnezeiesc... ajutat sa mearga, nu se menaja sa imparta binecuvantari celor prezenti, iar cand dupa cateva momente de ezitare si rusine am ajuns si eu in fata dansului, i-am simtit mana plina de har atingandu-ma de trei ori pe cap insotita de cuvintele spuse intreit si ele cu glasu-i slabit "Maicuta Domnului"... si imediat cum am indraznit sa sarut aceasta mana daruitoare, am fost inundat de un miros minunat de sfintenie... Am zis "eee, parintele umbla mult cu mir si tamaie"... si asa si e, dar si florile asezate in buchete sau coroane pe langa zidul Bisericii parca raspandeau un miros mult mai nepamantesc.
 Inca de pe drum, din masina, chiar daca gura vorbea singura spunand glume mai mult sau mai putin inspirate, intrerupte la un moment dat de poezia Imn celor cazuti de Valeriu Gafencu ce am rostit-o cu glas tare si i-am dedicat-o Parintelui Iustin, ma gandeam ca odata ajuns in fata lui cu siguranta voi putea sa-i sarut si mana care a impartit atatea binecuvantari , lucru ce nu-l mai facusem nici o data cu o persoana decedata.
Gandul a fost adevarat , pentru ca, odata intrat in Biserica, valurile de mireasma de mir ce ne invaluia pe toti, prezenta duhului viu la Parintelui...

ce cu siguranta ne proteja, ne randuia si ne iubea pe toti, m-au facut ca pe langa Sfanta Evanghelie si Sfanta Cruce aflate acolo sa sarut cu dor nestiut si mana sfanta a Parintelui...

...

... ce se ruga pentru intreg neamul romanesc.

... Si Parintele nu era singur ... pe langa noi toti, mai erau in mod nevazut si sfintii ai caror moaste facatoare de minuni parintele le adusese pentru cinstire in acest sfant locas, si care Il marturisisera pe Dumnezeu fie prin manastiri , fie prin luptele impotriva paganilor cum era cazul Voievodului Martir Mihai Viteazul , fie prin inchisorile comuniste. Si ca marturie a celor ce si-au jerfit viata pentru apararea credintei in Hristos, am vazut la loc de cinste cum ridicase o troita in memoria luptatorilor Ion Mota si Vasile Marin care au luptata pana la moarte impotriva invaziei comuniste asupra unui popor frate crestin.

 Aerul rece al noptii ne amintea ca ne aflam in inima muntilor Moldovei, iar sunetul de toaca urmat de cel de clopote ne-au adus Cerul pe pamant, coborat prin Sfintele Slujbe de noapte dupa tipicul manastirilor.

 Frumosul paraclis a fost ocupat de credinciosi , si dupa o noua inchinaciune adusa Parinteleui, profitand de faptul ca nu se astepta mai mult de zece minute - un sfert de ora, m-am strecurat si eu la slujba printre mireni, monahii si monahii care urmau un obicei de veacuri acela de a duce in Fata Tronului Dumnezeirii rugaciunile celor trecuti potrivit obiceiului nostru crestin pe teancuri intregi de liste incarcate de nume si nevoi.

Buna idee! "I-a sa scrisem si noi pomelnicele si sa le dam parintilor sa se roage pentru noi!"

Dar cine sa se duca cu ele?:) Ca singur reprezentant al puterii barbatesti :), am fost ales eu :), care dupa ce am ascultat ingenuncheat impreuna cu toata suflarea pericopa evanghelica rostita in cadrul Liturghiei de noapte, am predat unui parinte calugar listele noastre cu nume dragi, sa fie purtate in rugaciunile sfinte... si nu mica ne-a fost bucuria cand, mergand spre cimitirul manastirii , am auzit prin statia amplificare ce umplea muntii de sunetul slujbelor, incepand cu numele Parinteleui Arhimandrit Iustin Parvu,... urmat de Prea Fericitul Teoctist,.... I. P. S. Bartolomeu Anania,.... Pr. Arhim Cleopa Ilie, ....Pr. Ilie Lacatusu... toate numele scrise de noi pentru a fi poemenite in randul celor adormiti , si care acum erau rostite cu glas tare de parintele slujitor chiar in alatar la Sfanta Masa, in fata Sfintei Cruci , in cadrul Sfiuntei Liturghii. Era un alt dar din partea gazdei noastre dragul nostru Parinte Iustin Parvu, care in mod tainic, de dincolo de granitele vietii acesteia ,ne binecuvanta si ne purta in rugaciunile sale cu sau fara stiinta noastra asa cum a facut-o intraga viata...

... Nu mai aveam nici o indoiala ca si noi cei trecuti la vii aveam parte de aceeasi atentie din partea parintelui slujitor, manifestata prin scoaterea miridelor ce urmau sa-si gaseasca locul pe Sfantul Disc alaturi de Mielul Lui Dumnezeu, Maica Domnului, toti sfintii si toate Puterile Ceresti.

 Cu sufletele invadate de Bucurie, am mers in cimitirul manastirii luminat de stelele cerului si de candelele ingrijite la mormintele celor alesi de Dumnezeu sa-si gaseasca odihna in acest loc binecuvantat... Si acolo alta bucurie, alt dar... chiar langa mormantul Parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, l-am gasit si pe al celui caruia eu mi-am luat indrazneala de a-i rosti o parte din versurile scrise in temnita comunista si nu numai, poartand semnatura de Radu Gyr... Asta dupa ce ma inchinasem si particelelor din sfintele lui moaste in Biserica mare a manastirii... Nu puteam sa las sa treaca acest moment fara ai rosti chiar acolo, lui si lor tuturor ce ne priveau nevazut Imn mortilor... Lumina Vesniciei ce i-a calauzit toata viata m-a facut sa ma intreb plecat de acolo , cate urme de daci ramasesera impregnate in acest pamant sfintit de inaintasi si pe care noi acum in calcam cu oarecare sfiala.

Dimineata a venit cu un nou moment emotionant si datator de bucurie , cand soborul de slujitori din paraclis au venit impreuna cu poporul Lui Dumnezeu prezent acolo , in Biserica mare unde i-au facut u slujba de poemenire celui ce i-a pastorit si iubit atatia ani.

Ne-am luat si noi pentru a treia oara "la  revedere" de la bunul nostru Parinte Iustin Parvu, al carui trup adormit si cu aspect de sfinte moaste, era atins cu credinta si dragoste de cei prezenti fie cu bucati de panza, batiste sau vata, ca o binecuvantare pastrata material pentru tot restul vietii. Aveam impresia ca asa au trait, au adormit si au fost prohoditi toti marii nostri inaintasi voievozi, preoti, calugari sau oameni simpli care si -au pus intreaga viata in slujba Lui Dumnezeu si a neamului romanesc.

Am plecat de acolo odata cu revarsatul zorilor, avand in minte amintirea chipului bland al parintelui, imagine care ne-a urmarit tot drumul de intoarcere si cu darul lui Dumnezeu toata viata, transformata usor in plan material si spiritual in icoana celui care a fost si va ramane in veac voievodul ortodoxiei romanesti Parintele Iustin Parvu.

Pe el si pe toti cei adormiti intru Nadejdea Invierii si a Vietii Vesnice pomeneste-i Doamne, Tu in Imparatia Slavei Tale Sfinte!
Florin Nan - Pomelnic - de Zorica Latcu Teodosia

Asculta mai multe audio soundtrack

Va Multumesc!

Doamne ajuta! Pentru dumneavoastra Florin Nan - 0721810719 - florinnan@yahoo.com